Am murit 2 15:07

Am murit si acum imi fac parastasul. Am niste Metaxa si suc de mere. Suna ca dracu si are gust ca dracu...dar nu mult mai al dracu decat gandul ca am murit si acum sunt viu.

Ce poate sa fie mai frumos decat sa ramai viu chiar in noaptea de Craciun. Ajuns in locurile in care te dai la toate proastele si inevitabil iti iei una la pachet. Si acum imi e in minte clipa in care m-am ridicat din pat in timpul partidei de amor cu o domnisoara avocat agatata in Cuando. Nu am gresit cu nimic...i-am spus ca mintea mea nu e acolo si ca raspuns de 1 saptamana ma invadeaza pe toate caile cu toata ignoranta ce o primeste in schimb.

Astazi simt ca am inviat si asta nu e pentru mult timp, este exact cat sa mai traiesc o poveste langa o femeie ce o sa ma raneasca. Apoi o sa mor iar lasand in urma niste randuri pentru voi, cititori morti la nastere.

O sa te intrebi de unde stiu ca o sa imi rupa inima, pentru ca asa se intampla si mai ales pentru ca o voi face pe ea sa isi doreasca sa ma raneasca. Pentru ca asta e legea naturii, pentru ca eu ignor domnisoara avocat si femeia ce m-a inviat o sa ma ignore pe mine egalizand balanta.

Suntem facuti pentru a rani fiind nascuti din rani.

Am murit 1 13:00

Era o zi friguroasa de iarna si in plin week-end asteptam noaptea sa petreceam la ziua amicei mele. Stiam ca in locul in care mergem este potential si mai ales ma incanta ideea ca asa-zisele canapele sunt practic lipite una de alta, ceea ce face utila conversatia cu masa vecina si cu posibilele tentatii de acolo.

S-a baut, s-a fumat, s-a dansat, s-au facut poze si iar s-a baut si mai ales s-a baut. Pana cand? Pana cand m-am trezit in casa zacand pe canapeaua mea rosie.

Mi-a luat toata ziua sa ma ridic si sa imi pornesc telefonul si cand o fac primesc un telefon la care necunoscand numarul nu am chef sa raspund. Deschid messengerul cu greu si ma apeleaza o domnisoara ce imi trimite instant poze cu mine din seara precedenta. Who the fuck is this...si de unde are id-ul? Telefonul suna iar si acelasi numar nu ma lasa sa lenevesc. Raspund si aflu ca sunt apelat de la una din fetele de la masa vecina.

Capul imi era din ce in ce mai greu, legam cu dificultate cateva cuvinte..dar imi era imposibil sa imi amintesc ce am vorbit cu ea in noaptea precedenta. Parea o femeie volubila, cu o voce calma, hotarata in tot ce spune si cu idei foarte bine argumentate.

Ii propun sa ne vedem in Frame si imi raspunde foarte scurt "credeam ca esti mai original". Tinand cont ca traiam prima zapada la mijlocul lui decembrie ii propun sa ne vedem la metrou si sa bem un vin in metrou.

Ideea nu i s-a parut rea nici ei dar nici mie. Era tot ce imi trebuia dupa o noapte de amnezie. Un vin baut de la un capat la altul al unei linii de metrou intr-un vagon de metrou, asa ca la ora 21 parasim statia Iancului si cu 2 sticlute de chardonnay la 250 ml incepem intalnirea noastra.

Mirosea foarte bine dar nu asta e ceea ce m-a surprins ci faptul ca purta fusta desi vremea nu era tocmai ideala. Am intrebat-o de ce o poarte si mi-a spus la fel de sincer ca de fiecare data cand intrebam ceva "pentru ca mi-ai spus aseara ca iti place cum arat in fusta"

In scurt timp vorbele noastre se amestecau prin aroma vinului si aroma vinului ne unea cavitatile. Ii simteam parfumul pe buze, mana fina, pleoapa cum tremura si sanii cum se intareau.

Statiile treceau rapid, exact in ritmul in care mainile mele ii explorau pielea. Eram in contratimp cu lumea din jurul nostru, cu statiile ce mai vin pana la finalul cursei, cu peronul de pe partea stanga.

Totul se opreste aici, pentru ca aici s-a terminat desi nu a parut asa. A fost prea frumos sa traiesti o poveste in 10 statii tur-retur sub notificarea "atentie se inchid usile". A fost prea greu sa imi explice de ce sa mergem la ea si nu la mine, de ce sa stam in living si nu in dormitor, de ce sa nu mai bem vin si sa bem whiskey, de ce sa ne futem misionar si nu kamasutrist.
Asa se intampla din ce in ce mai des. Povestile din inceputurile acestui blog au murit. Ne pierdem...

M-am imbracat si am plecat mintind ca "mintea mea nu e aici", mintea mea nu a fost de fapt nici o secunda acolo. Mintea mea cine stie la cine este. Pastreaz-o si lasa-ma sa ma transform pana in clipa in care mi-o dai inapoi.

Va rugam permiteti inchiderea usilor

Duminica-eterna despartire 04:16

Nu de putine ori iti revine in minte imaginea unei despartiri. Astazi realizez ca mi-a venit in minte ultima imagine a unei femei ce a schimbat totul in lumea mea.

Duminica mi se pare ziua oficiala a despartirilor, nu cred ca este o zi mai dureroasa decat duminica in care cei ce parasesc orasul se despart, fie si temporar, de iubirile lor. Daca duminica este o zi fatidica despartirilor, gara este un loc sacru pentru cei ce isi ofera o ultima imbratisare pana la urmatorul sarut.

Era o duminica la fel de cetoasa ca si ultima duminica a vietii mele. Eram dupa inca o noapte nebuna de amor si intreaga zi nu am facut nimic decat sa evitam discutia legata de ce s-a intamplat noaptea trecuta. O conduceam catre Gara de Nord. Aveam 1 an de cand nu mai eram impreuna si totusi acest week-end nu a diferit cu nimic fata de week-end-urile in care ne iubeam oficial. La ultima noastra cearta s-a mutat in orasul ei natal si a inceput o viata noua, o iubire noua. Nimic nu m-a durut mai mult decat aceasta duminica petrecuta dupa un an de despartire.

Peronul era gol, tipic pentru o seara de duminica. Am stat imbratisati cateva minute, exact cat sa ii simt lacrima pe obrazul meu. Am condus-o printru-un gest de barbatie in compartiment si ne-am privit apoi prin geam. 7 minute mai erau pana in clipa in care s-a auzit fluierul ce o ducea cat mai departe de mine, aproape de el.

7 minute in care ii simteam fiecare privire cum se refugiaza pe corpul meu, minute in care nu se lega nici o fraza intre noi, minute in care zambeam amar, ascuzandu-ne durerea.

Si a plecat, cu fiecare metru pe care il parcurgea vagonul simteam cum ia cu ea tot. A luat cu ea toate clipele in care ma gandeam la ea, toate imbratisarile, toate saruturile, toate shot-urile de tequilla si toate atingerile mele.

Nu a putut decat sa ma intrebe printr-un sms daca e normal sa se simta asa. Nu am putut nici macar sa ii raspund, pentru ca din clipa aceea eram gol pentru ca mi-a luat totul. Din clipa aceea am baut mult mai mult alcool, am pierdut mult mai multe nopti, am facut mult mai mult sex dar nu am incetat sa o iubesc. O iubesc si asa gol cum sunt, o iubesc printre zecile de femei ce-mi trec prin pat, o ador printre sutele de femei ce le cunosc in escapadele mele mocturne, o divinizez printre miile de femei cu care intru in contact zi de zi. O iubesc tocmai pentru ca si ea ma iubeste stiind ca o iubesc mai mult decat barbatul de langa ea.

O iubesc pentru noua viata noua ce mi-a dat-o, o iubesc tocmai pentru faptul ca aici sunt postate povesti mai vechi de un an.