Despre prezent 16:36

Mi-am dat seama ca prezentul meu perfect este mai dureros decat totalitatea tuturor trairilor ce ma inconjoara. Au trecut catralioane de secunde de la ultima lacrima varsata si doar cateva zeci de secunde de la ultima lacrima stearsa... ahhh ce obraz...

Mi-am dat seama cat de singuri suntem desi avem zeci de mii de prieteni, mii de cunostinte, sute de numere de telefon... Cu ce pula mea ma incanta pe mine cand intri in casa si te loghezi de pe computerul meu cu mandrie, aratandu-mi vasta ta lista de mess? Wow esti invizibila, sa mai rupem din textile si sa pornim webcam-ul!

Un mare filozof spunea ca daca vrei sa inseli lumea fa-o la greu, ca atunci cand e putin toti se prind. Asta mi se pare mie, ca traim toti, o continua teapa ce a depasit un nivel normal...ne mintim trairile. In trecut lumea isi vindea sentimetele pentru avutie, toti o fac pentru simulari.

Nu mai aud vorbe tandre, vorbe incitante sau sexy. Nu mai aud zambete urmate de bocet. Aud din ce in ce mai des minciunile pe care le spuneau stramosii nostri o singura data in viata. Aud totul zilnic... O aud cum spune: "trebuie sa te insori cu mine!" Trebuie sa fiu eu unul toti ce aud asta...trebuie?

Intr-o zi o sa zic DA si vreau sa o zic pentru o ultima oara. Vreau sa o zic cum au spus-0 parintii mei si cum au trait-o. Vreau sa o zic la un capat de lume, la un capat de vara.

Vreau sa creada ca o mint o viata intreaga si vreau sa ii sterg lacrimile... o viata intreaga!

I

Monologue 13:27

"cat de serioasa eram eu pe atunci (2006 n.r.)
ti-am dat ignore pt ca idiotul cu care statui 6 ani si ceva nu suporta scrierile tale, ma regasea in ele...
l-am ignorat si m-am intors in viata, m-am reapucat de.. citit"

P.S.

Ma intrebam intr-o zi cum o sa moara blogul asta. Cand am scris primul post eram convins ca o sa moara atunci cand tot ce simt o sa dispara. A trecut mult de cand s-a intamplat acest lucru si totusi exista.

Am adunat aici atat de multe lucruri traite incat ma intreb daca mai e loc de trait. Oare cum ar arata acest blog cu povesti inchipuite, cu iubiri la care aspir si cu sentimente ideale. Da, totul la comanda...exact precum un roman comercial de "succes".

Cum ar arata o supradoza de iubire controlata?

Ar arata exact ca in dimineata in care masina mea a fost ridicata de politie pentru o parcare intr-un loc interzis. O dimineata de toamna racoroasa si un drum pana in afumati pentru a recupera masina.

Dupa ce am fost refuzat de 2,3 taxiuri am decis sa ma urc intr-un maxi-taxi ce ma va duce la destinatie alaturi de crema clientilor din Europa. Tot drumul m-am uitat in jur...oameni plictisiti, oameni nervosi, oameni tineri, oameni batrani, oameni cu griji.

Ajung la destinatie urmarind fara vointa o silueta miniona ce calca mult mai grabit ca mine. Ce dracu poate sa caute la 9 dimineata pe acest praf? Isi recupera masina...ca si mine.

Am cunoscut femei in cluburi, in lift, la mare, la munte, in tren, in parc, in biblioteca, in cafenea, la spalatorie, in spital, pe camp dar la politie niciodata.

Deja in mintea ta curg zeci de scenarii si sute de imagini. Deja iti inchipui schimbul de contacte si amorul facut in seara ce a urmat. Te gandesti ca inca o poveste de amor se scrie aici, alaturi de atatea trairi.

Ei bine nu a fost nimic mai mul



Acest blog o sa moara cand nu imi voi mai aminti parola...