Am trait mereu cu gandul ca impacarea si linistea tuturor este iubirea. Total gresit.
Iubirea este pentru omul mediocru, pentru saraci, pentru oameni in suferinta, slabi, uitati de lume. Iubirea nu schimba culori, nu schimba gustul, nu tine de foame si nici nu vindeca boli. Iubirea iti da liniste. Asta vrei cu adevarat?
Toate povestile de iubire se termina tragic, fie ca asa vrea autorul sau fie ca asa vrea destinul. Iubirea mea s-a terminat din ambele cauze. Si, e oare sfarsitul lumii?
Nu, traiesc mai frumos, mai sincer, mai atent si mai cu viata. M-am redescoperit pe mine, ala de tot încerca iubiri. Si toate astea fara sa sting vreo rana interioara victimizandu-ma cum am facut-o pana acum. Exact in acest fel a luat nastere acest blog, din dorinta mea de a stinge dureri impuse chiar de mine. Am pierdut ani de zile in bezna, fara sa realizez banalul. Incepe prin a te cunoaste pe tine!
Si am facut-o, fara sa mi-o impun sau sa mi-o ceara cineva anume. Mai devreme sau mai tarziu toti ne descoperim adevaratul EU.
Vremurile in care povestile imi erau stinse in alcool au apus. Au disparut flirturile inutile si relatiile facute pe fuga. Am declarat nule partidele de amor in lift si drogurile ilegale. De fapt am renuntat la tot pentru mine. Si ce-am castigat?
Am castigat un numar infinit de femei care bat la usa singuratatii mele. Sau poate sunt la vreo camera ascunsa in care joc propriul rol a izolarii printre femei nedorite, de mine cel putin.
De ce tomai eu, de ce tocmai ele, de ce tocmai acum, de ce toate? Pentru ca atata timp cat eu nu prea inteleg ce mai e cu mine, de ce ar intelege ele, iar neclaritatile sunt misterioase, iar misterul roade, iar eu ma opresc aici.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu