greu

Era inca o duminica in care leneveam pe malul marii lubrifiindu-mi mintea cu priviri din ce in ce mai dese catre ceas, devansand pentru a 4-a oara plecarea spre Bucuresti. Ea isi odihnea capul pe pieptul meu acoperind-mi palmele cu nisip.

Au mai trecut 3 zile ce hraneau alte 5 de despartire. Nu este sentiment mai placut ca acela dat se faptul ca ai o iubita langa mare, ca gandurile tale se duc acolo in fiecare secunda, ca sarutarile ei in amintirea ta se confunda cu momentele in care marea atinge tarmul.

Ultimile clipe niciodata nu erau la fel. Uneori se alinta ore intregi, sau in alte dati ne certam pana la lacrimi, sau adormeam imbratisati pana in miez de noapte generand viteze aprige catre Bucuresti.

Urma lansarea noii emisiuni a leului greu. Se alinta cerandu-mi imposibilul, si anume sa primeasca niste bani noi inainte de momentul in care ii vede orice roman de rand, si ea stia ca pentru mine nu e o femeie de rand. Din mici nimicuri am ajuns la contradictii si lacrimile ei au pus capat weekend-ului nostru de la mal de mare.

Ajuns la birou eram destul de afectat de acest proces de denominare, am uitat de vorbele ei dar oricum mi se parea imposibil sa obtin mica ei solicitare. Gandindu-ma mai bine...daca chiar eu nu pot face asta, cel ce se afla la sursa...atunci cine sa ii ofere primul leu nou din viata ei.

A doua zi a primit prin curier o bancnota de 1 leu, primul leu din viata ei a fost unul pe care nu il putea folosi niciodata dar in schimb era un adevarat leu greu inscriptionat digital cu mesajul "nu lasa nimicurile sa distruga Marile Sperante"

Nu este nevoie de putere sa faci minuni, nu e nevoie de minte sa gandesti, nu e nevoie de rabdare sa astepti, nu e nevoie de voce pentru a canta...e nevoie de iubire pentru a face orice.