Never be the same again 01:43

Este bine stiut ca numai cel ce iubeste cu adevarat suferind va intelege suferinta celui ce i se ofera trup si suflet.

Nici acum nu imi amintesc motivul pentru care intr-o zi de duminica am plecat din casa ei lasand in locul meu nopti intregi de lacrimi inocente. Ca in orice poveste de iubire tensiunile sunt multiple, mai ales intr-o zi de duminica, zi ce anunta plecarea mea de langa ea pentru cateva zile.

Era duminica in care se anuntau rezultatele alegerilor prezidentiale, duminica in care Basescu era ales presedinte. Am lasat in casa ei toata durerea la care au renuntat toti romanii ce se bucurau de noul inceput. Am vorbit tot drumul la telefon, ii simteam fiecare lacrima ce se scurgea pe telefonul ei fara sa inteleg de ce nu ma intorc. Era poate modul meu de a ma proteja sau mai bine zis de a-mi proteja iubirea.

Acum in aceasta zi ploioasa de toamna nu o sa va spun o poveste, pentru ca aceasta poveste o traiesc si azi. Dupa 3 ani de la momentele acelei duminici inca ii mai simt lacrimile varsate in timp ce statea in fotoliul de la geam butonand haotic telecomanda. Dupa 3 ani sunt sigur ca aseara facea acelasi lucru ascultand

If you go away 05:44

Trec mai mult de 15 minute de asteptare si imi dau seama ca viitoarea concurenta pentru functia de director economic nu isi face aparitia la interviu. Asistenta mea doar ce imi comunica faptul ca si-a anuntat intarzierea, evident gasind ca scuza traficul.

Analizam in timpul avut la dispozitie cv-ul. Analizam experienta bancara, in analiza financiara, dar si fotografia in care remarcam o fatza luminoasa cu niste ochi expresivi. Cazand pe ganduri nu am remarcat numele, poate si datorita faptului ca in acel moment o vad intrand pe usa.

Intind mana sa ne cunoastem, in graba momentului iar nu ii retin numele. O vad agitata, cerandu-si scuze in exces dand refuzuri la cele 2 telefoane "Prada". Era mai frumoasa decat putea arata o simpla fotografie, avea ochi mai frumosi decat ii putea descrie un poet, avea un zambet mai frumos decat putea picta un pictor.

Dupa cateva minute de discutii se opreste si imi repeta numele. Ma intreaba unde am facut scoala primara, privindu-ma direct in ochi, exact ca la un adevarat interogatoriu. Mi se parea destul de deplasata intrebarea dar totusi raspund ca un copil scos la tabla: "scoala 37 si ulterior 39". Ramane uimita dupa care imi spune: "...eu sunt Oana, colega ta de banca din scoala primara".

In cateva secunde mi-am amintit perfect primii 3 ani de scoala primara cand am fost colegi. Aveam zi de zi acelasi drum, iar eu o conduceam acasa in fiecare zi, desi casa ei era mult mai departe de a mea. Mi-am amintit de serile in care ma vizita sub pretextul amintit de parinti "sa facem lectiile impreuna". Mi-am amintit in cateva secunde de clipele in care ii cantam la pian si cat de calm statea si ma asculta cantand, in timp ce ma concentram in urmarirea partiturii lui Bach.

"Nu pot sa cred, tu aici, in Bucuresti, costumul asta, biroul, jobul...chiar tu in fata mea dupa aproape 20 de ani?" Din pacate nu i-am dat nici un raspuns. Ochii mei se pierdeau pe sacoul ei verde inchis, asortat perfect cu un dres si o poseta in aceeasi nuanta. Ma uitam la suvita ce ii cadea rebel pe frunde si cu acelasi tic si-o aranja haotic. "Ce faci, te-ai casatorit, ai copilasi...eu am un baiat si o fata...gemeni, si doar ce am divortat". Nu am putut decat sa rostesc un simplu "imi pare rau" fara sa o felicit pentru micutii gemeni.

Nu puteam sa realizez ca prima femeie ce m-a tinut de mana este in fata mea ...dupa aproape 20 de ani de pauza. O mai vazusem in graba pe la liceul pedagocic, in timp ce vizitam alte fete. Nu aveam timp sa vorbim fiind mereu pe fuga. Nu puteam sa realizez cum prima femeie cu care imi petreceam cel mai mult timp in anii primelor clase primare este aici, si daca avea interviu cu colegul meu...putea sa imi fie colega.

Discutia s-a oprit brusc, intrebandu-ma despre post, despre companie, despre echipa. Se apropia ora 18 si am decis sa continuam discutia la cina. Era o seara de marti si am propus sa mergem la Esperanto, unde chiar Dan Chisu ne putea fascina papilele gustative.

Au trecut orele si aproape de miezul noptii am mai comandat o ultima sticla de vin in timp ce in mansarda restaurantului eram doar noi si canta

M-a invitat la dans, lucru ce i se parea asa de normal in mintea ei. Din clipa in clipa facea un lucru mai nebunesc ca altul, toate culminand cu un sarut furat in graba. Au urmat alte si alte saruturi, imbratisari si iar sarutari. Dupa 2 decenii am revenit la ceea ce am lasat in urma, ceea ce se consumase in limitele varstei la care traiam acele clipe.

Drumul spre casa nu a fost tocmai placut. Mi-a povestit de durerile ei, de sotul care o insela cu o colega de a ei. De banii care nu ii mai ajung desi salatiul ei nu este unul mic. Imi povestea de cat de singura este si cat de greu este sa adoarma singura in acel pat. Mi-a spus cat de mult m-a iubit, cat ani a incercat sa afle ceva despre mine dupa mutarea mea in alt cartier. Imi povestea de zilele din liceu in care treceam indiferent pe langa ea aruncand un simplu "salut". "Am zis ca o sa mor de dorul tau, dispareai si apareai exact ca un virus care nu te omoara dar nici nu iti da pace. Am zis ca mor cand am auzit ca ieseai cu colega din spatele meu, ce ne povestea toate amanuntele din orele in care erati impreuna".

Nu imi doream decat sa prind toate semafoarele pe verde...sa ajung mai repede acasa. Nu imi mai doream decat sa evit vorbele ei "uite...ai ramas la fel, ai observat cum te privea tipa din masina de langa tine in timp ce eram la semafor la Universitate?" Aceste amanunte imi scapau si ma simteam uluit de curajul cu care imi spune mie toate astea, tocmai acum, tocmai ea.

Ne-am despartit normal, un sarut pe obraz si promisiunea unei viitoare iesiri. Au trecut 3 luni de atunci si am vorbit de 4 ori. Nu m-a intrebat niciodata daca este acceptata sau respinsa in urma interviului, nu am intrebat-o nimic despre noul ei job de la noua banca portugheza ce isi facea intrarea in Romania... nu am intrebat-o nimic pentru ca atunci cand faci cadouri e mai placut sa citesti bucuria din vocea unei persoane decat sa o intrebi daca ii place gestul tau.

"Iti amintesti pianul tau culoarea lemnului de cires cu suporti pentru lumanari, iti amintesti cand ai deschis capacul sa imi arati principul de functionare...nu am retinut nimic, doar ca a fost clipa in care am fost cel mai aproape de tine"

Esti un animal 00:34

- Liuba, de ce nu ma iubesti? am intrebat
- Pentru ca esti un vierme, esti las, nu ai sira spinarii, nu ai ficat.
- Si apoi?
- Pentru ca esti insipid, nu ai cap, nu ai caracter, nu esti sensibil.
- Si apoi?
- Nu stii sa iubesti, nu ai inima.
- Si apoi?
- Ai un penis minuscul.
- Nimic altceva?
- Da, Visko. Nu te gandesti niciodata la mine, esti un egoist, un parazit, sii doar sa primesti, traiesti pe spinarea mea, nu faci nimic, nu ai interese, ma enervezi, ma iriti mereu. Cand o sa incetezi sa ma mai chinui?
Fu strabatua de un tremur de greata si de sila ce ii zgudui tot corpul, apoi inca de unul si inca de unul.
M-am lipit bine cu ventuza de mucusul secretat de instestinele sale pentru a lasa sa treaca furia, am curatat trompa de sange si am intrebat:
- Si care ar fi defectele mele?

from: Esti un animal, Viskovitz de Alessandro Boffa

Substituiri 23:40

De multe ori pentru a beneficia de un real succes in activitatile tale trebuie sa te bazezi pe tot felul de strategii. Una din ele mi se pare foarte importanta si folosita frecvent da rezultate pozitive.



Substituirea.

Practic e usoara subtitutia masina personala cu metrou sau mai rau ratb. Mi se pare usoara si substitutia euro cu lei sau paine alba cu graham, portocala cu lamaie. Dar varianta de substitutie euro cu graham sau ratb cu paine merge?

Ma rog hai sa nu gandim abstract si sa dam frau liber tastelor. Cand gasesti pisica calcata de passat-ul vecinului nu prea e posibila substitutia, la fel faci si cu pechinezul sau chiar cu disparitia unui semen. Nu mereu trebuie sa substituim cu chestii mai bune, desi indicat este sa evoluam. De aceea auzi frecvent..."dom'le buna era dacia aia din 77...asta noua e plina de electrica si nu imi place" desi nu prea te "coafeaza" cand iti ploua in ea.

E omenesc sa substituim, dar ca si in alte actiuni suntem supusi greselilor. Sa zicem ca jucam remy, table, sah sau carti. Tot o substituire se numeste, dai ceva pentru a alege altceva, este suficient sa alegi ceva gresit si jocul tau s-a ruinat.

De multe ori o substitutie corecta este date de un simplu sarut in schimbul miilor de cuvinte, de o imbratisare in schimbul zecilor de lacrimi, de tacere in schimbul certurilor sau chiar de iertare in loc de pedeapsa.

Oare creierul nostru nu vrea sa o inlocuiasca pe fosta iubita ce te-a inselat cu seful tau cu una ce si-a inselat sotul cu tine, sau creierul ei nu vrea asta?

O frumoasa marturie 23:31

Astazi prin biblioteca am dat peste o frumoasa declaratie de dragoste. De fiecare data cand o citest totul se prabuseste in jurul meu.

"Eu am iubit un singur barbat.

Il iubesc si acum. L-am iubit si inainte de-al cunoaste, ne-am iubit cand l-am cunoscut si-l voi iubi pana dincolo de sfarsit. El nu este al meu. Si ma intreb uneori, cine il are mai mult: sotia sau functia?

Mi-a darut candva un buchet de flori artificiale...pentru ca celebritatea nu-i da voie sa cumpere flori din coltul strazii...

Ne-am ascuns mereu si ne-am iubit la marginea Bucurestiului, departe de ochii lumii, dar mai ales de cei ai adversarilor sau ce ar fi ridicat iubirea noastra la rang de greseala nationala.

Nu suntem decat doi muritori...si chiar daca suntem cunoscuti si noi avem dreptul la dragoste. Totul ne desparte... oamenii, viata, functia lui si poate destinul. Si totusi...Dumnezeu ne-a unit de atatea ori!

Am spus candva ca mi-as da pentru el mana dreapta si as invata sa scriu cu stanga...Si apoi mi-am dat seama ca mi-as da pentru el nu numai viata, ci si moartea.

Mi-e dor de el... mi-e dor de el mereu...Si singura cruce la care ma inchin este cea din aur pe care el mi-a daruit-o candva de Florii.

Iubesc un singur barbat...si tocmai pentru ca-l iubesc prea mult, nu ma intrebati cine e.

Aceasta este propria mea marturisire in fata lui Dumnezeu."

Floriana Jucan - 16.04.1996

Three Times trailer 10:45

Just try to feel...is not just a video

Have you ever fucked on cocaine? 10:34

Gus Moran: Did you ever use drugs with Mr. Boz?
Catherine Tramell: Sure.
Gus Moran: What kind of drugs?
Catherine Tramell: Cocaine. Have you ever fucked on cocaine, Nick?
[Catherine Tramell uncrosses her legs and it can be seen she's wearing no underwear]
Catherine Tramell: It's nice.
Nick Curran: You like playing games, don't you?
Catherine Tramell: I have a degree in psychology, it goes with the turf... Games are fun.

LOSING A FRIEND 10:11

Aseara am lenevit pe la L. I-am regasit locurile in care ne faceam de cap acum vreo 5 ani. Sa fie chiar vreo 6 cand descopeream arta de a lenevi impreuna. Ne apuca dimineata la povesti presarate printre partide de amor, apoi ne apuca pranzul in pat si doar vreun eveniment major ne tulbura lenea.

Acum este femeie in toata firea ei, nu mai are 19 ani si gandeste poate chiar mai subru decat una de 35. Imi povesteste de aventurile ei din ultima vreme, de barbatii ce o dezamagesc, de parintii pe care ii dezamageste, parintii ei ce inca mai intreaba de mine.

Ne amintim cum la 19 ani ne imbatam amestecand niste gin cu apa tonica, si realizam ca acum este normal sa mai fumam niste iarba in diminetile de after hours. Realizam ca ne certam atat de des si acum ne vorbim asa de rar.

Acum ne dam seama ca avem alte probleme, mergem cu masina la garantie, suntem implicati in mastere pana in gat, avem cate 2 job-uri si platim rata la casa, la nokia, la ikea, la iubire...

Prietenii comuni s-au casatorit. E. si ea s-a maritat, naste peste cateva luni un baietei berbec, ca mine. Cum sa mi-o inchipui pe E, sau pe L casatorite cu copii cat timp in mintea mea raman dansurile semi-goale in livingul lui J, baia in mare noaptea, biliardul ce avea ca miza tot felul de propuneri cu tente sexuale intre ele doua.

Ii amintesc de ziua in care a fugit dupa mine la mare. Venirea ei m-a scandalizat atat de mult incat chiar imi permit sa ii spun ca regret evenimentul acela si lacrimile ei. Ea tace, stie ca ulterior am regretat atitudinea de barbat indiferent.

Realizam amandoi ca traim din ce in ce mai mult din amintiri. Realizam ca ne iubim desi intre noi nu e o poveste de iubire. Ne iubim in acele ore in care stam imbratisati si lenevim la povesti. Amintirile ne fac se ne iubim.

Ultima data cand am lenevit la mine mi-a postat un comment pe blog...si acum voia sa faca asta dar e privat, oricum am schimbat subiectul destul de repede pentru ca aveam altele "vitale" de vorbit.

In timp se pregatea un shot de absinth i-am cantat cateva acorduri din "strangers in the night" la pianul ce reprezinta singura noutate din casa ei in care predomina acelasi parfum Givenchy. Am inchis ochii, i-am simtit Amarige-ul, am ciocnit si am baut..."pentru iubire" a zis ea... "pentru iubirea ta" am zis eu amintindu-i ca sambata ne stim de 6 ani.

Deschis...dar inchis 14:38

O sun, vorbim 2 min …mi-a zis rapid in timpul convorbirii ca ma suna mai tarziu. Am plecat spre casa si am luat autobuzul, dupa ani de pauza renunt la metrou pentru ca nu vreau ca telefonul meu sa ramana nici macar o secunda fara semnal. Si nu a sunat.

…dupa zile intregi am aflat ca a sunat…exact in acea secunda.

About L 14:07

Ca in orice sambata suna telefonul si ne adunam la Embryo pe la 1. Ma suna si ea, dupa vreo 6 luni avem ocazia sa ne revedem. Este una din acele persoane care ocupa un loc special in interiorul meu desi paradoxal nu ma leaga vreo poveste de iubire de ea ci poate doar vreo 8 ani de amintiri si evolutii impreuna.

Am dansat, am baut long iceland-ul lui Alex si am dansat iar. Am ajuns la mine si cand am aprins lumina a ramas uimita. Casa mea goala, doar cu o canapea in mijloc + linia audio si laptopul din dotare. I-am explicat ca in 3 zile incepe renovarea in cuibul meu…”vai bursucule casuta ta o sa arate altfel, astept cu nerabdare noul look”.

Obisnuia sa imi spuna “bursucule” de pe vremea cand s-a terminat relatia noastra de cateva luni. Ea avea doar 15 ani …eu 19. Eram bursuc morocanos pentru ca ma enervea cu copilariile ei si de multe ori ma lasa mut cu citate din Sigmund Freud spuse in timp ce fuma la mine in masina, lucru atat de rar pentru o fata de 15 ani.

Ani de zile ne vedem de cateva ori pe an. Mereu are aceeasi problema si mi se plange de aceeasi chestie. Viata ei sentimentala. Ii reprosez mereu aceleasi lucruri si mai ales cel mai important legat de faptul ca este o femeie de vis pe care o folosesc toti ratatii…si cand zic folosit de la capitolul material pana la cel sentimental se ia totul in calcul.

Imi transmite salutari de la parintii ei si o rog sa le transmita ca si eu ard de nerabdrare sa ii revad. Ne intindem pe canapeaua moale si lasam winampul sa faca atmosfera. Imi cere o scrumiera si isi amintes brusc ca la mine in casa nu se fumeaza, azi o rog sa o faca si mai mult sa scrumeze pe jos ca totul e impachetat si nu vreau sa o dau jos din bratele mele pentru o scrumiera. Din respect pentru mine vede o sticla de apa pe terminate si o foloseste pe post de scrumiera.

Nu mai stiu ce am vorbit, am vorbit multe, atat de multe incat am adormit vorbind, trezindu-ma a ei aroma de Kenzo Jungle. Se trezeste si ea si isi cheama un taxi, cobalcescu vine in 6 min. Ii mangaiam parul ca un parinte ce-si trimite copilul la scoala si o intreb la ce se gandeste. “Ma gandeam la tine bursucule, la cum arata casuta ta acum ce mereu e curata, la cate tipe ti-au vizitat casa dar si viata, ma gandeam ca as mai fuma o tigare dar ma gandeam si la pantofii mei siclam”.

Nu stiu daca ea a adormit in bratele mele sau eu in bratele ei pentru totul era sub semnul unei alte lumi dirijata doar de o melodie ramasa acum pe repeat “In a Manner of Speaking “. Ma trezesc cu buzele apropiate de obrazul ei. Se trezeste si ea amintindu-si ca a pierdut taxiul. Cei de la companie au sunat inapoi dar telefonul era pe silent pentru ca prietenul ei aflat in Bamboo era in pline crize tipice unui om beat.

A chemat inca un taxi si de data asta ne-am impus sa nu mai adormim mai ales ca se luminase. Nu am rugat-o sa stea la mine pentru ca orice secunda petrecuta mai mult decat cere o vraja poate strica totul. Am condus-o pana la taxi si pe scari i-am spus: “Ultima data cand ai venit la fel a fost…sa nu mai zic ca mi-a fost rau 3 zile gandindu-ma la tine…nu te-am sunat pentru ca asa fac eu, nu gandesc cu inima ci cu lista de principii”. Ma pupat si a urcat in taxi, la lumina zilei am vazut cum era imbracata probabil afectat si de privirile soferului. Nu vreau sa va descriu dar pot spune ca nu am gasit la o femeie combinatie mai buna intre bitchy-office outfit.
M-am intors pe canapea, am avut tentatia se a trimite un sms sa o intreb ceva…daca a ajuns bine, daca nu stiu ce…. evident am zic ca mai buna tacerea.

Sunt cateva femei capabile sa imi indulceasca tirania pe care o exercit si asta fara vreo partida de amor, vreo scena din filme sau alte minuni. Prin simpla lor prezenta si prin faptul ca vor sa intre in lumea mea. Micile gesturi nasc faptele mari, mi-am spus cand glumeam cu o prietena care mi-a afirmat sec…”ai stat cu L. pana dimineata fara sa faceti nimic…eu ma culcam dupa primele 10 minute”.

Si totusi…imi dau seama ca o partida de amor se integra perfect in casa aia goala plina de boxe si o canapea, lucruri ce le zareai la lumina primelor raze de soare…o partida de amor intr-un loc pe care il stiu atat de bine dar arata altfel cu o femeie pe care o stiu atat de bine si acum e la fel…
cred ca o partida de amor era ideala, dar nu cu ea…

Solutii, tratamente, evolutii 13:51

Din ce in ce mai multe femei vor sa o faca cu o tipa in timp ce mai multi tipi vor sa introduca in cuplul lor o a 3-a persoana. Din ce in ce mai multe tipe vor sa o faca cu 2 tipi sau chiar isi doresc sa vada 2 tipi cum fac sex. Se recunoaste din ce in ce mai des ca procentul de 70% din populatie se masturbeaza si nu mai e un tabu sa spunem cum o facem in cadrul discutiilor din Turabo. O partida de amor la birou nu mai este o secventa dintr-un film, se intampla frecvent chiar si pe copiator evitand camerele de supraveghere. Sexul oral nu mai este de mult un subiect tabu, fie ca esti femeie sau barbat la discutiile legate de sex, o mare majoritate recunoaste ba ca ii place sa faca sau sa i se faca, chiar mai mult decat cine stie ce pozitie clasica.

Glumele legate de joaca cu frisca sau miere, fructe sau lumanari au luat locul realitatii, sa chiar sunt depasite de sexul oral cu sampanie sau rebdull. Numai gandul la o partida de amor in locuri publice trezea erectie instanta acum niste ani, acum a devenit normalitate intre statia Aurel Vlaicu si Pipera a metroului bucurestean.

Sexul in masina e demodat, ultima masina in care mi-am tras-o stiu ca a fost dacia lu’ tata de pe vremea liceului. A urmat sexul pe capota masinii si acum sexul in timp ce sofezi sau conduci motorul.

Cyber sexul a murit. In orice discutie vine vorba de sex si chiar nu mai prezinta interes o mangaiere cu mana opusa celei cu care tastezi. Siteurile pe care intra lumea sa isi caute parteneri cu viziuni deschise precum poseda ei, au devenit siteuri cu tarfe sau transexuali pe care ii platesti.

La inceput un simplu sarut genera tremur sau nopti nedormite gandindu-te ca totusi iubesti pe altcineva. Ulterior o partida de amor cu un amant avea acelasi efect, acum ambii parteneri recunosc (poate tacit) ca si-o trage fiecare cu cine vrea..si asta pt binele relatiei.

Acum avem stimulente, viagre, silicoane, puli ce cresc cu 10 cm dupa ce rontai niste pastile, avem “iarba”, coca, vibratoare, catuse si totusi avem orgasme ce nu se mai traiesc cu aceleasi intensitati.

Sex din prima seara nu mai este refrenul unei melodii ci ce intampla frecvent in toaleta unui club. Fie cu mai multe persoane in aceeasi seara.

Toate sunt rezultatul evolutiei din mintea noastra. Evolutia asta nu tine cont de regim politic, situatie macro economica, religie sau alte criterii frecvent amintite in studii. Evolutia asta face diferenta intra femeile virgine la 28 de ani si cele ce se regasesc in randurile de mai sus, mult mai pregnant decat diferenta intre dacia 1300 si logan.

Suntem oare la un pas de autodistrugere ?

Amintirea unui email uitat 13:07

Ti-am scris multe scrisori si tot mai multe au sarit pe geam, pagini rupte in mii de parti precum sufletele noastre.

Ma uitam pe geam ca nu mai ploua cum ploua inainte. Acum 10 minute cand ti-am sters mesajele de la ultima noastra cearta era soare de-mi transpirau umerii bagand cheia in interfon sub privirile indecente ale vecinei de la parter ce ieri mi-a admirat cravata primita de la tine.

Acum sunt pe balcon, un balcon mare pentru restul apartamentelor din Iancului. Un balcon atat de mare si pentru tine din moment ce iti faceai loc in bratele mele pe vremea in care nu faceai mai mult de 15 minute pana la mine, nu o eternitate ca acum. Acum, ca si atunci, baietii sunt afara la o bere. Eu fac la fel, dar pe balcon…nici acum nu pot sa mai beau pic de sampanie Pol Roger. Da…Pol Roger ce ne imbata de ne uitam pana si numele….

Acum poate daca dracii generati de un alt barbat te-ar exila in balconul meu, poate eu mi-as cauta loc in bratele tale fara a asculta ca atunci Corinne Bailey ci ca acum niste Joe Dolan. Acum bate vantul, bate din nord, adica din zona ta si nu stiu de ce urmaresc fiecare punga ridicata in aer si mai ales fiecare silueta blonda ascunsa de picaturi.

Apropo banii aia pe care ii datorezi subsemnatului, foloseste-i in scopuri caritabile. Imbata-te in Amsterdam si lasa un negru dotat sa ti-o traga noaptea in Bloemenmarkt in timp ce zbrobesti in palma florile de liliac pe care le-am uitat in masina ta, in seara in care s-a sfarsit o epopee.

Ultima oara cand mi-ai scris ti-am raspuns ca ai murit, da…esti moarta si la cacat cu reincarnarea asta ca e doar un zvon. La cacat si cu colega ta de serviciu, ziceai ca e sex machine. O numesc sleep generator. Nu e fatal sa-ti fut rand pe rand cunoscutele doar pentru simplul motiv imi alunga dorul provocat de moartea ta? Nu e fatal ca peste putin timp ajung iar in Paris si in autobuzul 95 nu o sa vad decat emigrantii ce ies de la munca, la ora la care noi dansam tango pe malul Senei.

Nici la biserica nu am mai fost, duminca e ziua in care deschid ochii si-mi sterg lacrimile. Nu mai pot sa plang dupa tine, imi lacrimeaza ochii din senin..exact ca atunci cand nu te cunoscusem. Inca imi mai curge sange din nas, dar nimeni nu mi-a sarutat pleoapele as a blood stopper like you. Si seara ma rog la Divinitate din ce in ce mai rar.
Nimic numai e cum era…

Frigiderul nu mai ingheata cum ingheta cand eram noi copii. Apa marii nu mai e asa rece si nici brifcor nu mai exista. Dacii crem ca aia in care ne sarutam nu mai vezi. Telefoane publice vezi rar dar cabine precum alea in care iti sarutam sanii nu mai vezi decat pe la Focsani, da acolo la colega ta de facultate. Pepenii nu mai au gust, rosiile la fel si mai ales femeile nu mai sunt asa sincere cum erai tu.

De la ultima noastra cearta nu am putut sa ma mai cert cu nimeni. Ramai singura ce dai sens unei dispute. Ah sa nu uit de mare, algele ma intreaba de tine, si ele au fost luate de excavatoare si duse departe de mare. Au murit si ele. Da…esti o alga hranita de iubirea mea si omorata de excesele tale.

Ma duc sa imi fac bagajele, maine plec la mare. Pentru tine maine seara o sa sarut o stea si o sa las o turista sa imi faca sex oral in timp ce beau pentru tine acelasi Bacardi. Daca maine ploua pana in zori inseamna ca sunt si lacrimile tale.

Nimic nou, Nicolas Sarkozy este genul nostru, il filmeaza astia ametit mai rau cum ne filmam noi cand faceam amor. Cred ca e constantean ca noi, ca Basescu.

Cu dragoste te urasc,
Eu!


Raspuns:

Dragule,
Ma duc sa imi fac bagajele, maine plec la mare. Cu siguranta o sa fiu turista din calea ta, asta nu inseamna ca nu-s posesoarea lacrimilor din zori.

Te urasc infinit!
In mai putin de 24 de ore ma pierdeam prin multimea de pe faleza. Ma suna un "numar ascuns" si aud: "nu te mai holba la palaria aia din vitrina, ia-o si vino la terasa din spatele tau