In definitiv, exista o singura problema: cum sa razbati?!

sâmbătă, 13 octombrie 2007

About L


Ca in orice sambata suna telefonul si ne adunam la Embryo pe la 1. Ma suna si ea, dupa vreo 6 luni avem ocazia sa ne revedem. Este una din acele persoane care ocupa un loc special in interiorul meu desi paradoxal nu ma leaga vreo poveste de iubire de ea ci poate doar vreo 8 ani de amintiri si evolutii impreuna.
Am dansat, am baut long iceland-ul lui Alex si am dansat iar. Am ajuns la mine si cand am aprins lumina a ramas uimita. Casa mea goala, doar cu o canapea in mijloc + linia audio si laptopul din dotare. I-am explicat ca in 3 zile incepe renovarea in cuibul meu…”vai bursucule casuta ta o sa arate altfel, astept cu nerabdare noul look”.

Obisnuia sa imi spuna “bursucule” de pe vremea cand s-a terminat relatia noastra de cateva luni. Ea avea doar 15 ani …eu 19. Eram bursuc morocanos pentru ca ma enervea cu copilariile ei si de multe ori ma lasa mut cu citate din Sigmund Freud spuse in timp ce fuma la mine in masina, lucru atat de rar pentru o fata de 15 ani.

Ani de zile ne vedem de cateva ori pe an. Mereu are aceeasi problema si mi se plange de aceeasi chestie. Viata ei sentimentala. Ii reprosez mereu aceleasi lucruri si mai ales cel mai important legat de faptul ca este o femeie de vis pe care o folosesc toti ratatii…si cand zic folosit de la capitolul material pana la cel sentimental se ia totul in calcul.

Imi transmite salutari de la parintii ei si o rog sa le transmita ca si eu ard de nerabdrare sa ii revad. Ne intindem pe canapeaua moale si lasam winampul sa faca atmosfera. Imi cere o scrumiera si isi amintes brusc ca la mine in casa nu se fumeaza, azi o rog sa o faca si mai mult sa scrumeze pe jos ca totul e impachetat si nu vreau sa o dau jos din bratele mele pentru o scrumiera. Din respect pentru mine vede o sticla de apa pe terminate si o foloseste pe post de scrumiera.

Nu mai stiu ce am vorbit, am vorbit multe, atat de multe incat am adormit vorbind, trezindu-ma a ei aroma de Kenzo Jungle. Se trezeste si ea si isi cheama un taxi, cobalcescu vine in 6 min. Ii mangaiam parul ca un parinte ce-si trimite copilul la scoala si o intreb la ce se gandeste. “Ma gandeam la tine bursucule, la cum arata casuta ta acum ce mereu e curata, la cate tipe ti-au vizitat casa dar si viata, ma gandeam ca as mai fuma o tigare dar ma gandeam si la pantofii mei siclam”.

Nu stiu daca ea a adormit in bratele mele sau eu in bratele ei pentru totul era sub semnul unei alte lumi dirijata doar de o melodie ramasa acum pe repeat “In a Manner of Speaking “. Ma trezesc cu buzele apropiate de obrazul ei. Se trezeste si ea amintindu-si ca a pierdut taxiul. Cei de la companie au sunat inapoi dar telefonul era pe silent pentru ca prietenul ei aflat in Bamboo era in pline crize tipice unui om beat.

A chemat inca un taxi si de data asta ne-am impus sa nu mai adormim mai ales ca se luminase. Nu am rugat-o sa stea la mine pentru ca orice secunda petrecuta mai mult decat cere o vraja poate strica totul. Am condus-o pana la taxi si pe scari i-am spus: “Ultima data cand ai venit la fel a fost…sa nu mai zic ca mi-a fost rau 3 zile gandindu-ma la tine…nu te-am sunat pentru ca asa fac eu, nu gandesc cu inima ci cu lista de principii”. Ma pupat si a urcat in taxi, la lumina zilei am vazut cum era imbracata probabil afectat si de privirile soferului. Nu vreau sa va descriu dar pot spune ca nu am gasit la o femeie combinatie mai buna intre bitchy-office outfit.
M-am intors pe canapea, am avut tentatia se a trimite un sms sa o intreb ceva…daca a ajuns bine, daca nu stiu ce…. evident am zic ca mai buna tacerea.

Sunt cateva femei capabile sa imi indulceasca tirania pe care o exercit si asta fara vreo partida de amor, vreo scena din filme sau alte minuni. Prin simpla lor prezenta si prin faptul ca vor sa intre in lumea mea. Micile gesturi nasc faptele mari, mi-am spus cand glumeam cu o prietena care mi-a afirmat sec…”ai stat cu L. pana dimineata fara sa faceti nimic…eu ma culcam dupa primele 10 minute”.

Si totusi…imi dau seama ca o partida de amor se integra perfect in casa aia goala plina de boxe si o canapea, lucruri ce le zareai la lumina primelor raze de soare…o partida de amor intr-un loc pe care il stiu atat de bine dar arata altfel cu o femeie pe care o stiu atat de bine si acum e la fel…
cred ca o partida de amor era ideala, dar nu cu ea…



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu