Sa nu zic ca am murit in 2007, sa nu zic ca "am murit 3", zic ca am murit de anul nou.
Ne-am ales un loc fancy pentru seara de Revelion, desi am lalait-o in a ne decide intre Paris, Budapesta sau Istanbul, tot in Bucuresti am ramas. Ca orice seara de sfarsit de an m-am pregatit impecabil cu un nou look, un nou parfum si o noua atitudine. Nu lipsea nimic...totul era pregatit pentru "petrecerea anului".
Incet, incet lumea isi facea aparitia. Admirabile costume, dragute picioare, interesante decolteuri, delicioase parfumuri. La ora 00:00 eram in Piata. Am numarat impreuna cu sute de mii de oameni pana in clipa in care eram in 2008. Buna Andra, incantat sa te cunosc si bla bla bla...
Mi-am sunat parintii si am trimis un singur sms la ora 00.01. Pana in zori nu am primit nici un raspuns. Fiecare pahar pe care il comandam, fiecare femeie pe care o abordam, fiecare melodie ce o dansam si fiecare km pe care il faceam la volan in stare de ebrietate nu compensau lipsa unui raspuns la singurul mesaj trimis.
Am ajuns acasa in zori, era lumina afara, orasul era pustiu si stiam cel mai bine ce inseamna pustiu, pentru ca pustiul era in inima mea in toata definitia lui. Am dormit 2 ore si m-am trezit cu gandul de a pleca la ea.
Ea nu mai este la mare, nu mai este nici in Bucuresti ci este intr-un oras la malul Dunarii. Era ora 10 dimineata pe 01.01.08 si eu paraseam Bucurestiul, pe la iesirea din Colentina. Au trecut rapid zecile de kilometri, sutele, minutele, orele si am ajuns. Nu mai fusesem decat o singura data intr-un oras ce s-a intunecat la sosirea mea.
Ma puteam astepta la orice, sa o gasesc in casa cu alt barbat si sa o deranjez, sa fie plecata din oras, sa fie in vizita la parinti, sa fie oriunde ca orice om de Revelion....dar simteam ca am venit sa o vad si o sa o vad cu orice pret. Nu aveam haine de schimb, incarcatoare, prosoape, cosmetice. Un card bancar si o dorinta pentru prima zi a anului
Am parcurs cu aceeasi intensitate fiecare km din orasul ei, aceeasi intensitate ca acum 2 ani, atunci la picior acum la bordul unei masini confortabile ce ma apara de ger si ninsoare. Am revazut tot ceea ce vazusem pentru o singura data acum 2 ani. Am ajuns la ea parca ghidat de un singur sentiment....DORINTA.
Pe drum nu am oprit nici macar sa imi iau ceva de baut, sa ii iau florile cu care o obisnuisem, sa merg la toaleta. Pare incredibil pentru un creier omenesc ca dupa atata timp sa ajungi in acelasi loc doar prin puterea inimii. Si mai incredibil este ca in clipa in care am intrat pe strada ei m-a sunat, din senin.
I-am auzit vocea in secunda in care i-am vazut masina. Cautam un loc de parcare in timp ce ii auzeam vorbele. Nu imi amintesc nici acum ce imi spunea ci doar imi amintesc clipa in care i-am spus sa se uite pe fereastra ca sunt in fata ei.
Pentru o secunda m-am retras gandindu-ma ca poate e cu cineva in casa...apoi mi-a zis "nu esti sanataos...urca".
Am imbratisat-o neutru in simturi, exact cum un prieten isi revede dupa ani camaradul. I-am cerut ceva de baut, nu neaparat ca sete ci ca motiv sa imi caut cuvintele si sa o tin la distanta. In fiecare secunda ce a urmat mana mea intarzia pe corpul ei, mana ei intarzia pe mana mea.
Nu ne-am vazut un an intreg, nu ne-am vazut pentru ca am ales sa sufar decat sa ma duc la ea, am ales sa beau si sa imi petrec serile cu prezente sterse decat sa imi arat sentimentele fata de singura femeie ca exista in tot ce fac. Am ales variante ieftine si fade la variante ce imi tineau inima departe. Am zis ca doar suferind langa ea ii pot oferi ceea ce nu am putut sa ii ofer in clipele in care imi impregna tricoul cu lacrimi adormind in bratele mele. Am crezut infantilitatea mea din trecut va fi stearsa de timpul ce trece si de cei ce sunt intre noi. Dar nu a fost asa.
Mi-a spus ca s-a indragostit nebuneste de Craciun si ca a facut gesturi si mai nebunesti pentru a intra in contact cu el. Tot de Craciun a rupt inima barbatului cu care era din clipa in care ne-am despartit, tot de Craciun i-a rupt inima cum mi-a rupt-o si mie...si cum i-a fost si ei rupta.
Este supra-omenesc sa crezi ca in cateva ore viata a 4 inimi se schimba radical...si asta datorita iubirii.
Un om sufera, fiind parasit de Craciun, altul e fericit ca e cucerit de Craciun. Un alt om este dupa multi ani fericit ca a ajuns sa faca minuni pentru persoana pe care o cauta de o viata, iar alt om, adica eu, nu stie ce mai simte.
Am parasit orasul ei zambind. I-am lasat fularul meu verde impregnat in noul meu parfum. Ne-am imbratisat scurt, la fel de scurt precum s-a schimbat si iubirea mea. Faptul ca acum mi se scurge o lacrima nu este pentru ca am pierdut-o ci pentru ca nu am stiut sa o pastrez. Faptul ca acum zambesc este pentru ca stiu cu adevarat ce simte, si stiu ca iubirea ei e sincera si cine este beneficiar o merita din toata inima, sau cel putin sper...
Poate o sa te intrebi cum de pot vedea atat de distant lucrurile si cum pot trece peste depozite de iubire. Pot trece peste orice, peste ani intregi de iubire, peste sute de minute la telefon, peste zeci de bloguri, mailuri, sms-uri scrise, peste zeci de flori uscate si zeci de melodii dansate. Pot trece peste faptul ca acest blog a luat nastere din iubire pentru ea, pot trece peste faptul ca schimbarea vietii mele prin nasterea primului blog si castigarea a mii de vizitatori sau a unor oferte de munca din partea unor persoane ce nu ma stiu decat prin prisma celor tastate, ii este datorata.
Am murit definitiv. Ofer toata iubirea mea convertita intr-o prietenie adevarata pentru singura femeie ce a meritat lacrima mea exact cum i-am oferit si prima zi din acest an, exact cum i-am oferit primul trandafir alb, exact cu i-am oferit primul dans in mijlocul strazii la 5 dimineata, exact cum i-am oferit fiecare secunda din gandul meu.
Aceasta este marturia mea fata de singura femeie ce a iesit din inima mea intrand in sufletul meu.
Dupa 1 saptamana
Dupa o saptamana povestea de iubire inceputa de Craciun s-a terminat pentru ea. Femeia care ma astepta in Bucuresti o cunoscusem la mare tot in acelasi Craciun, tot la o saptamana a disparut si ea.
Amandoi suntem acum si mai goi.
