In definitiv, exista o singura problema: cum sa razbati?!

sâmbătă, 13 octombrie 2007

Amintirea unui email uitat

Ti-am scris multe scrisori si tot mai multe au sarit pe geam, pagini rupte in mii de parti precum sufletele noastre.

Ma uitam pe geam ca nu mai ploua cum ploua inainte. Acum 10 minute cand ti-am sters mesajele de la ultima noastra cearta era soare de-mi transpirau umerii bagand cheia in interfon sub privirile indecente ale vecinei de la parter ce ieri mi-a admirat cravata primita de la tine.

Acum sunt pe balcon, un balcon mare pentru restul apartamentelor din Iancului. Un balcon atat de mare si pentru tine din moment ce iti faceai loc in bratele mele pe vremea in care nu faceai mai mult de 15 minute pana la mine, nu o eternitate ca acum. Acum, ca si atunci, baietii sunt afara la o bere. Eu fac la fel, dar pe balcon…nici acum nu pot sa mai beau pic de sampanie Pol Roger. Da…Pol Roger ce ne imbata de ne uitam pana si numele….

Acum poate daca dracii generati de un alt barbat te-ar exila in balconul meu, poate eu mi-as cauta loc in bratele tale fara a asculta ca atunci Corinne Bailey ci ca acum niste Joe Dolan. Acum bate vantul, bate din nord, adica din zona ta si nu stiu de ce urmaresc fiecare punga ridicata in aer si mai ales fiecare silueta blonda ascunsa de picaturi.

Apropo banii aia pe care ii datorezi subsemnatului, foloseste-i in scopuri caritabile. Imbata-te in Amsterdam si lasa un negru dotat sa ti-o traga noaptea in Bloemenmarkt in timp ce zbrobesti in palma florile de liliac pe care le-am uitat in masina ta, in seara in care s-a sfarsit o epopee.

Ultima oara cand mi-ai scris ti-am raspuns ca ai murit, da…esti moarta si la cacat cu reincarnarea asta ca e doar un zvon. La cacat si cu colega ta de serviciu, ziceai ca e sex machine. O numesc sleep generator. Nu e fatal sa-ti fut rand pe rand cunoscutele doar pentru simplul motiv imi alunga dorul provocat de moartea ta? Nu e fatal ca peste putin timp ajung iar in Paris si in autobuzul 95 nu o sa vad decat emigrantii ce ies de la munca, la ora la care noi dansam tango pe malul Senei.

Nici la biserica nu am mai fost, duminca e ziua in care deschid ochii si-mi sterg lacrimile. Nu mai pot sa plang dupa tine, imi lacrimeaza ochii din senin..exact ca atunci cand nu te cunoscusem. Inca imi mai curge sange din nas, dar nimeni nu mi-a sarutat pleoapele as a blood stopper like you. Si seara ma rog la Divinitate din ce in ce mai rar.
Nimic numai e cum era…

Frigiderul nu mai ingheata cum ingheta cand eram noi copii. Apa marii nu mai e asa rece si nici brifcor nu mai exista. Dacii crem ca aia in care ne sarutam nu mai vezi. Telefoane publice vezi rar dar cabine precum alea in care iti sarutam sanii nu mai vezi decat pe la Focsani, da acolo la colega ta de facultate. Pepenii nu mai au gust, rosiile la fel si mai ales femeile nu mai sunt asa sincere cum erai tu.

De la ultima noastra cearta nu am putut sa ma mai cert cu nimeni. Ramai singura ce dai sens unei dispute. Ah sa nu uit de mare, algele ma intreaba de tine, si ele au fost luate de excavatoare si duse departe de mare. Au murit si ele. Da…esti o alga hranita de iubirea mea si omorata de excesele tale.

Ma duc sa imi fac bagajele, maine plec la mare. Pentru tine maine seara o sa sarut o stea si o sa las o turista sa imi faca sex oral in timp ce beau pentru tine acelasi Bacardi. Daca maine ploua pana in zori inseamna ca sunt si lacrimile tale.

Nimic nou, Nicolas Sarkozy este genul nostru, il filmeaza astia ametit mai rau cum ne filmam noi cand faceam amor. Cred ca e constantean ca noi, ca Basescu.

Cu dragoste te urasc,
Eu!


Raspuns:

Dragule,
Ma duc sa imi fac bagajele, maine plec la mare. Cu siguranta o sa fiu turista din calea ta, asta nu inseamna ca nu-s posesoarea lacrimilor din zori.

Te urasc infinit!
In mai putin de 24 de ore ma pierdeam prin multimea de pe faleza. Ma suna un "numar ascuns" si aud: "nu te mai holba la palaria aia din vitrina, ia-o si vino la terasa din spatele tau

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu