loverdoze

Barbatul tuturor femeilor

2011-03-07T05:23:00.001-08:00

Am trait mereu cu gandul ca impacarea si linistea tuturor este iubirea. Total gresit.
Iubirea este pentru omul mediocru, pentru saraci, pentru oameni in suferinta, slabi, uitati de lume. Iubirea nu schimba culori, nu schimba gustul, nu tine de foame si nici nu vindeca boli. Iubirea iti da liniste. Asta vrei cu adevarat?

Toate povestile de iubire se termina tragic, fie ca asa vrea autorul sau fie ca asa vrea destinul. Iubirea mea s-a terminat din ambele cauze. Si, e oare sfarsitul lumii?

Nu, traiesc mai frumos, mai sincer, mai atent si mai cu viata. M-am redescoperit pe mine, ala de tot încerca iubiri. Si toate astea fara sa sting vreo rana interioara victimizandu-ma cum am facut-o pana acum. Exact in acest fel a luat nastere acest blog, din dorinta mea de a stinge dureri impuse chiar de mine. Am pierdut ani de zile in bezna, fara sa realizez banalul. Incepe prin a te cunoaste pe tine!

Si am facut-o, fara sa mi-o impun sau sa mi-o ceara cineva anume. Mai devreme sau mai tarziu toti ne descoperim adevaratul EU.

Vremurile in care povestile imi erau stinse in alcool au apus. Au disparut flirturile inutile si relatiile facute pe fuga. Am declarat nule partidele de amor in lift si drogurile ilegale. De fapt am renuntat la tot pentru mine. Si ce-am castigat?

Am castigat un numar infinit de femei care bat la usa singuratatii mele. Sau poate sunt la vreo camera ascunsa in care joc propriul rol a izolarii printre femei nedorite, de mine cel putin.

De ce tomai eu, de ce tocmai ele, de ce tocmai acum, de ce toate? Pentru ca atata timp cat eu nu prea inteleg ce mai e cu mine, de ce ar intelege ele, iar neclaritatile sunt misterioase, iar misterul roade, iar eu ma opresc aici.

Alb

2010-02-14T08:34:00.000-08:00

M-am trezit inconjurat de clasicele mele sticle de vin alb, pachete de Marlboro si linkuri de youtube. Totul se desfasoara de ore bune in acelasi perimetru. Aceeasi rosie canapea imensa, aceleasi suflete pe care le-a luat prizoniere dupa cine mai stie cate partide de amor.

Acum suntem doar noi si juma de canabis uitat de la nu mai stiu ce prezenta feminina plecata in mare graba, evident scarbita de puseul de tacere pe care nu-l pot ascunde dupa ejaculari in companii nedorite.

Suntem doar noi, eu si prezentele virtuale salvate in memorie exact ca userii unui canal de socializare. Doar noi si telefonul care vibreaza alarmant de minute bune. 0754 plm...

"Sunteti cu Citroenul cu numere de Franta, puteti cobori pana jos"... si-am inchis. Era exact momentul perfect sa-mi mut masina, exact cand nu m-am dat jos din pat sa mananc la preferatul meu restaurant comunist, cand nu m-am dat jos sa-mi iau tigari, sa duc gunoiul sau sa ma usurez, o femeie vrea sa imi mut masina? Niciodata!

Si-am coborat, dupa apelul cu numarul un milion. Sub ochelarii de soare cu rame albe se ascundeau in prima faza niste ochi plini de draci si alte orori. Tot sub ochelarii ei de soare au disparut toate in clipa in care a facut primul pas in casa mea.

Principiul meu de a avea mai nou casa dezordonata, special pentru a nu mai ajunge cine stie ce muiere efemera, acum se dizolvase la fel de repede cum sanii ei mi-au invadat palmele.

A disparut la fel de repede cum a aparut. Usa care s-a inchis a fost semnalul ca nu o mai vedea vreodata, dar nu..."Sunteti cu Citroenul cu numere de Franta, puteti cobori pana jos". Evident am inlaturat problema dar am uitat de cauza si totul a luat-o iar de la inceput. Si sanii ei iar m-au invadat iar usa s-a inchis definitiv de aceasta data.

Mi-am amintit de asta exact la cateva ore, acum cand seara invadeaza suflete neprihanite si casa mea ramane la fel de goala. Mi-am amintit in cateva secunde de toate cele care au ajuns aici atat de repede, traind sentimentul medicului salvator de vieti: readuce zambetul pe fata atator oameni carora nu le stie numele si nu ii mai vede niciodata, in schimb acestia ii dedica o secunda a fiecarei zile din umila lor viata.

And her name was.....

Happy Valentines day!

Penalty Fever

2009-11-29T12:06:00.000-08:00

Mi-am declarat intelepciunea recapatata. Nu intelegeam niciodata de ce se spune ca varsta inaintata iti reda dublul indiferentei pe care nu o ai in primii ani de iubire.

Acum realizez ca iubirea este ca un gadget: dupa ce l-ai achizionat nu iti mai poti inchipui o zi fara el, desi viata ta era la fel de frumoasa inainte. In momentul in care reusesti sa te lasi de fumat, de baut, de sex cu tot ce iti pica in asternut si alte vicii tolerabile, iti dai seama ca poti renunta si la iubire.

Ma uit la ele, toate femeile despre care am scris in trecut. Ma uit la mine, la gandurile lor fata de mine, la lacrimile lor, la goliciunea mea. Oare se va termina vreodata?

De ce toate ies din relatiile lor mediocre tocmai in acelasi timp si mai ales de ce simt nevoia sa impletim clipe, fie si pentru o noapte. Nu vreau sa cred ca sunt cea mai rapida alternativa la singuratate si nici ca le-am oferit momente care nici acum nu dispar din mintea lor.

Este normal, printre miile de lacrimi isi amintesc de singurul barbat pentru care sertarul cu sosete atent asezate, camasile calcate, mirosul de mancare preparata si vizitele in centrele comerciale, erau mai putin importante decat orgasmul matinal.

Este anormal sa nu mai simt nimic pentru ele.

N'oubliez Jamais

2009-09-28T15:14:00.000-07:00

Azi vorbeam despre ea...mi-am amintit cat de greu ii este acum. Oare destinul s-a razbunat mai mult decat am putut eu sa o fac, sau poate asa e sa fie. Toretic ma bucur, practic ma doare, e departe de mine, nu vreau sa o ajut si oricum nu accepta ajutorul meu, mai ales ca e altcineva langa ea.

Sigur nu mai e asa frumoasa, sigur plange mai des, sigur are un moral la pamant si sigur se gandeste la mine la fel de des precum o fac si eu. Sigur nu mai are nicio speranta de bine, se multumeste cu aerul pe care il mai are de respirat si asteapta o minune. Sigur e atat de slabita incat nu o sa faca ea acea minune. Mai mult ca sigur ca el nu ii saruta lacrimile si nici nu o imbratiseaza asa de des. Daca o face, oricum nu ii saruta pleoapele atat de des cum o faceam eu. Cu siguranta cand ii tine haina pentru a se imbraca nu ii ridica si parul blond si nici nu ii saruta nasul in somn. El poate face altele dar nu o aseapta la fel de des de la serviciu cu paste atat de bune, si poate toate aste ii lipsesc...sau poate nu. Poate ii lipsesc florile pe care i le ascundeam in locuri absurde, la care invevitabil ajungea. Poate, sau sigur.

Poate ii e mai bine sa stie ca scriu cateodata despre ea sau poate o irita faptul ca niste necunoscuti citesc despre ea. Cu siguranta orice idee de la mine e de cacat si imi va reprosa asta, chiar daca stie ca scriind despre ea imi hranesc si eu dorul si mai ales ma abtin in intentiile mele de a o cauta... de a o spulbera.

Oare isi mai aminteste ceva din niste momente frumoase, de singura ei durere de acum un an...de mine. Atunci era o durere, acum sunt multe si sigur se minte ca ii e mai bine. Mie clar imi e mai bine, mi-e perfect chiar si singur e asa de bine si mai ales nu ma mint.

Mie atat de bine printre ele incat ma rascoleste suferinta ei.

Martie 2007

Via sms

2009-09-28T15:09:00.000-07:00

Ascultam "Tori Amos - Cruel". Ce iti spune "cruel"? Da....stiu si mie cam aceeasi imagine mi se formeaza.

Imi aduc aminte cum vorbeam cu una din femeile de care va mai ziceam prin aceste pagini. Vorbeam ore intregi, la telefon. Fie ca factura aduna peste 1 000 de minute si cateva sute de sms-uri lunar, tot nu ne saturam de vorbe. Nu era un mod de a sta aproape, era modul in care ne certam. Cand totul era bine vorbeam 2,3 minute ...cand ieseau scantei, ore intregi la telefon rezolvau problemele. Totul se termina cu un mesaj scurt..."ma termini...te iubesc" si chestii de genul asta.

Nu prea stiam eu pe la inceput unde ajung certurile astea si primele chiar ma marcau. Eram crud in tot ce spuneam si apoi din senin deveneam "dragalas" cum imi spunea ea. Intr-o seara de toamna, sa tot fie acum vreo 2 ani, imi tot dezvoltam pasiunea mea pentru ea si i-am trimis flori. Evident, nu stiam adresa...doar blocul si scara unde o conduceam in fiecare seara. Am aflat numarul apartamentului si in clipele in care am simtit ca are nevoie a primit cateva "vegetale".

Raspunsul ei a fost transant. Desi ma asteptam ca in momentul in care un barbat trimite flori de la sute de km sa aiba ceva puncte pozitive in mintea ei... a fost invers. Mi-a spus cu o voce infundata in lacrimi ca e mai bine sa ramanem prieteni, ca ma place foarte mult pentru ceea ce sunt si alte bla bla-uri tipic sexului frumos. Am vorbit iar niste ore intregi... ore in care am intors problema si pe o parte si pe alta, ore in care treceam de la lacrimi la zambete, zambete inlacrimate. In tot acest timp cu celalalt telefon dirijam via sms un prieten spre casa ei cu un trandafir, unul doar unul. Intr-un final a ajuns...am primit ok-ul ca este pe presul eu, la usa de la intrare. In acel moment o trimit sa verifice presul.

Iti dai seama ce task absurd i-am dat dupa minute intregi de lacrimi si zambete sa isi verifice presul. Mi-a zis ca daca se da jos din pat degeaba si nu e nimic ma omoara. Deja simtea...incepuse sa ma cunoasca, desi trecuse doar o luna. A iesit si l-a luat. Nu imi ami amintesc reactia...oricum la surprizele mele nu reactiona niciodata.

Ce m-a marcat la aceasta amintire a fost calmul cu care am putut gestiona situatia, fiind foarte atent la ce vorbesc cu ea, o persoana pe care si o virgula o pune pe ganduri, si, mai ales fiind in stare sa dau in informatiile necesare via sms trimisului meu. A fost inca un gest de nimic pe care simt ca acum nu mai pot sa il fac pentru nimeni, dar nici nu trezeste regrete. Nu eram romantic ci doaream sa o surprind, iar ea stia prea bine toate acestea.

Stia ca sunt gol si ca asa o sa raman pe vecie.

Octombrie 2006

Reflexii

2009-09-28T15:02:00.000-07:00

Ascult o piesa mediocra si totusi unica, "When We Dance". Sunt satul de voi, de tot ce inseamna sex opus mie. O spun azi mai mult ca niciodata, desi nu am nici un motiv.

Am obosit sa alerg dupa voi, au obosit si buzele mele sa va caute obrajii, au obosit si degetele mele sa va scrie mesaje. Mi-a obosit si inima sa va iubeasca, rasa de femei ce ma faceti sa scriu acest blog. Fara voi sunt gol, dar acum asa ma vreau. Sunteti mai importante decat schimbul de ulei sau o seara de baute cu baietii, sunteti mai importante decat un flirt cu o necunoscuta sau poate mai mult decat o partida de masturbare imatura. Sunteti mai importante decat stropul de sudoare pe care il stergem cu manseta in cautarea cadoului ideal. Sunteti mai importante decat tot ce inseamna rasa masculina cu eroii ei cu tot.

Si toate astea... la ce bun????

La ce bun cand mintea apartine unei femei mediocre, derutata de firele de praf de pe noptiera. Ai idealuri, vise, principii, planuri. Hai sa fim corecti. Nu esti nici o femeie de succes, esti tot o femeie de mijloc, poate chiar mai jos. Ai sub 30 de ani, si e singurul tau avantaj. Nu conduci o companie de succes, nu esti top 300, plangi mai des decat zambesti si mai ales si Golful ala pe care il conduci, e in rate. Nu ai nici un avantaj pentru ca nu ai nici un barbat langa tine. Singurele femei care reusesc singure sunt curvele ieftine si poate...curvele scumpe.

Visezi ca iubitul tau sa te duca la Roma si cand o face ii reprosezi ca oricum e un oras de cacat. E vina lui, ca rasa masculina, ca nu s-a implicat in arhitectura romana. Iti doresti florile alea unice pe care nimeni nu ti le-a oferit...mda...iti spune ca sunt cele mai urate flori primite...da din pacate si singurele.

E vina lui ca nu se da la prietena ta ce se multumeste si cu o tavaleala ....florile la nunta. Nici partidele de amor nu sunt asa bune, mereu te plangi fetelor ca el nu e cel mai bun, dar din pacate e singurul care te suporta, iar daca mai face si sex cu tine este deja un premiu. Ulterior altul o sa fie si mai prost la pat si ex-ul tau o sa satisfaca mai bine o proasta agatata intr-o delegatie...oare de ce...pt ca aia IL DORESTE.

Numar pe degetele de la o mana ciunga femeile cu care as dansa acum. O sa o fac de fiecare data cu orice femeie imi iese in cale. Tin la moralul vostru, la lacrimile voastre, la regretele si dezamagirile voastre. Tin prea mult la dorinta mea de a avea o lume plina de lesbiene si apoi sa ma lupt sa va cuceresc.

Nov. 2006

Someone Like You

2009-09-28T14:54:00.000-07:00

E luni, ploua, destul de racoare in birou si ascult "Van Morrison - Someone Like You".
S-a dus si acest week-end. Ma simt ca dupa o interventie chirurgicala...trezit din anestezie. Dupa ani de zile mi-am petrecut o duminica in pat. Mi-a fost rau de am zis ca mor...si sunt sigur ca asta nu e intamplator, este o pedeapsa pentru una din faptele mele din ultimile zile.

Melodia asta ma duce iar cu gandul la o amintire. Someone like you era si melodia pe care i-o trimiteam pe mail, ii trimiteam versuri din piesa, chiar bucati in filmul in care piesa constituia soundtack-ul.

Ma uitam la niste poze, am gasit una care e facuta chiar la momentul intamplarilor povestite. In vara ne-am vazut fugitiv 2 zile. A venit cu prietena ei la mare si m-a sunat. Nu aveau cazare si am rezolvat ceva pe langa locul unde eram si eu cazat. Ea nu stia nimic de mine...eu stiam ca ea este implicata intr-o relatie de ceva timp, nu ezita sa imi spuna asta destul de discret. Dupa o zi de plaja, in care sezlongul meu a stat gol si noi ne-am inghesuit pe al ei, dupa o zi in care ne atingeam destul de rar la inceput, iar seara devenind de nedespartit, dupa o zi in care ne-am dezlipit unul de altul doar in scurtele vizite la toaleta, a venit iar seara. Am iesit in lume...pe aceeasi plaja se mixa si noaptea destul de bine. Apoi am mers ca de obicei la Cucaracha, zic ca de obicei, acolo mergeam pe vremea cand imparteam si acelasi pat.

Prietena ei cu foarte mult chef de viata mi-o tot tara la "socializat" cum le placea lor sa spuna. Incerca cu tot sa faca tot posibilul sa ma faca gelos. Desi nu eram impreuna era singura chestie ce ma durea la ea. Am ignorat situatia si le-am anuntat ca eu si prietenul meu mergem la bar, langa Dj, locul unde stateam de ani de zile. Ele au dorit sa ramana prin zona. Evident mi-am pastrat calmul, am schimbat niste priviri si cateva impresii cu diferite personaje.

Eram scarbit de ce faceam, imi era greata ca sunt atat de jalnic. Femeia ce imi lipsea de luni de zile o lasam sa stea in alt colt. Ma durea situatia asta si am plecat spre ea. Cand ajung acolo ele vorbeau cu "bagatorii de seama" nelipsiti. Le vad, spun 2, 3 vorbe si ma retrag catre locul meu.

La cateva minute si vine si ea. Mintile noastre lucrau...ea cauta o solutie sa ma atinga si cautam o solutie sa o resping. A incercat diferite metode de a se apropia si de fiecare data o respingeam. Nu puteam sa accept ca o femeie ca ea, o femeie matura ce ma stia atat de bine face ceva ce ma scoate din minti. La un moment dat s-a enervat si ea si a luat-o spre plaja. Eu eram in urma ei...destul de departe, fara sa stie ca o urmez. A mers mult...pe nisip, pana aproapte de apa, chiar foarte aproape de apa. Se aseaza pe un sezlong si eu in spatele ei. O vad cum isi ia chipul in palme. Simtam cum ii dau incet incet lacrimile. Am stat cam 10 minute in spatele ei, admirand modul in care se chinuie. Tensiunea ei transforma o mare linistita intr-o continua agitatie, atat pentru ea cat si pentru mine. Ma durea enorm sa o vad cum se chinuie dar simteam cu fiecare secunda ce se scurge ca se topeste, ca dispare in nisip.

M-am apropiat de ea si i-am sarutat obrajii uzi, am luat-o in brate si ne-am sarutat minute intregi. Nici nu a deschis ochii, stia ca sunt eu...ma astepta poate nu pe mine...poate ceva sa ii aduca zambet. Am lenevit ore intregi pe malul apei. Mi-a dar iar nastere cum numai ea ma face, reprosuri si saruturi. I-am adus zambetul pe buze si acum durerea noastra se unise.

Mi-am uitat telefonul de serviciu la ea. La ora 9 i-am dat mesaj de pe numarul meu...pe numarul meu... de serviciu. "Deja imi este dor de tine...bla bla". O iau de acasa si o rog sa imi verifice telefonul. Erau 2 mesaje...unul de la un prieten si la al doilea nu a recunoscut numarul...doar l-a citit.

I-am vazut schimbarea la fata si supararea . Nu si-a dat seama ca era de la mine pentru ea prin partea mea lasata la ea. Am mers sa mancam...mintea ei era bulversata, nu se putea concentra, ma intreba discret diferite chestii care aveau legatura cu mesajul iar eu raspundeam acid, lucru ca o termna si mai rau. Dupa 3 ore ma intreaba "nr tau se termina cu 769". Ii raspund direct: "mesajul era de la mine pentu tine". Nimeni nu isi poate imagina cum se poate schimba chipul unui om in cateva secunde. Ii venea sa ma omoare dar si era fericita ca nu ii e dor altei femei de mine.

Au fost doua zile in care ne-am facut ore frumoase si ore amare. De la ura la pasiune, de la repros la zambet, de la apropiere la despartire...toate aste pentru ca nu mai era "Someone Like You"

Franturi mediocre dintr-o scriere a verii lui 2006

2009-07-08T10:36:00.000-07:00

Eh ...si acum 3 secunde ma vad intr-o masina cabrio, cu o bruneta pe care am cunoscut-o in statia de benzina de pe autostrada 4, pe la km 251.

Parul ii flutura in vant si din 10 in 10 km simtea nevoia sa ma sarute. Nu e foarte frumoasa, dar are exact doza de nebunie de care am nevoie.

Iubesc pantofii ei verzi si mai ales faptul ca face poze mai multe ca mine. Iubesc la ea faptul ca ma lasa pe mine sa aleg muzica si mai ales imi place ca nu fredoneaza...ci doar traieste...traieste alaturi de mine acelasi deja vu.

Acesta este Parisul dupa 4 veri consecutive.

Vederi din trecut

2009-07-08T10:30:00.001-07:00

Imi spunea ca "femeile nu vor sa fie intelese, ele vor sa fie iubite". Eu i-am spus ca femeile vor sa fie fericite.

"Care este secretul fericirii?" m-a intrebat in timp ce a mai eliberat un nasture de la paltonul maron. Probabil se astepta la cuvinte inalte si la explicatii filozofice dar i-am raspus intr-un singur cuvant: Ignoranta.

Si-a ales o esarfa rosie, desi i-am spus ca i-ar sta mai bine cu cea verde, dar fiind un cadou pentru prietena ei va alege rosul.

"Ce cadou crezi ca mi se potriveste din acest magazin?"

Evantaiul din bambus si panza pictat manual oferit in schimbul vorbelor ei calme a incheiat discutia dintr-un magazin aflat in zona peninsulara a Constantei.

"Te-as putea asculta toata noaptea straine..."

M-as multumi sa te privesc... trebuia sa ii spun, dar cine stie daca o sa ne mai vedem vreodata.

Final fara sfarsit

2009-05-30T11:58:00.000-07:00

S-a asternut praful multor ani peste aceste ganduri, si totusi a fost nevoie de o seara ploioasa de sambata pentru smulge cateva secvente dintr-o amintire salvata pe un device formatat de N ori.

Am spus de multe ori, in zilele de vara, ca singura grija pe care o aveam era sa ajung mai repede pe plaja. Nu ma interesa de banii cu care plecam de acasa, nici acum nu imi amintesc daca erau multi sau putini, nu ma interesa de compania pe care o aveam, nici acum nu imi amintesc daca era numeroasa ori restransa si nu ma interesau decat motivele ce puteau influenta sosirea mea pe nisip.

Am fost copilul cu o vacanta continua, parintii mei mi-au acordat tot timpul din lume pentru pentru a putea scrie acum secventele ce nu m-au lasat indiferent fara de multime. Pe la sfarsitul anilor 90, proaspat posesor de permis, m-am trezit cu primul task: de 3 ori pe saptamana trebuia sa duc hainele si lenjeriile la spalatoria din orasul vecin.

Nu m-a deranjat deloc aceasta noua activitate, ba chiar mai mult, faptul ca dimineata ma trezeam uneori cu o obligatie in minte, ma facea mai responsabil.

Am ajuns la spalatoria unui turc. Aveam de mers cam un km pe drum destul de prost si acest lucru imi sporea atentia pentru fiecare detaliu din peisaj. Cum treceam calea ferata, ma loveau gospodariile pline cu turisti ce stateau la micul dejun, in curti inghesuite, cu provizii expuse pe prispa caselor. La plecare vedeam mereu grupuri de oameni ce luau calea marii. De multe ori ne regaseam pe plaja, le recunosteam umbrela, papucii, copila arsa de soare.

Dar nu acesta este cel mai important aspect al acestei amintiri sterse. Lucrul ce mi-a tinut mintea treaza o vara intreaga a fost dat de o intamplare ce a reusit sa imi duca mintea in ploile acestei zile.

Deschid usa inganat de scartaitul metalic al fierului uscat. Miros de detergent si balsam te lovea inca din clipa in care cautai din priviri drumul spre undeva. Cainii tinuti in lanturi completau acest trip audio-vizualo-olfactiv. Privirea imi era pierduta printre cearceafurile albe puse la uscat. In tot acest tablou o voce pune control pe reactiile mele haotice. "Dl E. vine imediat, a zis ca i-a cazut curentul si revine in 10 minute".

"Eu sunt M., ma bucur ca ai venit ca deja voiam sa plec, ma plictisisem".

M. era fata unui comandant de vas, aflata in aceeasi situatie ca a mea. Parintii ei o trimiteau frecvent cu boarfele la curatat. Facea asta de 2 saptamani si singura ei placere era data de plimbare cu acel clio alb, prim model in 2 usi.

Ne-am vazut si tura urmatoare, si asta nu pentru ca asa voia destinul, ci pentru ca trebuia sa ajungem pana in pranz pe plaja. Ne-am revazut si a 3-a si a 4-a si a 30-a oara. Intr-o zi i-am cules primele capsuni din curte si tot in aceeasi zi am mancat impreuna din ciresele aduse de ea.

Nu stiam nimic unul despre altul. Nu stiam daca iubim pe cineva, cati ani avem, unde stam sau ce numar de telefon folosim. Dupa 2 luni de vara ne-am trezit ca acest automatism trebuia sa moara subit exact ca o golire a unei ecluze.

Zilele erau din ce in ce mai racoroase, din ce in ce mai scurte, strazile din ce in ce mai goale de turisti, din ce in ce mai pline de frunze uscate. Toamna este acea duminica a unei vieti. In toamna totul moare si se conserva in iarna. In primele zile de toamna iti aprinzi lumarea unui anuntat deces temporar.

Drumurile la spalatorie au inceput sa fie din ce in ce mai rare, pana in momentul in care am aflat ca trebuie sa ii las bani turcului si sa imi iau la revedere pana in vara urmatoare. In clipa aceea m-am simtit cazut intr-o mare de acid. Simteam cum fiecare os din mine se dizolva cu fiecare clipa ce trecea.

Nu a contat cu cate femei mi-am petrecut noptile in acea vara, nu a contat cate am iubit sau cate m-au iubit. Dupa cate am plans sau cate au plans dupa imbratisarea mea. Tot ce conta era ca din senin dispare o prezenta straina, lucru pe care il puteam anticipa in prima secunda in care am vazut-o.

A venit iarna, totul a amortit. Frecvent in povestile mele isi gasea locul acesta persoana pe care nici macar nu am apucat sa o tin de mana, sa o sarut sau chiar sa o imbratisez. In prima zi a lui decembrie am decis sa vizitez locurile din vara, amortite acum parca pentru o iarna eterna.

Am vazut plaja unde mi-am petrecut jumatate din viata, am vazut casa inmarmurita, strazile parca sterse de pe fata pamantului, terasele, hotelurile si carciumile anesteziate.

M-am oprit pentru o secunda in fata casei turcului. Acolo acelasi clio alb statea parcat cu geamuri aburite. M-am apropiat, m-am uitat pe geam si usa m-a lovit puternic peste ochi. "Golanule, ma spionezi, ziii, hai ziii de cand ma cauti?"

Am stat in masina ore intregi. De la pranz pana la apus. Prima tigara cu ea am fumat-o, ultimul sarut al acelei ierni de la ea l-am primit. Vorbele ei dureau mai rau decat bicele primite de un argat pe o plantatie. A infipt cu manusi de catifea visinie un cutit in mine si a disparut...pe vecie.

In 3 zile s-a mutat la unchiul ei din Italia. A revenit in tara dupa alti 5 ani. I-am cunoscut iubitul, un medic de origine araba, iar ea a cunoscut-o pe iubita mea de origine ardeleanca. Am baut multe pahare de vin, am facut baie in mare noaptea si am adormit pe plaja. A adormit in bratele mele, pana in zori.

Dupa ce i-am condus la aeroport, A.H. - prietenul ei, mi-a soptit cand ne-am imbratisat de ramas bun: "nu te va uitat niciodata, ti-o spun eu, cel ce sta cu ea in continuu de 2 ani".

Nu ne-am mai vazut niciodata. Vorbele lui m-au tulburat tot drumul, iar in clipa in care am ajuns acasa am uitat tot. Tot pana astazi, in aceasta zi ploioasa cand tatal meu m-a anuntat de moartea familiei T, un tragic accident rutier. "Sigur iti amintesti de ei, am fost coleg cu tatal lui M, veneau des pe la noi cand erati voi mici".

Sentimentele nu sunt date oamenilor puternici. Sentimentele sunt pentru cei slabi, pentru cei ce nu sunt capabili de mai mult. Toti cei ce trecem peste iubire, in drumul nostru de mai mult, nu avem nevoie de sentimente, de iubire, de durere, lacrimi sau tacere.

Avem nevoie de povestile care ne dau puterea de a razbate in scurtul drum spre povestea vietii.

Ranile din plic

2009-05-25T11:52:00.000-07:00

Fiind una din povestile mele interzise, am evitat ani intregi sa imi aduc aminte macar cele mai generale idei. Din clipa in care m-am trezit cu un imens punct de suspensie am lasat totul acolo, ingropat in nisip. O pelicula de Oscar abandonata la 3,5 miliarde de mile nautice.

Marea, acest templu al iubirii mele, trebuia sa isi mai ceara inca o data jertfa. De ce a trebuit sa o ofer eu in toate aceste veri, de ce a fost nevoie sa trec prin acest iad si mai ales de ce impreuna cu ele, intr-o anumita ordine, este un singur raspuns. Aceasta este plata pentru minutele de iubire petrecute cu picioarele in apa rece a marii, pentru dansurile de la rasarit, pentru florile de la apus si pentru sarutarile necuantificate in tot acest timp.

Toamna totul se rupea in mine, traiam o alta viata, intr-o alta casa, cu alti oameni in jur, cu alte sentimente si trairi absente. Ca in fiecare toamna, si atunci eram sagetat de scrisorile pe care le primeam de la ea. Cutia postala nu era pe atunci depozitul actual de reclame si facturi. O vizita la cutia postala imi trezea aceiasi fiori pe care ii am cateodata acum cand verific emailul.

Timp de un an ne-am scris saptamanal, daca nu chiar de 3,4 ori pe saptamana. Numaram impreuna zilele de ger, noptile cu vanturi reci si zilele cu ploi. Stia tot despre colegii mei de la scoala, stiam tot despre prietena ei de la 4. Imi trimitea scrisori imbibate cu lacrimile ei, cu pafrumul ei de copila, cu rujul ei furat probabil de la mama sa. Eu ii inregistram casete audio cu melodiile pe care stiam ca le va asculta pe repeat zile intregi, ea imi trimitea siluetele pe care le desena in duminicile racoroase.

Dar vara ce a venit nu ne-a mai unit. Nu ne-am mai vazut niciodata, desi ne-am scris in continuare. Scrisorile veneau din ce in ce mai rar, randurile erau din ce in ce mai putine, au disparut lacrimile dar si parfumul parca era altul. Nu isi mai gasea cuvintele cum o facea in primele zile, nu mai scria atat de ordononat cum o facea in toate aceste luni, nu mai tremuram cand deschideam un plic.

Dupa inca un an nu i-am mai raspuns. Mi se parea total inutila prezenta mea in lumea ei radical schimbata. Ma simteam strainul din lumea noastra, nascuti din aceeasi mama dar vorbind limbi diferite. Unul surd, altul mut, amandoi orbi.

Ea a continuat sa imi scrie ani buni. Nu mai stiu daca 2 sau 3. La fel de fad si totusi consistent. Era incredibila aceasta putere a sa a scrie ani de zile unui om mort. E este incredibil cum unele din scrisori le aruncam direct la cos sau le comentam in gluma cu V, colega mea de banca.

Dupa mai mult de 10 ani, in nebunia Bucurestiului am fost abordat de o frumoasa faptura bruneta. A incerat prin fraze anemice sa imi aminteasca cine este si de unde ne stim. Era A, prietena cea mai buna a femeii ce-mi scria de atata timp.

In zilele ce au trecut mi-a scris, pe email. A inceput cu un mail foarte lung, detalii ce nu ma interesau, impresii ce ma plictiseau si clasica invitatie de a mai povesti de copilarie la un pahar. Nu voiam sa stiu nimic despre acea perioada si mai mult despre ce s-a intamplat intre mine si prietena ei, dar insistenta ei m-a intrigat.

Poate destinul a vrut ca ea sa lucreze la o companie de tigarete si eu sa colaborez cu acea companie, destinul a vrut sa avem un meeting la care a trebuit sa ajung si eu, dar si ea. Destinul a facut ca ultimul meeting sa il continuam doar noi 2.

In toti anii ce au urmat tacerii mele ea mi-a scris de fiecare data. Prietena ei a plecat la o bursa in strainatate si in prima faza i s-a parut mai mult decat incitant sa faca acest gest. Nu m-a lamurit daca a facut-o pentru atractie, gelozie, nebunie, dorinta de nou. A facut-o si a continuat sa o faca ambitionata de tacerea mea.

Am aflat ca ani de zile, in vacantele de la mare, o zi era dedicata orasului unde stateam si eu vara. O zi intreaga mergea de nebuna pe strazi in cautarea mea desi stia mereu unde sunt. Ziua ei se termina mereu pe aceeasi plaja, locul unde la fiecare apus avea loc meciul de volei intre gasti.

In tot acest timp nu a avut curajul de a spune ceva. Venea, se uita la mare, la mine si disparea. Apoi imi scria imbracand haina bunei ei prietene.

Nu am inteles nicio secunda ce a generat acest gest. Nu m-am simtit flatat dar nici inspaimantat. Nu m-am simtit mai curios si nici mai indiferent. Am simtit ca trebuie sa fac ce fac de fiecare data cand amutesc. Sa dispar fara sa mai stiu ceva despre solutiile ce pot alunga durerea prezentului. Am disparut fara sa ma intereze suspinul ei, strigatul numelui meu sleit de putere sau incercarile ei disperate de a scoate de la mine un sunet.

Am simtit ca iubirea dintre noi a ajuns la un alt etaj. Acolo s-a asfixiat si destinul m-a chemat acum sa identific cadavrul.

Mi-a mai scris zeci de mailuri, inca o mai face. Poate imi scrie vorbe frumoase, poate blesteme, poate are vesti sau poate chestii de serviciu. Totul se termina inainte de a incepe, cu acelasi shift + delete.

Otrava ce te vindeca

2009-05-24T11:20:00.000-07:00

S-a rupt ceva din tine, s-a dat dracu metamizolul, google-ul a inghitit tot ce te hranea. Erai confuz, te ardea, nu intelegeai ce se intampla, te durea si nu stiai de unde sa incepi.

Fierul incins, uitat pe pielea ta, nu iti mai dadea nicio senzatie. Otrava devenise long drink iar venele din ochiul tau nasteau pupile rosii. Ai pus mana si ai scris un mail. Doua, trei.

Ai rascolit ore intregi tot universul. Iti lipsea jalea din aceste litere, iti lipseau lacrimile din aceste taste si mai presus de tot iti lipsea tot ce te durea.

Si eu, si tu, am crezut ca aceste randuri nu vor mai aparea vreodata. Am crezut impreuna ca loverdoze a disparut pe vecie. Acum am realizat ca aceste randuri vor genera alte sute de randuri. Aceste sute de randuri nu se vor termina niciodata.

S-au terminat doar comentariile si poate unele posturi. Pentru ca mi-ati scris o sa va blestem.

Sunt mut.

Big Bang.

Look outside

2008-12-17T14:07:00.000-08:00

Acum 10 ani mi-a facut prima fotografie. Acum 10 minute i-am facut ultima fotografie.

In tot acest timp destinul stergea cu noi pe jos, ne facea sa ne vedem intamplator in cele mai ascunse locuri...noi doi, fara jumatati. Astazi, ne-am revazut in febra cumparaturilor pentru cateva minute. Mi-a amintit ce i-am spus in prima noapte petrecuta impreuna: eu o sa am o viata normala, o casa, o masina o nevasta frumoasa si doi copii, toate astea dupa 30 de ani.

"Dragule, in curand faci cei 30 de ani, ce ai facut cu femeile din viata ta?
...am fugit de ele, de tot ce simt ele, de tot ce as putea simti eu.

Nu mai stiu daca m-a sarutat sau doar m-a pupat. Nu mai stiu daca am schitat vreun gest sau eram in continuare surprins de concluzia mea. Oare manusa ei visinie am pastrat-o eu sau mi-a dat-o ea?

Nu mai stiu nici macar daca acum 10 ani, in noptile in care leneveam pe nisipul rece ai diminetilor, ma asteptam sa ii raspund asa...dupa 10 ani.

Despre prezent

2008-11-20T16:36:00.000-08:00

Mi-am dat seama ca prezentul meu perfect este mai dureros decat totalitatea tuturor trairilor ce ma inconjoara. Au trecut catralioane de secunde de la ultima lacrima varsata si doar cateva zeci de secunde de la ultima lacrima stearsa... ahhh ce obraz...

Mi-am dat seama cat de singuri suntem desi avem zeci de mii de prieteni, mii de cunostinte, sute de numere de telefon... Cu ce pula mea ma incanta pe mine cand intri in casa si te loghezi de pe computerul meu cu mandrie, aratandu-mi vasta ta lista de mess? Wow esti invizibila, sa mai rupem din textile si sa pornim webcam-ul!

Un mare filozof spunea ca daca vrei sa inseli lumea fa-o la greu, ca atunci cand e putin toti se prind. Asta mi se pare mie, ca traim toti, o continua teapa ce a depasit un nivel normal...ne mintim trairile. In trecut lumea isi vindea sentimetele pentru avutie, toti o fac pentru simulari.

Nu mai aud vorbe tandre, vorbe incitante sau sexy. Nu mai aud zambete urmate de bocet. Aud din ce in ce mai des minciunile pe care le spuneau stramosii nostri o singura data in viata. Aud totul zilnic... O aud cum spune: "trebuie sa te insori cu mine!" Trebuie sa fiu eu unul toti ce aud asta...trebuie?

Intr-o zi o sa zic DA si vreau sa o zic pentru o ultima oara. Vreau sa o zic cum au spus-0 parintii mei si cum au trait-o. Vreau sa o zic la un capat de lume, la un capat de vara.

Vreau sa creada ca o mint o viata intreaga si vreau sa ii sterg lacrimile... o viata intreaga!

I

Monologue

2008-11-13T13:27:00.000-08:00

"cat de serioasa eram eu pe atunci (2006 n.r.)
ti-am dat ignore pt ca idiotul cu care statui 6 ani si ceva nu suporta scrierile tale, ma regasea in ele...
l-am ignorat si m-am intors in viata, m-am reapucat de.. citit"

P.S.

2008-11-09T13:29:00.000-08:00

Ma intrebam intr-o zi cum o sa moara blogul asta. Cand am scris primul post eram convins ca o sa moara atunci cand tot ce simt o sa dispara. A trecut mult de cand s-a intamplat acest lucru si totusi exista.

Am adunat aici atat de multe lucruri traite incat ma intreb daca mai e loc de trait. Oare cum ar arata acest blog cu povesti inchipuite, cu iubiri la care aspir si cu sentimente ideale. Da, totul la comanda...exact precum un roman comercial de "succes".

Cum ar arata o supradoza de iubire controlata?

Ar arata exact ca in dimineata in care masina mea a fost ridicata de politie pentru o parcare intr-un loc interzis. O dimineata de toamna racoroasa si un drum pana in afumati pentru a recupera masina.

Dupa ce am fost refuzat de 2,3 taxiuri am decis sa ma urc intr-un maxi-taxi ce ma va duce la destinatie alaturi de crema clientilor din Europa. Tot drumul m-am uitat in jur...oameni plictisiti, oameni nervosi, oameni tineri, oameni batrani, oameni cu griji.

Ajung la destinatie urmarind fara vointa o silueta miniona ce calca mult mai grabit ca mine. Ce dracu poate sa caute la 9 dimineata pe acest praf? Isi recupera masina...ca si mine.

Am cunoscut femei in cluburi, in lift, la mare, la munte, in tren, in parc, in biblioteca, in cafenea, la spalatorie, in spital, pe camp dar la politie niciodata.

Deja in mintea ta curg zeci de scenarii si sute de imagini. Deja iti inchipui schimbul de contacte si amorul facut in seara ce a urmat. Te gandesti ca inca o poveste de amor se scrie aici, alaturi de atatea trairi.

Ei bine nu a fost nimic mai mul

Acest blog o sa moara cand nu imi voi mai aminti parola...

Ochii care nu se vad...

2008-09-17T13:08:00.000-07:00

Vine un moment cand esti invitat pe o retea de social networking chiar de persoana care le ura sau te condamna pentru faptul ca le folosesti. Ei bine, tu o iubeai in vremurile in care puteai fute juma de mediu virtual fara sa posezi un SUV nemtesc in leasing.

Observam ca toate lucrurile pe care le urau iubitele mele in trecut, au devenit ulterior obisnuinte in viata lor. Orice femeie uraste ca iubitul ei sa flirteze, sa faca cu ochiul, sa conduca o masina sport, sa nu poarte verigheta sau sa nu genereze atractii, nu e nimic nou. Dar ce te faci cand si tu vrei acelasi lucru de la ea?

Sunt de parere ca viata amoroasa este mult mai dificila decat o viata cotidiana alerta. La job stai cu ochii in patru sa nu te futa colegii. In restul timpului stai cu ochii in patru sa nu iti futa altul iubita. Da, iubita aia ce nu iubeste Barcelona ca pute, Parisul ca e sufocant, Viena ca nu mai are "gaste" si Londra ca ploua.

Si facem pariu ca totul nu depinde doar de EA?

p.s.
femeia TA!

I idolize you

2008-09-07T23:48:00.000-07:00

08.09.08

Come As You Are

2008-06-11T06:45:00.000-07:00

Mesajul de inchidere a usilor se aude. Nu era prima seara in care plec de la birou
la ora 22. Eram atat de incantat de noul meu job incat fiecare ora trecuta in compania noilor colegi era ca o rasplata pentru toate informatiile pe care le furam de la ei.

De la Victoriei pana la Romana e doar o statie, si pe scaunele albastre ale metroului
sunt doar eu si pe partea opusa o femeie imbracata in negru. Din obisnuita imi verificam mailul de pe telefon fara sa ridic privirea la singura femeie din jurul meu.

La Victoriei schimbam impreuna metroul catre Dristor, si ne trezim iar fata in fata. Am privit minute bune pantofii ei bej, apoi picioarele ei ascunse de rochia neagra pana in genunchi, bluza ce ascundea discret niste sani deosebiti si in final, doi ochi pierduzi in podea.

Nu zambea, nu suferea, nu avea unghii mari si nici nu i-am simtit parfumul. Nu avea parul prea lung dar nici scurt, nici blond dar nici brunet. Nu era grasa dar nici slaba si nici inalta dar nici prea scunda. Era amalgamul pe care l-am privit 3 statii.

Am coborat impreuna in aceeasi statie. Am ramas in urma sa o privesc din spate. Nici
un detaliu din cele de mai sus nu era gresit. Era cea mai frumoasa femeie vazuta la
metrou intr-o seara la ora 22-30.

Cu greu cele 3 alarme ma trezesc in zori. Tot cu greu incercam sa imi amintesc de ce am adormit pe aceasta canapea fara cearceafuri. In drum spre birou incercam sa imi amintesc cate sticle am baut impreuna, ce muzica se auzea, cat am stat impreuna si mai ales care a fost clipa in care am ajuns in casa ei, la 3 etaje desupra etajului meu.

1

2008-05-21T12:57:00.000-07:00

In dar

2008-05-08T11:41:00.000-07:00

Ai remarcat vreo secunda din miile de secunde in care stai printre straini, ai remarcat cat de aproape sunt de tine.

Unul dintre ei canta la chitara in serile in care mai vin cu metroul. Are intre 33 si 40 de ani si canta la Victoriei de ani de zile. El a fost langa mine in multe seri in care ma gandeam la ea, el m-a facut sa scriu sms-uri de impacare, el mi-a adus in minte melodii pe care i le-am trimis si mi-a raspuns inlacrimata.

Este un necunoscut intr-o lume plina de mese in Fratelli, Q7, coca prizata in wc-uri si sex in grup. Este un neinsemnat in lumea in care toti vrem cariere si terenuri in Pipera. Este un om in lumea lui. Este un om in lumea mea.

Astazi l-am reauzit dupa luni de zile de pauza, canta piesa "esarfa in dar". "Pe chipul tau drag....esarfa in dar" mi-a adus aminte de zecile de magazine cu esarfe in care zac kilograme de cotton colorat. Nu este cadou mai frumos decat o esarfa...in dar.

Mi-a amintit de 01.01.08, prima zi din an in care am fugit departe sa o vad...si am fugit inapoi, lasandu-i esarfa mea...in dar

Vorba unui mare slogan, poate nu se termina...poate acum incepe. Esarfa in dar, pentru tine, pentru chipul tau drag...esarfa in dar.

mai zi...mai zi

2008-04-18T17:38:00.000-07:00

M-am simtit deranjat cand in nu stiu ce reader am vazut cum acest blog era trecut drept o supra-doza de vise.

Pai dragii mei, nu este nimic mai autentic decat randurile unui om ce nu mai are inima, randurile unui om ce a ramas doar cu niste caractere puse pe un blog si cu o inima in paispe directii.

E tragic ca acest blog a inceput cu o poveste pentru ea si mai tragic este ca mi-e scarba sa scriu cate un blog pentru fiecare poveste...pentru fiecare ea.

L.overdoza de atunci si de acum au o singura diferenta...acum e in exces si se propaga in randul celor fara vina.

Este o placere sa impartim totul, este o placare sa stergem lacrimi, e o placere sa nu mai fim noi!

2008-04-13T12:59:00.000-07:00

Ignore-ul doare

2008-04-13T12:21:00.000-07:00

Mi-a luat zeci de minute sa imi aduc aminte parola si username-ul acestui blog. Au trecut zeci de zile de cand nu am mai postat si totusi de fiecare data cand o fac doare ceva.

Am vorbit de dureri si de loverdoze de multe ori, astazi o sa vorbim de ignore-uri.

In dimineata m-a apelat una din murierile agatate prin localurile de depravari. Mi-a spus ca are inima sfasiata de un barbat pe care nu l-a placut nici o secunda, un barbat pentru care a renuntat la iubirea ei de ani de zile, un barbat pentru care s-a drogat si, mai mult chiar, s-ar prostitua.

Ma uitam la ea cum povesteste, stiind evident care este motivul pentru care dintr-o simpla femeie cu niste pantofi interesanti a ajuns aici, jos...departe de toti. Raspunsul a fost unul...ingore-ul primit dupa primele nopti de amor.

De ce de fiecare data ne atrage o oarecare poveste terminata. Ne injosim, suferim si in final pierdem totul pentru doar cateva minute de placere ce-au apus. Am spus placere pentru zambetul tau...pentru ca in cele mai multe din cazuri nici macar nu este best sex ever...este doar o persoana ce nu avea ce cauta, pe care nu dai doi bani si culmea...te ignora.

De acum totul e simplu...ignori potentialele persoane interesante, lasi tot si uiti de tot. In mintea ta este masina aia amarata si toalele jalnice alaturi de neingrijirea personala...totul pentru un ignore.

Totul pentru ca o traire se naste din suferinta si oare din ce suferinta s-a mai nascut si acest post?

Lesson Learned

2008-02-12T11:19:00.000-08:00

Astazi mi-am adus aminte de toate durerile de care m-am vindecat. Mi-am adus aminte de clipa in care m-am apucat de scris prima poveste si de durerile ce ma cuprindeau. Paradoxal astazi realizez inca o chestie... dupa ani de zile astazi sunt vindecat, nu doar de virusul iubirii, ci azi sunt vindecat de o minora boala ce totusi se numeste boala.

Am suferit o interventie chirurgicala exact in ziua in care implineam 27 de ani, si in ziua in care implineam 25 au aparut primele semne. Astazi la cateva zile de ziua internationala a iubirii imi dau seama ca sunt vindecat de tot ce inseamna virus in interiorul meu.

Am generat lacrimi si am varsat lacrimi, am iubit si am fost iubit, am nascut povesti si am rescris legende, am infruntat destine si am schimbat vieti, am adancit rani si am inchis rani.

Ce am fost pe cine intereseaza?

Unde cauti iubirea?

2008-01-09T01:34:00.000-08:00

Tu unde cauti iubirea? O cauti prin cunoscuti, sau poate o cauti prin straini, poate chiar pe internet sau poate prin cluburi. Cauti cu disperare orice loc nou unde poti gasi iubirea. Noul restaurant cu mancare de 2 lei speri ca ti-o aduce, sau poate masina cea noua te ajuta sa o gasesti.

Poate noua colectie de vara devine utila in cautari. Poate o destinatie speciala, cauti iubrea la mare. O cauti in trafic sau poate e la munte. O cauti in lift sau poate la locul de munca. Ochii sau inima ta cauta iubirea prin vecini sau poate e la benzinarie. Nu e nici in supermarket sau la matrimoniale. Nu iti iese nimic si nu gasesti iubirea nici in parc sau in metrou. O simti langa tine dar nu o gasesti.

Iubirea nu este nici in Antalya si nici la Paris, nici macar in avion. Iubirea nu este la spital si nici in inchisoare. Iubirea nu face scoala de soferi si nici macar cursuri de limbi straine. Iubirea nu vine prin email si nici macar prin sms. Iubirea este langa tine.

Tu unde cauti iubirea?

2008-01-09T01:13:00.000-08:00

Hei Tarzan, ma gandesc cat de indiferent poti ramane la ideea ca fosta pa prietena are niste super nebunii sexuale cu un oarecare. Da prietene, ii poti spune cum vrei…si-o trage, face sex, amor sau pana ei ce face. Iti poti imagina cum un oarecare (except you) o foloseste in cele mai perverse moduri ca pe o jucarie ce ii satisface placerile sexuale.

Ti-o poti imagina pe micuta ta in cele mai ciudate pozitii sexuale? Sa zicem chiar si banala “mama a iedului”…sa zicem ca esti un spirit in acea camera (sa nu zic masina, lift, sau cada) la ce te uiti mai intai? La modul incare tine ochii inchisi si geme de placere, sau te uiti la el cum virtuos puncteaza

Ti-o poti imagina pe ea in cea mai josnica pozitie, sau o poti vedea facand cu el lucruri pe care cu tine nici nu se gandea sa le incerce, oare tot ca spirit ai putea rezista fazei in care ea sta in genunchi in fata lui in timp ce il satisface?

Oricum Tarzan, tu esti baiat mare si ai o prietena stabila…cum ai reactiona dragul meu sa o vezi pe ea in impertinentele mele descrieri? Lasa ca e mai putin important daca evita sa puna in practica povestile de mai sus, pe melodii care va legau sau chiar sa foloseasca lumarile facute cadou de tine.

Mai conteaza daca ea il iubeste, sau tu o iubesti, sau ea te iubeste sau el in iubeste pe el?

Am murit in alt pat

2008-01-07T23:49:00.001-08:00

Inca o noapte in care am adormit langa o alta femeie. Nu vreau sa imi amintesc detalii, poate eventual sa retin un apartament din Titan mobilat in stil vechi dar renovat in stil nou, un apartament blestemat de taxiurile ce nu ajung nici moarte.

Pentru cateva ore am fost lovit de toate cele pe care nu le-am vazut de mult. Flori ofilite, ambipur in exces, cola la doza, Dior la discretie pe polita din baia tapetata cu faianta alba comunista, lenjerie intima agatata pe sarma de baie, cizme de boarfa obosita aranjate strasnic pe hol.

Din moartea mea clinica nu m-a trezit decat alarma telefonului. Am luat-o pe jos spre bulevard in cautarea unui taxi. Mocirla de pe jos nu ma deranja pentru ca stiam exact ca aceeasi mocirla este si in sufletul meu ce merge ilegal o statie cu 311 pana la metrou.

Am plecat direct spre birou, cu "balada iubirii" in castile playerului. Inca o zi in care "mor iubiri, se nasc iubiri".

Ne trece vara cu iubiri tu tot
Si nici macar in joaca nu mai pot
Sa imi amintesc de tine cum erai
Cand rasareai din rai prin luna mai

Am murit de anul nou

2008-01-02T11:47:00.000-08:00

Sa nu zic ca am murit in 2007, sa nu zic ca "am murit 3", zic ca am murit de anul nou.

Ne-am ales un loc fancy pentru seara de Revelion, desi am lalait-o in a ne decide intre Paris, Budapesta sau Istanbul, tot in Bucuresti am ramas. Ca orice seara de sfarsit de an m-am pregatit impecabil cu un nou look, un nou parfum si o noua atitudine. Nu lipsea nimic...totul era pregatit pentru "petrecerea anului".

Incet, incet lumea isi facea aparitia. Admirabile costume, dragute picioare, interesante decolteuri, delicioase parfumuri. La ora 00:00 eram in Piata. Am numarat impreuna cu sute de mii de oameni pana in clipa in care eram in 2008. Buna Andra, incantat sa te cunosc si bla bla bla...

Mi-am sunat parintii si am trimis un singur sms la ora 00.01. Pana in zori nu am primit nici un raspuns. Fiecare pahar pe care il comandam, fiecare femeie pe care o abordam, fiecare melodie ce o dansam si fiecare km pe care il faceam la volan in stare de ebrietate nu compensau lipsa unui raspuns la singurul mesaj trimis.

Am ajuns acasa in zori, era lumina afara, orasul era pustiu si stiam cel mai bine ce inseamna pustiu, pentru ca pustiul era in inima mea in toata definitia lui. Am dormit 2 ore si m-am trezit cu gandul de a pleca la ea.

Ea nu mai este la mare, nu mai este nici in Bucuresti ci este intr-un oras la malul Dunarii. Era ora 10 dimineata pe 01.01.08 si eu paraseam Bucurestiul, pe la iesirea din Colentina. Au trecut rapid zecile de kilometri, sutele, minutele, orele si am ajuns. Nu mai fusesem decat o singura data intr-un oras ce s-a intunecat la sosirea mea.

Ma puteam astepta la orice, sa o gasesc in casa cu alt barbat si sa o deranjez, sa fie plecata din oras, sa fie in vizita la parinti, sa fie oriunde ca orice om de Revelion....dar simteam ca am venit sa o vad si o sa o vad cu orice pret. Nu aveam haine de schimb, incarcatoare, prosoape, cosmetice. Un card bancar si o dorinta pentru prima zi a anului

Am parcurs cu aceeasi intensitate fiecare km din orasul ei, aceeasi intensitate ca acum 2 ani, atunci la picior acum la bordul unei masini confortabile ce ma apara de ger si ninsoare. Am revazut tot ceea ce vazusem pentru o singura data acum 2 ani. Am ajuns la ea parca ghidat de un singur sentiment....DORINTA.

Pe drum nu am oprit nici macar sa imi iau ceva de baut, sa ii iau florile cu care o obisnuisem, sa merg la toaleta. Pare incredibil pentru un creier omenesc ca dupa atata timp sa ajungi in acelasi loc doar prin puterea inimii. Si mai incredibil este ca in clipa in care am intrat pe strada ei m-a sunat, din senin.

I-am auzit vocea in secunda in care i-am vazut masina. Cautam un loc de parcare in timp ce ii auzeam vorbele. Nu imi amintesc nici acum ce imi spunea ci doar imi amintesc clipa in care i-am spus sa se uite pe fereastra ca sunt in fata ei.

Pentru o secunda m-am retras gandindu-ma ca poate e cu cineva in casa...apoi mi-a zis "nu esti sanataos...urca".

Am imbratisat-o neutru in simturi, exact cum un prieten isi revede dupa ani camaradul. I-am cerut ceva de baut, nu neaparat ca sete ci ca motiv sa imi caut cuvintele si sa o tin la distanta. In fiecare secunda ce a urmat mana mea intarzia pe corpul ei, mana ei intarzia pe mana mea.

Nu ne-am vazut un an intreg, nu ne-am vazut pentru ca am ales sa sufar decat sa ma duc la ea, am ales sa beau si sa imi petrec serile cu prezente sterse decat sa imi arat sentimentele fata de singura femeie ca exista in tot ce fac. Am ales variante ieftine si fade la variante ce imi tineau inima departe. Am zis ca doar suferind langa ea ii pot oferi ceea ce nu am putut sa ii ofer in clipele in care imi impregna tricoul cu lacrimi adormind in bratele mele. Am crezut infantilitatea mea din trecut va fi stearsa de timpul ce trece si de cei ce sunt intre noi. Dar nu a fost asa.

Mi-a spus ca s-a indragostit nebuneste de Craciun si ca a facut gesturi si mai nebunesti pentru a intra in contact cu el. Tot de Craciun a rupt inima barbatului cu care era din clipa in care ne-am despartit, tot de Craciun i-a rupt inima cum mi-a rupt-o si mie...si cum i-a fost si ei rupta.

Este supra-omenesc sa crezi ca in cateva ore viata a 4 inimi se schimba radical...si asta datorita iubirii.

Un om sufera, fiind parasit de Craciun, altul e fericit ca e cucerit de Craciun. Un alt om este dupa multi ani fericit ca a ajuns sa faca minuni pentru persoana pe care o cauta de o viata, iar alt om, adica eu, nu stie ce mai simte.

Am parasit orasul ei zambind. I-am lasat fularul meu verde impregnat in noul meu parfum. Ne-am imbratisat scurt, la fel de scurt precum s-a schimbat si iubirea mea. Faptul ca acum mi se scurge o lacrima nu este pentru ca am pierdut-o ci pentru ca nu am stiut sa o pastrez. Faptul ca acum zambesc este pentru ca stiu cu adevarat ce simte, si stiu ca iubirea ei e sincera si cine este beneficiar o merita din toata inima, sau cel putin sper...

Poate o sa te intrebi cum de pot vedea atat de distant lucrurile si cum pot trece peste depozite de iubire. Pot trece peste orice, peste ani intregi de iubire, peste sute de minute la telefon, peste zeci de bloguri, mailuri, sms-uri scrise, peste zeci de flori uscate si zeci de melodii dansate. Pot trece peste faptul ca acest blog a luat nastere din iubire pentru ea, pot trece peste faptul ca schimbarea vietii mele prin nasterea primului blog si castigarea a mii de vizitatori sau a unor oferte de munca din partea unor persoane ce nu ma stiu decat prin prisma celor tastate, ii este datorata.

Am murit definitiv. Ofer toata iubirea mea convertita intr-o prietenie adevarata pentru singura femeie ce a meritat lacrima mea exact cum i-am oferit si prima zi din acest an, exact cum i-am oferit primul trandafir alb, exact cu i-am oferit primul dans in mijlocul strazii la 5 dimineata, exact cum i-am oferit fiecare secunda din gandul meu.

Aceasta este marturia mea fata de singura femeie ce a iesit din inima mea intrand in sufletul meu.

Dupa 1 saptamana

Dupa o saptamana povestea de iubire inceputa de Craciun s-a terminat pentru ea. Femeia care ma astepta in Bucuresti o cunoscusem la mare tot in acelasi Craciun, tot la o saptamana a disparut si ea.
Amandoi suntem acum si mai goi.

Am murit 2

2007-12-28T15:07:00.000-08:00

Am murit si acum imi fac parastasul. Am niste Metaxa si suc de mere. Suna ca dracu si are gust ca dracu...dar nu mult mai al dracu decat gandul ca am murit si acum sunt viu.

Ce poate sa fie mai frumos decat sa ramai viu chiar in noaptea de Craciun. Ajuns in locurile in care te dai la toate proastele si inevitabil iti iei una la pachet. Si acum imi e in minte clipa in care m-am ridicat din pat in timpul partidei de amor cu o domnisoara avocat agatata in Cuando. Nu am gresit cu nimic...i-am spus ca mintea mea nu e acolo si ca raspuns de 1 saptamana ma invadeaza pe toate caile cu toata ignoranta ce o primeste in schimb.

Astazi simt ca am inviat si asta nu e pentru mult timp, este exact cat sa mai traiesc o poveste langa o femeie ce o sa ma raneasca. Apoi o sa mor iar lasand in urma niste randuri pentru voi, cititori morti la nastere.

O sa te intrebi de unde stiu ca o sa imi rupa inima, pentru ca asa se intampla si mai ales pentru ca o voi face pe ea sa isi doreasca sa ma raneasca. Pentru ca asta e legea naturii, pentru ca eu ignor domnisoara avocat si femeia ce m-a inviat o sa ma ignore pe mine egalizand balanta.

Suntem facuti pentru a rani fiind nascuti din rani.

Am murit 1

2007-12-17T13:00:00.001-08:00

Era o zi friguroasa de iarna si in plin week-end asteptam noaptea sa petreceam la ziua amicei mele. Stiam ca in locul in care mergem este potential si mai ales ma incanta ideea ca asa-zisele canapele sunt practic lipite una de alta, ceea ce face utila conversatia cu masa vecina si cu posibilele tentatii de acolo.

S-a baut, s-a fumat, s-a dansat, s-au facut poze si iar s-a baut si mai ales s-a baut. Pana cand? Pana cand m-am trezit in casa zacand pe canapeaua mea rosie.

Mi-a luat toata ziua sa ma ridic si sa imi pornesc telefonul si cand o fac primesc un telefon la care necunoscand numarul nu am chef sa raspund. Deschid messengerul cu greu si ma apeleaza o domnisoara ce imi trimite instant poze cu mine din seara precedenta. Who the fuck is this...si de unde are id-ul? Telefonul suna iar si acelasi numar nu ma lasa sa lenevesc. Raspund si aflu ca sunt apelat de la una din fetele de la masa vecina.

Capul imi era din ce in ce mai greu, legam cu dificultate cateva cuvinte..dar imi era imposibil sa imi amintesc ce am vorbit cu ea in noaptea precedenta. Parea o femeie volubila, cu o voce calma, hotarata in tot ce spune si cu idei foarte bine argumentate.

Ii propun sa ne vedem in Frame si imi raspunde foarte scurt "credeam ca esti mai original". Tinand cont ca traiam prima zapada la mijlocul lui decembrie ii propun sa ne vedem la metrou si sa bem un vin in metrou.

Ideea nu i s-a parut rea nici ei dar nici mie. Era tot ce imi trebuia dupa o noapte de amnezie. Un vin baut de la un capat la altul al unei linii de metrou intr-un vagon de metrou, asa ca la ora 21 parasim statia Iancului si cu 2 sticlute de chardonnay la 250 ml incepem intalnirea noastra.

Mirosea foarte bine dar nu asta e ceea ce m-a surprins ci faptul ca purta fusta desi vremea nu era tocmai ideala. Am intrebat-o de ce o poarte si mi-a spus la fel de sincer ca de fiecare data cand intrebam ceva "pentru ca mi-ai spus aseara ca iti place cum arat in fusta"

In scurt timp vorbele noastre se amestecau prin aroma vinului si aroma vinului ne unea cavitatile. Ii simteam parfumul pe buze, mana fina, pleoapa cum tremura si sanii cum se intareau.

Statiile treceau rapid, exact in ritmul in care mainile mele ii explorau pielea. Eram in contratimp cu lumea din jurul nostru, cu statiile ce mai vin pana la finalul cursei, cu peronul de pe partea stanga.

Totul se opreste aici, pentru ca aici s-a terminat desi nu a parut asa. A fost prea frumos sa traiesti o poveste in 10 statii tur-retur sub notificarea "atentie se inchid usile". A fost prea greu sa imi explice de ce sa mergem la ea si nu la mine, de ce sa stam in living si nu in dormitor, de ce sa nu mai bem vin si sa bem whiskey, de ce sa ne futem misionar si nu kamasutrist.
Asa se intampla din ce in ce mai des. Povestile din inceputurile acestui blog au murit. Ne pierdem...

M-am imbracat si am plecat mintind ca "mintea mea nu e aici", mintea mea nu a fost de fapt nici o secunda acolo. Mintea mea cine stie la cine este. Pastreaz-o si lasa-ma sa ma transform pana in clipa in care mi-o dai inapoi.

Va rugam permiteti inchiderea usilor

Duminica-eterna despartire

2007-12-10T04:16:00.000-08:00

Nu de putine ori iti revine in minte imaginea unei despartiri. Astazi realizez ca mi-a venit in minte ultima imagine a unei femei ce a schimbat totul in lumea mea.

Duminica mi se pare ziua oficiala a despartirilor, nu cred ca este o zi mai dureroasa decat duminica in care cei ce parasesc orasul se despart, fie si temporar, de iubirile lor. Daca duminica este o zi fatidica despartirilor, gara este un loc sacru pentru cei ce isi ofera o ultima imbratisare pana la urmatorul sarut.

Era o duminica la fel de cetoasa ca si ultima duminica a vietii mele. Eram dupa inca o noapte nebuna de amor si intreaga zi nu am facut nimic decat sa evitam discutia legata de ce s-a intamplat noaptea trecuta. O conduceam catre Gara de Nord. Aveam 1 an de cand nu mai eram impreuna si totusi acest week-end nu a diferit cu nimic fata de week-end-urile in care ne iubeam oficial. La ultima noastra cearta s-a mutat in orasul ei natal si a inceput o viata noua, o iubire noua. Nimic nu m-a durut mai mult decat aceasta duminica petrecuta dupa un an de despartire.

Peronul era gol, tipic pentru o seara de duminica. Am stat imbratisati cateva minute, exact cat sa ii simt lacrima pe obrazul meu. Am condus-o printru-un gest de barbatie in compartiment si ne-am privit apoi prin geam. 7 minute mai erau pana in clipa in care s-a auzit fluierul ce o ducea cat mai departe de mine, aproape de el.

7 minute in care ii simteam fiecare privire cum se refugiaza pe corpul meu, minute in care nu se lega nici o fraza intre noi, minute in care zambeam amar, ascuzandu-ne durerea.

Si a plecat, cu fiecare metru pe care il parcurgea vagonul simteam cum ia cu ea tot. A luat cu ea toate clipele in care ma gandeam la ea, toate imbratisarile, toate saruturile, toate shot-urile de tequilla si toate atingerile mele.

Nu a putut decat sa ma intrebe printr-un sms daca e normal sa se simta asa. Nu am putut nici macar sa ii raspund, pentru ca din clipa aceea eram gol pentru ca mi-a luat totul. Din clipa aceea am baut mult mai mult alcool, am pierdut mult mai multe nopti, am facut mult mai mult sex dar nu am incetat sa o iubesc. O iubesc si asa gol cum sunt, o iubesc printre zecile de femei ce-mi trec prin pat, o ador printre sutele de femei ce le cunosc in escapadele mele mocturne, o divinizez printre miile de femei cu care intru in contact zi de zi. O iubesc tocmai pentru ca si ea ma iubeste stiind ca o iubesc mai mult decat barbatul de langa ea.

O iubesc pentru noua viata noua ce mi-a dat-o, o iubesc tocmai pentru faptul ca aici sunt postate povesti mai vechi de un an.

Never be the same again

2007-10-22T01:43:00.000-07:00

Este bine stiut ca numai cel ce iubeste cu adevarat suferind va intelege suferinta celui ce i se ofera trup si suflet.

Nici acum nu imi amintesc motivul pentru care intr-o zi de duminica am plecat din casa ei lasand in locul meu nopti intregi de lacrimi inocente. Ca in orice poveste de iubire tensiunile sunt multiple, mai ales intr-o zi de duminica, zi ce anunta plecarea mea de langa ea pentru cateva zile.

Era duminica in care se anuntau rezultatele alegerilor prezidentiale, duminica in care Basescu era ales presedinte. Am lasat in casa ei toata durerea la care au renuntat toti romanii ce se bucurau de noul inceput. Am vorbit tot drumul la telefon, ii simteam fiecare lacrima ce se scurgea pe telefonul ei fara sa inteleg de ce nu ma intorc. Era poate modul meu de a ma proteja sau mai bine zis de a-mi proteja iubirea.

Acum in aceasta zi ploioasa de toamna nu o sa va spun o poveste, pentru ca aceasta poveste o traiesc si azi. Dupa 3 ani de la momentele acelei duminici inca ii mai simt lacrimile varsate in timp ce statea in fotoliul de la geam butonand haotic telecomanda. Dupa 3 ani sunt sigur ca aseara facea acelasi lucru ascultand

If you go away

2007-10-17T05:44:00.000-07:00

Trec mai mult de 15 minute de asteptare si imi dau seama ca viitoarea concurenta pentru functia de director economic nu isi face aparitia la interviu. Asistenta mea doar ce imi comunica faptul ca si-a anuntat intarzierea, evident gasind ca scuza traficul.

Analizam in timpul avut la dispozitie cv-ul. Analizam experienta bancara, in analiza financiara, dar si fotografia in care remarcam o fatza luminoasa cu niste ochi expresivi. Cazand pe ganduri nu am remarcat numele, poate si datorita faptului ca in acel moment o vad intrand pe usa.

Intind mana sa ne cunoastem, in graba momentului iar nu ii retin numele. O vad agitata, cerandu-si scuze in exces dand refuzuri la cele 2 telefoane "Prada". Era mai frumoasa decat putea arata o simpla fotografie, avea ochi mai frumosi decat ii putea descrie un poet, avea un zambet mai frumos decat putea picta un pictor.

Dupa cateva minute de discutii se opreste si imi repeta numele. Ma intreaba unde am facut scoala primara, privindu-ma direct in ochi, exact ca la un adevarat interogatoriu. Mi se parea destul de deplasata intrebarea dar totusi raspund ca un copil scos la tabla: "scoala 37 si ulterior 39". Ramane uimita dupa care imi spune: "...eu sunt Oana, colega ta de banca din scoala primara".

In cateva secunde mi-am amintit perfect primii 3 ani de scoala primara cand am fost colegi. Aveam zi de zi acelasi drum, iar eu o conduceam acasa in fiecare zi, desi casa ei era mult mai departe de a mea. Mi-am amintit de serile in care ma vizita sub pretextul amintit de parinti "sa facem lectiile impreuna". Mi-am amintit in cateva secunde de clipele in care ii cantam la pian si cat de calm statea si ma asculta cantand, in timp ce ma concentram in urmarirea partiturii lui Bach.

"Nu pot sa cred, tu aici, in Bucuresti, costumul asta, biroul, jobul...chiar tu in fata mea dupa aproape 20 de ani?" Din pacate nu i-am dat nici un raspuns. Ochii mei se pierdeau pe sacoul ei verde inchis, asortat perfect cu un dres si o poseta in aceeasi nuanta. Ma uitam la suvita ce ii cadea rebel pe frunde si cu acelasi tic si-o aranja haotic. "Ce faci, te-ai casatorit, ai copilasi...eu am un baiat si o fata...gemeni, si doar ce am divortat". Nu am putut decat sa rostesc un simplu "imi pare rau" fara sa o felicit pentru micutii gemeni.

Nu puteam sa realizez ca prima femeie ce m-a tinut de mana este in fata mea ...dupa aproape 20 de ani de pauza. O mai vazusem in graba pe la liceul pedagocic, in timp ce vizitam alte fete. Nu aveam timp sa vorbim fiind mereu pe fuga. Nu puteam sa realizez cum prima femeie cu care imi petreceam cel mai mult timp in anii primelor clase primare este aici, si daca avea interviu cu colegul meu...putea sa imi fie colega.

Discutia s-a oprit brusc, intrebandu-ma despre post, despre companie, despre echipa. Se apropia ora 18 si am decis sa continuam discutia la cina. Era o seara de marti si am propus sa mergem la Esperanto, unde chiar Dan Chisu ne putea fascina papilele gustative.

Au trecut orele si aproape de miezul noptii am mai comandat o ultima sticla de vin in timp ce in mansarda restaurantului eram doar noi si canta

M-a invitat la dans, lucru ce i se parea asa de normal in mintea ei. Din clipa in clipa facea un lucru mai nebunesc ca altul, toate culminand cu un sarut furat in graba. Au urmat alte si alte saruturi, imbratisari si iar sarutari. Dupa 2 decenii am revenit la ceea ce am lasat in urma, ceea ce se consumase in limitele varstei la care traiam acele clipe.

Drumul spre casa nu a fost tocmai placut. Mi-a povestit de durerile ei, de sotul care o insela cu o colega de a ei. De banii care nu ii mai ajung desi salatiul ei nu este unul mic. Imi povestea de cat de singura este si cat de greu este sa adoarma singura in acel pat. Mi-a spus cat de mult m-a iubit, cat ani a incercat sa afle ceva despre mine dupa mutarea mea in alt cartier. Imi povestea de zilele din liceu in care treceam indiferent pe langa ea aruncand un simplu "salut". "Am zis ca o sa mor de dorul tau, dispareai si apareai exact ca un virus care nu te omoara dar nici nu iti da pace. Am zis ca mor cand am auzit ca ieseai cu colega din spatele meu, ce ne povestea toate amanuntele din orele in care erati impreuna".

Nu imi doream decat sa prind toate semafoarele pe verde...sa ajung mai repede acasa. Nu imi mai doream decat sa evit vorbele ei "uite...ai ramas la fel, ai observat cum te privea tipa din masina de langa tine in timp ce eram la semafor la Universitate?" Aceste amanunte imi scapau si ma simteam uluit de curajul cu care imi spune mie toate astea, tocmai acum, tocmai ea.

Ne-am despartit normal, un sarut pe obraz si promisiunea unei viitoare iesiri. Au trecut 3 luni de atunci si am vorbit de 4 ori. Nu m-a intrebat niciodata daca este acceptata sau respinsa in urma interviului, nu am intrebat-o nimic despre noul ei job de la noua banca portugheza ce isi facea intrarea in Romania... nu am intrebat-o nimic pentru ca atunci cand faci cadouri e mai placut sa citesti bucuria din vocea unei persoane decat sa o intrebi daca ii place gestul tau.

"Iti amintesti pianul tau culoarea lemnului de cires cu suporti pentru lumanari, iti amintesti cand ai deschis capacul sa imi arati principul de functionare...nu am retinut nimic, doar ca a fost clipa in care am fost cel mai aproape de tine"

Esti un animal

2007-10-16T00:34:00.001-07:00

- Liuba, de ce nu ma iubesti? am intrebat
- Pentru ca esti un vierme, esti las, nu ai sira spinarii, nu ai ficat.
- Si apoi?
- Pentru ca esti insipid, nu ai cap, nu ai caracter, nu esti sensibil.
- Si apoi?
- Nu stii sa iubesti, nu ai inima.
- Si apoi?
- Ai un penis minuscul.
- Nimic altceva?
- Da, Visko. Nu te gandesti niciodata la mine, esti un egoist, un parazit, sii doar sa primesti, traiesti pe spinarea mea, nu faci nimic, nu ai interese, ma enervezi, ma iriti mereu. Cand o sa incetezi sa ma mai chinui?
Fu strabatua de un tremur de greata si de sila ce ii zgudui tot corpul, apoi inca de unul si inca de unul.
M-am lipit bine cu ventuza de mucusul secretat de instestinele sale pentru a lasa sa treaca furia, am curatat trompa de sange si am intrebat:
- Si care ar fi defectele mele?

from: Esti un animal, Viskovitz de Alessandro Boffa

Substituiri

2007-10-15T23:40:00.001-07:00

De multe ori pentru a beneficia de un real succes in activitatile tale trebuie sa te bazezi pe tot felul de strategii. Una din ele mi se pare foarte importanta si folosita frecvent da rezultate pozitive.

Substituirea.

Practic e usoara subtitutia masina personala cu metrou sau mai rau ratb. Mi se pare usoara si substitutia euro cu lei sau paine alba cu graham, portocala cu lamaie. Dar varianta de substitutie euro cu graham sau ratb cu paine merge?

Ma rog hai sa nu gandim abstract si sa dam frau liber tastelor. Cand gasesti pisica calcata de passat-ul vecinului nu prea e posibila substitutia, la fel faci si cu pechinezul sau chiar cu disparitia unui semen. Nu mereu trebuie sa substituim cu chestii mai bune, desi indicat este sa evoluam. De aceea auzi frecvent..."dom'le buna era dacia aia din 77...asta noua e plina de electrica si nu imi place" desi nu prea te "coafeaza" cand iti ploua in ea.

E omenesc sa substituim, dar ca si in alte actiuni suntem supusi greselilor. Sa zicem ca jucam remy, table, sah sau carti. Tot o substituire se numeste, dai ceva pentru a alege altceva, este suficient sa alegi ceva gresit si jocul tau s-a ruinat.

De multe ori o substitutie corecta este date de un simplu sarut in schimbul miilor de cuvinte, de o imbratisare in schimbul zecilor de lacrimi, de tacere in schimbul certurilor sau chiar de iertare in loc de pedeapsa.

Oare creierul nostru nu vrea sa o inlocuiasca pe fosta iubita ce te-a inselat cu seful tau cu una ce si-a inselat sotul cu tine, sau creierul ei nu vrea asta?

O frumoasa marturie

2007-10-15T23:31:00.001-07:00

Astazi prin biblioteca am dat peste o frumoasa declaratie de dragoste. De fiecare data cand o citest totul se prabuseste in jurul meu.

"Eu am iubit un singur barbat.

Il iubesc si acum. L-am iubit si inainte de-al cunoaste, ne-am iubit cand l-am cunoscut si-l voi iubi pana dincolo de sfarsit. El nu este al meu. Si ma intreb uneori, cine il are mai mult: sotia sau functia?

Mi-a darut candva un buchet de flori artificiale...pentru ca celebritatea nu-i da voie sa cumpere flori din coltul strazii...

Ne-am ascuns mereu si ne-am iubit la marginea Bucurestiului, departe de ochii lumii, dar mai ales de cei ai adversarilor sau ce ar fi ridicat iubirea noastra la rang de greseala nationala.

Nu suntem decat doi muritori...si chiar daca suntem cunoscuti si noi avem dreptul la dragoste. Totul ne desparte... oamenii, viata, functia lui si poate destinul. Si totusi...Dumnezeu ne-a unit de atatea ori!

Am spus candva ca mi-as da pentru el mana dreapta si as invata sa scriu cu stanga...Si apoi mi-am dat seama ca mi-as da pentru el nu numai viata, ci si moartea.

Mi-e dor de el... mi-e dor de el mereu...Si singura cruce la care ma inchin este cea din aur pe care el mi-a daruit-o candva de Florii.

Iubesc un singur barbat...si tocmai pentru ca-l iubesc prea mult, nu ma intrebati cine e.

Aceasta este propria mea marturisire in fata lui Dumnezeu."

Floriana Jucan - 16.04.1996

Three Times trailer

2007-10-15T10:45:00.001-07:00

Just try to feel...is not just a video

Have you ever fucked on cocaine?

2007-10-15T10:34:00.001-07:00

Gus Moran: Did you ever use drugs with Mr. Boz?
Catherine Tramell: Sure.
Gus Moran: What kind of drugs?
Catherine Tramell: Cocaine. Have you ever fucked on cocaine, Nick?
[Catherine Tramell uncrosses her legs and it can be seen she's wearing no underwear]
Catherine Tramell: It's nice.
Nick Curran: You like playing games, don't you?
Catherine Tramell: I have a degree in psychology, it goes with the turf... Games are fun.

LOSING A FRIEND

2007-10-15T10:11:00.001-07:00

Aseara am lenevit pe la L. I-am regasit locurile in care ne faceam de cap acum vreo 5 ani. Sa fie chiar vreo 6 cand descopeream arta de a lenevi impreuna. Ne apuca dimineata la povesti presarate printre partide de amor, apoi ne apuca pranzul in pat si doar vreun eveniment major ne tulbura lenea.

Acum este femeie in toata firea ei, nu mai are 19 ani si gandeste poate chiar mai subru decat una de 35. Imi povesteste de aventurile ei din ultima vreme, de barbatii ce o dezamagesc, de parintii pe care ii dezamageste, parintii ei ce inca mai intreaba de mine.

Ne amintim cum la 19 ani ne imbatam amestecand niste gin cu apa tonica, si realizam ca acum este normal sa mai fumam niste iarba in diminetile de after hours. Realizam ca ne certam atat de des si acum ne vorbim asa de rar.

Acum ne dam seama ca avem alte probleme, mergem cu masina la garantie, suntem implicati in mastere pana in gat, avem cate 2 job-uri si platim rata la casa, la nokia, la ikea, la iubire...

Prietenii comuni s-au casatorit. E. si ea s-a maritat, naste peste cateva luni un baietei berbec, ca mine. Cum sa mi-o inchipui pe E, sau pe L casatorite cu copii cat timp in mintea mea raman dansurile semi-goale in livingul lui J, baia in mare noaptea, biliardul ce avea ca miza tot felul de propuneri cu tente sexuale intre ele doua.

Ii amintesc de ziua in care a fugit dupa mine la mare. Venirea ei m-a scandalizat atat de mult incat chiar imi permit sa ii spun ca regret evenimentul acela si lacrimile ei. Ea tace, stie ca ulterior am regretat atitudinea de barbat indiferent.

Realizam amandoi ca traim din ce in ce mai mult din amintiri. Realizam ca ne iubim desi intre noi nu e o poveste de iubire. Ne iubim in acele ore in care stam imbratisati si lenevim la povesti. Amintirile ne fac se ne iubim.

Ultima data cand am lenevit la mine mi-a postat un comment pe blog...si acum voia sa faca asta dar e privat, oricum am schimbat subiectul destul de repede pentru ca aveam altele "vitale" de vorbit.

In timp se pregatea un shot de absinth i-am cantat cateva acorduri din "strangers in the night" la pianul ce reprezinta singura noutate din casa ei in care predomina acelasi parfum Givenchy. Am inchis ochii, i-am simtit Amarige-ul, am ciocnit si am baut..."pentru iubire" a zis ea... "pentru iubirea ta" am zis eu amintindu-i ca sambata ne stim de 6 ani.

Deschis...dar inchis

2007-10-13T14:38:00.001-07:00

O sun, vorbim 2 min …mi-a zis rapid in timpul convorbirii ca ma suna mai tarziu. Am plecat spre casa si am luat autobuzul, dupa ani de pauza renunt la metrou pentru ca nu vreau ca telefonul meu sa ramana nici macar o secunda fara semnal. Si nu a sunat.

…dupa zile intregi am aflat ca a sunat…exact in acea secunda.

About L

2007-10-13T14:07:00.001-07:00

Ca in orice sambata suna telefonul si ne adunam la Embryo pe la 1. Ma suna si ea, dupa vreo 6 luni avem ocazia sa ne revedem. Este una din acele persoane care ocupa un loc special in interiorul meu desi paradoxal nu ma leaga vreo poveste de iubire de ea ci poate doar vreo 8 ani de amintiri si evolutii impreuna.

Am dansat, am baut long iceland-ul lui Alex si am dansat iar. Am ajuns la mine si cand am aprins lumina a ramas uimita. Casa mea goala, doar cu o canapea in mijloc + linia audio si laptopul din dotare. I-am explicat ca in 3 zile incepe renovarea in cuibul meu…”vai bursucule casuta ta o sa arate altfel, astept cu nerabdare noul look”.

Obisnuia sa imi spuna “bursucule” de pe vremea cand s-a terminat relatia noastra de cateva luni. Ea avea doar 15 ani …eu 19. Eram bursuc morocanos pentru ca ma enervea cu copilariile ei si de multe ori ma lasa mut cu citate din Sigmund Freud spuse in timp ce fuma la mine in masina, lucru atat de rar pentru o fata de 15 ani.

Ani de zile ne vedem de cateva ori pe an. Mereu are aceeasi problema si mi se plange de aceeasi chestie. Viata ei sentimentala. Ii reprosez mereu aceleasi lucruri si mai ales cel mai important legat de faptul ca este o femeie de vis pe care o folosesc toti ratatii…si cand zic folosit de la capitolul material pana la cel sentimental se ia totul in calcul.

Imi transmite salutari de la parintii ei si o rog sa le transmita ca si eu ard de nerabdrare sa ii revad. Ne intindem pe canapeaua moale si lasam winampul sa faca atmosfera. Imi cere o scrumiera si isi amintes brusc ca la mine in casa nu se fumeaza, azi o rog sa o faca si mai mult sa scrumeze pe jos ca totul e impachetat si nu vreau sa o dau jos din bratele mele pentru o scrumiera. Din respect pentru mine vede o sticla de apa pe terminate si o foloseste pe post de scrumiera.

Nu mai stiu ce am vorbit, am vorbit multe, atat de multe incat am adormit vorbind, trezindu-ma a ei aroma de Kenzo Jungle. Se trezeste si ea si isi cheama un taxi, cobalcescu vine in 6 min. Ii mangaiam parul ca un parinte ce-si trimite copilul la scoala si o intreb la ce se gandeste. “Ma gandeam la tine bursucule, la cum arata casuta ta acum ce mereu e curata, la cate tipe ti-au vizitat casa dar si viata, ma gandeam ca as mai fuma o tigare dar ma gandeam si la pantofii mei siclam”.

Nu stiu daca ea a adormit in bratele mele sau eu in bratele ei pentru totul era sub semnul unei alte lumi dirijata doar de o melodie ramasa acum pe repeat “In a Manner of Speaking “. Ma trezesc cu buzele apropiate de obrazul ei. Se trezeste si ea amintindu-si ca a pierdut taxiul. Cei de la companie au sunat inapoi dar telefonul era pe silent pentru ca prietenul ei aflat in Bamboo era in pline crize tipice unui om beat.

A chemat inca un taxi si de data asta ne-am impus sa nu mai adormim mai ales ca se luminase. Nu am rugat-o sa stea la mine pentru ca orice secunda petrecuta mai mult decat cere o vraja poate strica totul. Am condus-o pana la taxi si pe scari i-am spus: “Ultima data cand ai venit la fel a fost…sa nu mai zic ca mi-a fost rau 3 zile gandindu-ma la tine…nu te-am sunat pentru ca asa fac eu, nu gandesc cu inima ci cu lista de principii”. Ma pupat si a urcat in taxi, la lumina zilei am vazut cum era imbracata probabil afectat si de privirile soferului. Nu vreau sa va descriu dar pot spune ca nu am gasit la o femeie combinatie mai buna intre bitchy-office outfit.
M-am intors pe canapea, am avut tentatia se a trimite un sms sa o intreb ceva…daca a ajuns bine, daca nu stiu ce…. evident am zic ca mai buna tacerea.

Sunt cateva femei capabile sa imi indulceasca tirania pe care o exercit si asta fara vreo partida de amor, vreo scena din filme sau alte minuni. Prin simpla lor prezenta si prin faptul ca vor sa intre in lumea mea. Micile gesturi nasc faptele mari, mi-am spus cand glumeam cu o prietena care mi-a afirmat sec…”ai stat cu L. pana dimineata fara sa faceti nimic…eu ma culcam dupa primele 10 minute”.

Si totusi…imi dau seama ca o partida de amor se integra perfect in casa aia goala plina de boxe si o canapea, lucruri ce le zareai la lumina primelor raze de soare…o partida de amor intr-un loc pe care il stiu atat de bine dar arata altfel cu o femeie pe care o stiu atat de bine si acum e la fel…
cred ca o partida de amor era ideala, dar nu cu ea…

Solutii, tratamente, evolutii

2007-10-13T13:51:00.001-07:00

Din ce in ce mai multe femei vor sa o faca cu o tipa in timp ce mai multi tipi vor sa introduca in cuplul lor o a 3-a persoana. Din ce in ce mai multe tipe vor sa o faca cu 2 tipi sau chiar isi doresc sa vada 2 tipi cum fac sex. Se recunoaste din ce in ce mai des ca procentul de 70% din populatie se masturbeaza si nu mai e un tabu sa spunem cum o facem in cadrul discutiilor din Turabo. O partida de amor la birou nu mai este o secventa dintr-un film, se intampla frecvent chiar si pe copiator evitand camerele de supraveghere. Sexul oral nu mai este de mult un subiect tabu, fie ca esti femeie sau barbat la discutiile legate de sex, o mare majoritate recunoaste ba ca ii place sa faca sau sa i se faca, chiar mai mult decat cine stie ce pozitie clasica.

Glumele legate de joaca cu frisca sau miere, fructe sau lumanari au luat locul realitatii, sa chiar sunt depasite de sexul oral cu sampanie sau rebdull. Numai gandul la o partida de amor in locuri publice trezea erectie instanta acum niste ani, acum a devenit normalitate intre statia Aurel Vlaicu si Pipera a metroului bucurestean.

Sexul in masina e demodat, ultima masina in care mi-am tras-o stiu ca a fost dacia lu’ tata de pe vremea liceului. A urmat sexul pe capota masinii si acum sexul in timp ce sofezi sau conduci motorul.

Cyber sexul a murit. In orice discutie vine vorba de sex si chiar nu mai prezinta interes o mangaiere cu mana opusa celei cu care tastezi. Siteurile pe care intra lumea sa isi caute parteneri cu viziuni deschise precum poseda ei, au devenit siteuri cu tarfe sau transexuali pe care ii platesti.

La inceput un simplu sarut genera tremur sau nopti nedormite gandindu-te ca totusi iubesti pe altcineva. Ulterior o partida de amor cu un amant avea acelasi efect, acum ambii parteneri recunosc (poate tacit) ca si-o trage fiecare cu cine vrea..si asta pt binele relatiei.

Acum avem stimulente, viagre, silicoane, puli ce cresc cu 10 cm dupa ce rontai niste pastile, avem “iarba”, coca, vibratoare, catuse si totusi avem orgasme ce nu se mai traiesc cu aceleasi intensitati.

Sex din prima seara nu mai este refrenul unei melodii ci ce intampla frecvent in toaleta unui club. Fie cu mai multe persoane in aceeasi seara.

Toate sunt rezultatul evolutiei din mintea noastra. Evolutia asta nu tine cont de regim politic, situatie macro economica, religie sau alte criterii frecvent amintite in studii. Evolutia asta face diferenta intra femeile virgine la 28 de ani si cele ce se regasesc in randurile de mai sus, mult mai pregnant decat diferenta intre dacia 1300 si logan.

Suntem oare la un pas de autodistrugere ?

Amintirea unui email uitat

2007-10-13T13:07:00.001-07:00

Ti-am scris multe scrisori si tot mai multe au sarit pe geam, pagini rupte in mii de parti precum sufletele noastre.

Ma uitam pe geam ca nu mai ploua cum ploua inainte. Acum 10 minute cand ti-am sters mesajele de la ultima noastra cearta era soare de-mi transpirau umerii bagand cheia in interfon sub privirile indecente ale vecinei de la parter ce ieri mi-a admirat cravata primita de la tine.

Acum sunt pe balcon, un balcon mare pentru restul apartamentelor din Iancului. Un balcon atat de mare si pentru tine din moment ce iti faceai loc in bratele mele pe vremea in care nu faceai mai mult de 15 minute pana la mine, nu o eternitate ca acum. Acum, ca si atunci, baietii sunt afara la o bere. Eu fac la fel, dar pe balcon…nici acum nu pot sa mai beau pic de sampanie Pol Roger. Da…Pol Roger ce ne imbata de ne uitam pana si numele….

Acum poate daca dracii generati de un alt barbat te-ar exila in balconul meu, poate eu mi-as cauta loc in bratele tale fara a asculta ca atunci Corinne Bailey ci ca acum niste Joe Dolan. Acum bate vantul, bate din nord, adica din zona ta si nu stiu de ce urmaresc fiecare punga ridicata in aer si mai ales fiecare silueta blonda ascunsa de picaturi.

Apropo banii aia pe care ii datorezi subsemnatului, foloseste-i in scopuri caritabile. Imbata-te in Amsterdam si lasa un negru dotat sa ti-o traga noaptea in Bloemenmarkt in timp ce zbrobesti in palma florile de liliac pe care le-am uitat in masina ta, in seara in care s-a sfarsit o epopee.

Ultima oara cand mi-ai scris ti-am raspuns ca ai murit, da…esti moarta si la cacat cu reincarnarea asta ca e doar un zvon. La cacat si cu colega ta de serviciu, ziceai ca e sex machine. O numesc sleep generator. Nu e fatal sa-ti fut rand pe rand cunoscutele doar pentru simplul motiv imi alunga dorul provocat de moartea ta? Nu e fatal ca peste putin timp ajung iar in Paris si in autobuzul 95 nu o sa vad decat emigrantii ce ies de la munca, la ora la care noi dansam tango pe malul Senei.

Nici la biserica nu am mai fost, duminca e ziua in care deschid ochii si-mi sterg lacrimile. Nu mai pot sa plang dupa tine, imi lacrimeaza ochii din senin..exact ca atunci cand nu te cunoscusem. Inca imi mai curge sange din nas, dar nimeni nu mi-a sarutat pleoapele as a blood stopper like you. Si seara ma rog la Divinitate din ce in ce mai rar.
Nimic numai e cum era…

Frigiderul nu mai ingheata cum ingheta cand eram noi copii. Apa marii nu mai e asa rece si nici brifcor nu mai exista. Dacii crem ca aia in care ne sarutam nu mai vezi. Telefoane publice vezi rar dar cabine precum alea in care iti sarutam sanii nu mai vezi decat pe la Focsani, da acolo la colega ta de facultate. Pepenii nu mai au gust, rosiile la fel si mai ales femeile nu mai sunt asa sincere cum erai tu.

De la ultima noastra cearta nu am putut sa ma mai cert cu nimeni. Ramai singura ce dai sens unei dispute. Ah sa nu uit de mare, algele ma intreaba de tine, si ele au fost luate de excavatoare si duse departe de mare. Au murit si ele. Da…esti o alga hranita de iubirea mea si omorata de excesele tale.

Ma duc sa imi fac bagajele, maine plec la mare. Pentru tine maine seara o sa sarut o stea si o sa las o turista sa imi faca sex oral in timp ce beau pentru tine acelasi Bacardi. Daca maine ploua pana in zori inseamna ca sunt si lacrimile tale.

Nimic nou, Nicolas Sarkozy este genul nostru, il filmeaza astia ametit mai rau cum ne filmam noi cand faceam amor. Cred ca e constantean ca noi, ca Basescu.

Cu dragoste te urasc,
Eu!

Raspuns:

Dragule,
Ma duc sa imi fac bagajele, maine plec la mare. Cu siguranta o sa fiu turista din calea ta, asta nu inseamna ca nu-s posesoarea lacrimilor din zori.

Te urasc infinit!
In mai putin de 24 de ore ma pierdeam prin multimea de pe faleza. Ma suna un "numar ascuns" si aud: "nu te mai holba la palaria aia din vitrina, ia-o si vino la terasa din spatele tau

Sun in her eyes

2007-07-02T00:04:00.001-07:00

Ieri a debutat o noua luna, poate cea mai asteptata din an. Iulie mereu imi aminteste de adolescenta in care, vorba unui amic, singura grija pe care o aveam era sa ajungem la plaja.

Am iubit mereu apusurile, mai mult decat rasariturile. Un paradox este dat de faptul ca totusi daca se termina o zi esti mai putin obosit decat momentul in care incepe si admiri un rasarit.

Imi amintesc parca era ieri. Leneveam pe o plaja din Eforie. Ne cunoscusem de cateva zile si momentul in care ea parasea litoralul se apropia in doar 3 zile. Am ajuns la plaja in mijlocul zilei, inconjurati fiind de familisti si tipete de copii. Am ramas pana la plecarea acestora de pe plaja.

Este divin sa privesti de pe malul marii, de langa apa, avand in bratele tale o femeie superba, cum plaja se goleste. Desi am cunoscut destul de multe femei lucrul pe care nu l-am testat frecvent nu este dat de vreo partida de amor in locuri extreme, sau nu cine stie ce nebunie...ci...banala imbratisare pe malul marii la apus. In margine, de plaja lasata goala de oamenii ce si-au petrecut ultimele zambete ale zilei lasand in urma lor rezidurile ce le-au alimentat dispozitia.

Pescarusii isi fac aparitia dupa ora 19. Stau la cativa metri de tine si ciugulesc de prin pungile uitate pe plaja. Este ora la care doar cei ce iubesc cu adevarat (marea) mai raman langa ea. In zare se vad inca 2 indragostiti ghemuiti de frig si acoperiti de prosoapele de plaja. Muzica ce se aude in zare nu mai este atat de alerta, este un acompaniament decent al momentului in care o sarut pentru prima oara.

Vorbele mele, gesturile mele, privirea mea, toate mor la primul sarut. M-am despartit de gesturile ce m-au ajutat sa ii fur acel sarut in clipa in care acesta a aparut. Ca intr-un razboi acum trebuie sa apar cucerirea cu noi si noi arme, din ce in ce mai "distrugatoare" si mai marcante.

Acum suntem prea ocupati sa remarcam apusul, ele vor la Turabo si nu pe nisip cu picioarele in mare. Ei vor in cabrio si nu in papuci. Feelingul s-a transformat in acum in raspuns la diferiti stimuli, fie ei vizuali, financiari, de imagine sau cine mai stie ce lucru ce duce mersul naturii la rangul de istorie.

Sa dansam, sa uitam de regrete, sa uitam ca postam banalitati si nu povesti de iubire murite de mult.

Save the room

2007-06-27T02:19:00.001-07:00

Ieri se pare ca a fost cea mai torida zi a anului. Erau 37 de grade la ora 22 cand ne-am intalnit prin Herastrau. A vrut sa ma duca la o terasa ascunsa, atat de ascunsa incat nici ea nu mai stia unde este. Ne-am amuzat amandoi pe tema incidentului si am decis sa ne urcam La motoare in cautarea unei temperaturi decente.

Ne cunoscusem pe plaja, una din putinele femei ce mi-a dat numarul de telefon fara sa il cer, una din putinele femei ce mi-a atras atentia in ultimile luni. Acum era prima noastra intalnire in Bucuresti si mai ales cu haine pe noi...cine stie pentru cat timp. Ajunsi La motoare ne-a izbit furtuna. Zburau paharele de pe mese, zburau hainele, zburau sticlele si in curand decorul si ceva din noi.

Ne-am adapostit la Cafeneaua Actorilor. Era atat de cald incat parca textilele noastre erau ude de la ploaia ce o asteptam toti. In cafenea am stat la acele mese de 2 persoane. Am deconectat becul ce ne lumina, sau mai bine zis ne incalzea atmosfera.

Am vrut sa testam ai alte locuri, cu gandul la un long iceland dar ora inaintata ne-a trimis acasa. La ea... Foarte cald si la ea, cum foarte cald era si la mine, cum foarte cald era peste tot.

A fost o seara pe care amandoi o asteptam de mult, s-a terminat brusc din cauza calduri...da caldura si nu frigul ucide sentimente, ucide vise, ucide ganduri.

Am reusit sa mai salvam un gand, si anume acela de a ne revedea in 3 zile la mare. De fapt am salvat prima noastra intalnire.

Later edit

Ulterior mi-am dat seama ca a fost doar o iluzie. Ea a ramas in jurul meu...eu am disparut total.

greu

2007-06-08T04:22:00.003-07:00

Era inca o duminica in care leneveam pe malul marii lubrifiindu-mi mintea cu priviri din ce in ce mai dese catre ceas, devansand pentru a 4-a oara plecarea spre Bucuresti. Ea isi odihnea capul pe pieptul meu acoperind-mi palmele cu nisip.

Au mai trecut 3 zile ce hraneau alte 5 de despartire. Nu este sentiment mai placut ca acela dat se faptul ca ai o iubita langa mare, ca gandurile tale se duc acolo in fiecare secunda, ca sarutarile ei in amintirea ta se confunda cu momentele in care marea atinge tarmul.

Ultimile clipe niciodata nu erau la fel. Uneori se alinta ore intregi, sau in alte dati ne certam pana la lacrimi, sau adormeam imbratisati pana in miez de noapte generand viteze aprige catre Bucuresti.

Urma lansarea noii emisiuni a leului greu. Se alinta cerandu-mi imposibilul, si anume sa primeasca niste bani noi inainte de momentul in care ii vede orice roman de rand, si ea stia ca pentru mine nu e o femeie de rand. Din mici nimicuri am ajuns la contradictii si lacrimile ei au pus capat weekend-ului nostru de la mal de mare.

Ajuns la birou eram destul de afectat de acest proces de denominare, am uitat de vorbele ei dar oricum mi se parea imposibil sa obtin mica ei solicitare. Gandindu-ma mai bine...daca chiar eu nu pot face asta, cel ce se afla la sursa...atunci cine sa ii ofere primul leu nou din viata ei.

A doua zi a primit prin curier o bancnota de 1 leu, primul leu din viata ei a fost unul pe care nu il putea folosi niciodata dar in schimb era un adevarat leu greu inscriptionat digital cu mesajul "nu lasa nimicurile sa distruga Marile Sperante"

Nu este nevoie de putere sa faci minuni, nu e nevoie de minte sa gandesti, nu e nevoie de rabdare sa astepti, nu e nevoie de voce pentru a canta...e nevoie de iubire pentru a face orice.

haunted to be wanted

2007-06-08T04:22:00.002-07:00

Am mai primit un request si lista mea a mai crescut cu un contact. Aproape uitasem ca exista acest blog in viata mea acum 3 minute si acum ma intreb de ce ar citi cineva aceste randuri, daca nu acestea cele anterioare?

Au trecut mai multe saptamani de la ultimul inscris, timp in care am mai facut cateva sute de km, adica mii, am mai baut cateva pahare de acool, adica sticle, am mai facut amor, adica sex, cu cateva femei, si am ceva noi nume in telefon...adica o sa fac amor.

Am mai admirat zambetul multor femei, am simtit parfumul altor femei, am vazut faze penibile, am mai vazut muieri ce danseaza prost, altele satisfacator. Am vazut femei urate in masini frumoase si invers, am vazut femei cu bani si cu iubiti saraci, mai mult am vazut invers. Am vazut multe in ultimile saptamani, dar nimic notabil...

Conform conceptului scriu deci exist s-a nascut si acest blog, si acesta fara nici o poveste ce merita sa iti rapeasca din timpul tau virtual ci doar sa mai adune click-uri.

Chanson triste.

2007-06-08T04:21:00.001-07:00

Veneam de la mare ieri. Era o duminica trista ca orice alta zi de duminica. In masina imi canta

Am ajuns vineri dimineata si am primit invitatia ei de a o vedea cum evolueaza in rolul princial al unei piese la Opera din Constanta. Ne-am cunoscut acum 1 an. A fost first date fucking. Inca 7 zile in care adormea in bratele mele si ne trezeam la prima ora pentru ca doar ea imi aranja cravata cel mai bine si apoi urmau sarutarile din metrou timp de 3 statii. Ea ramanea la amica ei ce o gazduia in Bucuresti in timpul zilei, urmand ca seara sa refacem lumea noastra.

S-a terminat fara explicatii. Nici nu vreau sa ma mai gandesc de ce si in ce conditii s-a terminat. Important este ca dupa o pauza am ajuns sa scriu din nou un post in aceasta pagina. O pot numi cea mai importanta traire emotionala din ultimile luni.

Am ajuns la spectacol. In primele minute si-a facut aparitia in scena. Era la fel de frumoasa ca de fiecare data cand o vedeam, cu tenul deosebit de alb si cu parul deosebit de negru. S-a terminat piesa...

Am fost in culise sa ii dau florile ce se potriveau perfect cu rochia ei rosie. A ramas surprinsa ca am stat pana la sfarsit...si mai surprisa ca totusi am venit sa o vad...si mai surprinsa ca i-am dat flori. Si eu acum sunt surprins...ca de luni de zile nu am mai reusit sa ofer o floare.

A urmat dezmatul din cluburi...tipic unei zi normala de week-end. Regretele au venit in ziua urmatoare. M-a sunat sa ne vedem. Am zis ca ea fixeaza ora. M-a sunat si mai tarziu sa imi comunica ca o lasam pe ziua urmatoare. Ziua urmatoare cu greu ne-am vazut pe ultima suta inaintea plecarii mele din Constanta.

Ne-am asezat la masa, am povestit putin si a sunat telefonul...s-a scuzat ca trebuie sa plece.

A plecat dupa minute intregi de scuze si alte promisiuni viitoare.

Am o stare ce nu se poate exprima... nu o regret pe ea ca femeie, nu regret clipele trecute, nu regret nimic. Nu s-a pus o secunda problema de un sentiment, de o relatie, de suferinta sau de placere. Nu a fost nimic decat o simpla joaca de o saptamana ce s-a consumat in urma cu un an. Ce nu poate o minte normala sa inteleaga de ce prezenta ei pe o scena intr-o interpretare impecabila m-a facut sa postez aici aceasta. Poate faptul ca era in alt rol decat cel pe care il cunosteam, sau poate ca era dorita de toate personajele masculine ale piesei, sau poate ca nu o vazusem de luni bune...sau cine stie ce minune. Sau poate ca l.overdoza de multe ori are efect intarziat.

Am crezut ca revenirea la viata normala, la birou, trafic, nebunie, sterge din intensitatea acelui moment dar nu a fost asa. S-a finalizat cu o poveste mediocra, cu un nou playlist in winamp si cu o dorinta nebuna de a o revedea.

Acum 2 minute m-a sunat, era in Bucuresti. A plecat direct de la masa la care vorbeam cu prietenul ei-ce conteaza de ce a plecat? Vrea sa ma vada azi, are putin timp, si eu vreau sa o vad... am fixat ora 13-15 pranzul pe malul lacului Herastrau.

Mortii nu se hranesc

2007-06-08T04:20:00.001-07:00

O simpla zi de luni, dimineata intunecata si ploioasa. Cozi infernale in trafic si picaturi pe geamuri. Lume plictisita, prea plictisita pentru a se manifesta nervos. Agenti de circulatie plictisiti de banalul cotidian. Totul intr-o atmosfera de "idle" constant.

Imi taie calea un focus albastru din care se vedea silueta unei femei. Dupa cateva semafoare suntem paralel asezati in asteptare. Prin geamurile pline de picaturi presat de curiozitate ma uit si remarc prezenta feminina ce conduce.

Era la fel ca acum 4 ani cand ne-am vazut ultima data. Agitata, vorbea la telefon mult, lua radare in disperare si mereu calatoria cu ea era o aventura. Cand parasea acest spatiu vital al habitaclului era alta persoana.

M-a recunoscut si ea...ne-am salutat si am ajuns direct intr-o cafenea din Dorobanti. La ora 9 eram primii clienti ce savurau cafeaua admirand ploaia de afara. Ultima oara cand ne-am vazut ploua si mai tare dar era plina vara. Clipa aceea 4 ani de zile nu mi-a revenit in minte dar mi-a amintit-o ea acum, spunandu-mi ca se gandea frecvent la acele momente.

In seara aceea ne-am despartit in oras... m-a evervat cu ceva si am plecat de la masa. Ajuns acasa mi-am dat seama ca trebuie sa o vad. Statea in capatul celalalt la orasului de pe malul marii si am plecat pe jos prin ploaie. Am asteptat-o in fata hotelului vreo 2 ore. Era posibil sa fie deja in camera sau era posibil sa nu vina in camera in seara aia.

A aparut. O vedeam trista si cu parul ud. Cand m-a vazut surprinderea i-a marcat chipul. Nu s-a bucurat dar nici nu a fost indiferenta. Am stat pe holul hotelului pana in zori. Ne-am spus vorbe grele ce sunau a despartire. De obicei oamenii se cearta rapid, isi spun ce au de spus in 3 cuvinte si dispar. La noi a durat pana in zori. Am mers sa vedem rasaritul. Am inghetat impreuna pe plaja si ne-am incalzit facant baie in apa marii la ora 7. Am dus-o la hotel si s-a trezit pe la pranz cu niste flori si bomboanele ei preferate. Am invitat-o la masa si mi-a zis via sms "mortii nu se hranesc". Nu au avut nici un efect. Mintea ei oricum era in alta parte, precum si inima. De atunci nu am mai auzit nimic de ea. A disparut instant din mintea mea. Chiar nici numele ce-l auzeam frecvent nu il asociam cu ea. A murit pentru mine si chiar azi la cafea imi spunea ca pentru ea nu a fost la fel.

Ce conteaza acum regretele ei? Ce conteaza ca in toti acesti ani s-a gandit mult la acele clipe, la ideea ca m-a ranit si ca ma voia dar teama o tinea departe de a face ceva? I-am multumit ca nu m-a cautat si i-am multumit pentru clipele de atunci, pentru faptul ca mi-a generat sentimente, lacrimi si nopti nedormite si kilograme in minus. Ca si celelalte din viata mea au fost un element ce au produs ce sunt eu acum.

Ne-am despartit schimband carti de vizita. Lucreaza in acelasi domeniu cu mine, pot spune la concurenta. Cand mi-am verificat mailul acum 4 minute ma invita la pranz. I-am raspuns prea sincer "mortii nu se hranesc"

Sway

2007-06-08T04:19:00.001-07:00

Ascultam in timp ce ma uitam printr-o veche adresa de email. Era prima mea adresa de mail facuta prin anii 98 pe vremea cand nu am mai ajuns la o ora de meditatii si m-am oprit intr-un internet caffe.

Am gasit si un mail de la I. Era necitit de 9 luni si poate mai statea mult daca nu aveam inspiratia de moment sa il verific. Am zis-o de multe ori ca e placut sa te lasi in mana destinului si poate si mai placut sa nu te joci tu cu destinul. Urmeaza o dovada clara a acestei afirmatii.

Era o seara de sambata si arunc un sms unei prietene cu intentia de a o vedea. Destinul a vrut sa tastez aiurea ultima cifra a numarului ei si asa m-am trezit cu reply-ul de la I ce isi arata nedumerirea legata de intentia mea.

O combinatie absurda, o femeie din Bacau ce lucreaza in Italia era pt 2 zile in Bucuresti sa isi prelungeasca viza. Fiind la matusa ei dupa 2 ore de disctutii la telefon am decis ca e bine sa ne petrecem seara impreuna. S-a ras, s-a dansat, s-au mancat prostii, ne-am certat cu taximetristii, ne-am ametit la mine si am facut amor pana in zori.

Mai avea o singura zi de petrecut in Bucuresti, si inca 3 de petrecut in Romania. Nici ea nu stia cand se mai intoarce...si daca o mai face. Ne-am petrecut ultima zi in casa, lenevind in timp ce winampul devora playlistul romantic. Nu ne-am facut surprize, nu i-am luat flori, nu am condus-o la gara si tot ce am facut a fost sa ma bucur de ea ca noutate trecatoare in viata mea.

A ajuns acasa si mi-a zis ca sufera, nu de absenta mea sau de cine stie ce chestii profunde, sufera ca totul s-a intamplat, ca acum vorbim la trecut. Dupa 2 zile am revenit si eu la normal, mi-am deschis telefonul remarcand spumele iubitei mele de atunci, mesajele de la familie, si invitatiile la baut cu amicii. A fost prima imagine a realitatii. Am iesit pe strada, se facuse frig, incepusera scolile, lumea se agita, toti erau cuprinsi de ceva iar eu inca visam.

Am condus toata noaptea sa o prind la ora 6 dimineata in clipa in care pleca autocarul catre Italia. Am ajuns prea tarziu si plecase de cateva minute...asa ca am urmarit autocarul pret de vreo 30 de minute pana la o statie de benzina unde s-a alimentat. Ne-am imbratisat cateva minute, nu conteaza ca a fost unul sau 10. Lacrimile ei imi invadau si mie obrajii...a fost singura data cand nu am realizat daca plang eu sau o face ea. Mainile ei ma strangeau atat de tare incat haina de piele scotea sunete terifiante. Am dus-o in brate pana la scara si acolo i-am urat drum bun sarutandu-i pleoapele.

Dupa 1 an mi-a dat un mail in care mi-a zis ca vine in tara. Cand era in Bucuresti m-a sunat sa imi comunice ca se marita, cu un batran bogat elvetian. Eram prea ocupat sa ne vedem, oricum intensitatea clipelor din ultimul minut nu mai putea sa fie retraite.

Acum mi-a scris ca e la mare, nu s-a mai casatorit pentru ca nu a avut puterea necesara si e curioasa ce mai fac eu, fiind sigura ca am o familie fericita. O sa o las sa creada asa fara sa ii dau raspunsuri. Unele lucruri le pastrezi in minte ca fiind unice tocmai pentru ca s-au intamplat repede si intens. Orice revedere artificiala aduce greata tipica unui cuplu de 35 de ani impreuna.

Ce te leaga?

2007-06-08T04:18:00.001-07:00

De multe ori te invarti prin casa si vezi chestii care iti amintesc de x si de y. Cel mai bine le observi cand faci o curatenie generala dupa niste ani de zile.

Aseara am gasit o bluza ce nu pot spune ca imi apartine desi este a mea. Mi-am luat-o de la nu mai stiu ce targ cand o lalaiam prin studentie in capitale europene. Nu ratam nici un eveniment ce aparea postat pe undeva si mai ales nu ratam sa plec mereu cu cate o achizitie.

Bluza aceea nu am purtat-o niciodata si am catalogat-o ca "de casa". Nici in casa nu am purtat-o pana sa vina ea. A ramas la mine in prima noastra noapte de iubire si avea nevoie de o bluza. I-a placut pentru ca avea si culoarea ei preferata...poate.

Dupa plecarea ei bluza a mirosit zile intregi a Amarige... saptamani intregi chiar si dupa ce am spalat-o. A mai venit la mine de cateva ori si mereu imi lasa amintire acel parfum. Era atat de sexy sa vad iubita mea in hainele mele largi ce ii fac placere.

Intr-una din pauzele noastre relationale am ajuns pe acasa cu o tipa...sincer nu mai stiu cine e si unde am cunoscut-o ideea ce nu mi-a dat liniste luni de zile a fost data nu de faptul ca avusem o perfecta partida de amor cu alta femeie ci...ca dupa toate astea am rugat-o sa isi aleaga un tricou, fiindu-mi lene sa ma ridic din pat.

Dimineata shocul meu a fost major. Aveam langa mine tot o femeie blonda ce dormea intr-o pozitie identica cu femeia pe care o aveam atatea nopti in brate si paradoxal si-a ales aceeasi bluza.

Au trecut minute bune pana cand s-a trezit si ea. Era o zi de duminica insorita intr-o luna de iarna. Tacerea mea era cu atat mai mare cu cat ea se incapatana sa comunice cu mine. Imi doream sa plece, sa stau singur sa ma gandesc la ce ma doare mai tare...ca mi-am petrecut seara cu alta femeie sau ca aceasta a purtat aceasta bluza?

In scurt timp am ramas singur si cu greu m-am abtinut sa nu o sun pe posesoarea de drept a acestei bluze. Zile intregi m-am gandit sa ii spun ce s-a intamplat precum un pacatos asteapta spovedania pentru a duce iar o viata linistita si un somn fara de pacate.

Nu am reusit nici pana in ziua de astazi sa ii spun, sunt sigur ca o doare mai mult ca a purtat altcineva bluza ei preferata decat ca mi-am petrecut seara cu alta femeie intr-unul din momentele noastre de despartire.

Tot acum ma intreb de ce noi, muritorii, punem accent pe chestiile minore ale unui gest? De ce la 3 ani dupa acest eveniment inca mai am un regret si poate va ramane ani de zile in mintea mea. E o tampenie aparent, o chestie nefondata, o aberatie care cu siguranta poate afecta atat mintea ei cat si a mea.

The days of our lives

2007-06-08T04:16:00.001-07:00

Imi amintesc si acum acea zi de inceput de noiembrie. Imi amintesc si acum de ce se auzea in "Caffe Rouge"-. Eram de 2 zile in Luxemburg si o petreceam pe ultima la un mic dejun luat la pranz. Am sunat-o stiind ca este singurul mod in care pot sa o vad...venirea mea surprinzatoare langa ea.

In tara ne-am despartit destul de urat, evident din niste nimicuri. S-a dus o mare pasiune din simplul fapt ca a vrut sa imi dovedeasca ca poate mai mult, poate sa fie independenta si poate sa nu mai iubeasca. A lasat tot si a plecat in Belgia. Muncea intr-un restaurant si nu o ducea prea bine...dar de la cunoscutii ei am aflat ca a reusit sa ma uite. Eu ma mai gandeam la ea, dar totusi parca nu mai simteam mare lucru, poate doar dezamagire ca totusi o femeie a fugit de langa mine...asa departe, renuntand la tot.

Am ajuns intamplator cu niste documente la semnat la un partener din Luxemburg. Stiu ca era la 2 ore de mers cu trenul de Bruxelles si un simplu email mi-a confirmat sosirea ei la Rouge Caffe.

Pana aici totul normal, am baut o cafea, mi-a fumat o tigara, am mai baut un suc si am plecat sa ne plimbam. Totul se pregatea de Craciun...chiar si ea isi pregatea venirea acasa. Toate bune pana in clipa in care ne-am asezat pe o banca si am luat-o in brate vazandu-i tremuratul.

"Vezi tu S.... esti prea daunator pentru mine. Parfumul asta care il simt acum, mana asta a ta care ma tine strans in brate, obrazul asta al tau lipit de al meu, felul asta al tau de a complica lucrurile ma enerveaza la culme...culmea ca imi plac si nimeni nu le are". Asta a fost tot ce a putut sa imi zica pana in clipa in care m-a sarutat. In acele secunde am simtit greutatea vorbelor ei.

Nu venisem acolo sa ma impac cu ea, sa o recuceresc sau sa o fac sa ma iubeasca. Bunul simt din mine ma facea sa fac ceva sa schimb modul urat in care ne-am despartit. Ma simteam mult mai bine ca totusi voia sa ma vada, dar ma facea sa ma simt rau faptul ca ea inca ma mai iubea.

Poate sunt singurul din lumea asta care nu reproseaza nimic unei femei. Chiar si greselile facute de o femeie nu le reprosez...pentru ca le ador. Cand iubesti totul nu exista repros. Mereu trec prin asta, il numeam "sindromul amica". Mereu imi aleg femei exceptionale cu care imi traiesc la maxim secundele. Cand ele nu mai pot sa imi alimenteze simturile trec in categoria amicelor. Beneficiaza de acelasi respect dar si de altfel de iubire. Ele cu greu isi dau seama ca ocupa acelasi loc important...dar nu sunt unicele.

La doua zile dupa ce am ajuns in tara primesc de la ea o frunza aproapte uscata. "Observi...desi noi ii spunem frunza uscata, ea inca traieste...inca este utila societatii"

fever

2007-06-08T04:15:00.001-07:00

ma face sa ma gandesc la DM. Noptam prin Viena intr-o seara in goana mea pe A1 si zic hai sa imi vizitez o veche prietena. O sun si ma invita din scurt la opera ca o prietena de a ei are premiera (fiind soprana) si are invitatii.

Ajungem in timp util...se termina spectacolul si apoi iesim toata gasca la o cafea si apoi o noapte de clubbing. Pe la 2 noaptea apare si prietena ei...soprana la Opera din Viena. Ne cunoastem fiind totusi impresionati ca ne intalnim asa multi romani in Viena.

A plecat destul de repede fiind foarte obosita dupa premiera si sincer nici eu nu prea ma simteam bine dupa 1000 de km condusi. Mi-a lasat adresa de mail pentru schimb de poze facute in seara respectiva si asta a fost tot.

Am vorbit luni intregi si pe mess si pe mail...ore intregi fara sa mai stim cum aratam unul sau altul. Eu nu prea sunt adeptul relatiilor virtuale si am cam rarit-o in povesti.

Primesc un sms..."Sunt in Buc...wanna joy?"

La ora 22 leneveam pe o canapea la povesti si muzica de radio total. Se bea destul de mult si chiar nu e nici un apropo de vreo aventura. In taxi...dupa ce ne urcam zic direct adresa mea si mai bem si acolo ceva. A urmat inevitabilul...o noapte de amor cu o femeie care imi scotea gusturile din standarde. O femeie frumoasa, cu o alta idee despre valori, cu o alta ocupatie...o alta femeie. Am ramas impreuna la mine cateva zile. A fost ok, dar avea acel ceva ce ma facea sa nu ii simt lipsa cand eram la birou.

Ma intreb iar cum de nu ma atrage, desi mi-a dat peste cap dorintele.

tonight

2007-06-08T04:14:00.001-07:00

Azi m-a sunat. Vine sa ma vada. A invocat diferite motive si treburi in Bucuresti dar mai important este ca vrea sa ne petrecem weekendul impreuna. Nu ezita sa imi spuna ca o aduce prietenul ei si apoi ramane singura.

La mine cum nu se putea mai bine a intervenit o plecare intr-un rahat de oras. Vin la ora 18 oricum dat destul de enervanta situatia sa dea destul disconfort.

Imi amintesc acum 2 ani. Mirosea a Craciun...de fapt era cam 20 si ceva si se pregatea sa se duca la ai ei. Facuse cumparaturi pentru toti cei de ii erau mai mult sau mai putin dragi. Era ultima noastra seara inainte de a ne revedea dupa Revelion si Craciun.

Am mers in locul nostru retras, o priveam cum fuma si mai ales cum imi bea din bere. Ma imbratisa din ce in ce mai des, simtind poate si distanta ce ne va lega. Am dansat ore intregi. Locul s-a inchis dar fetele de la bar ne-au lasat sa mai dansam in coltul nostru...

Am spus ca imi duc telefonul la incarcat in apartamentul ei (ce era la etajul cafenelei) si in acest timp i-am ascuns cadoul sub brad. Au urmat ore de clubbin' si distractii ca intre 2 nebuni ce isi traiau ultima zi din viata.

Ajungem acasa, dansam iar "Wonderful tonight" si aprind lumina. Vede cadoul si incepe sa planga. In acea clipa mi-am dat seama ca demersul meu era inutil. Dorinta mea de a naste un zambet pe fata ei nu a fost destul de puternica si a generat lacrimi.

Priveam casa plina de cadouri ce maine isi luau zborul catre diferite persoane din orasul ei. Eram la inceput si cam de 1 saptamana hotarase ea ca ramanem amici...amici ce dorm impreuna, se saruta si se tin de mana. Amici ce petrec 20 de ore pe zi.

Nu era destul de jenanata situatia incat a inceput sa imi arunce reprosuri. Chiar mai mult...comparatii cu ex-ul. Imi venea sa dispar in cateva secunde. Numai imaginea cadourilor pentru restul si pentru mine nimic, ma facea sa o urasc. Aveam nevoie macar de o imbratisare si nu de reprosuri.

Era inca un mod prin care ma ranea dar nu a contat nici asta. Cand iubesti cu adevarat accepti sa te lasi calcat in picioare pentru a-ti savura ulterior victoria prin zambetele aduce pe chipul ei. Nu o mai suportam langa mine in pat dar nici nu puteam sa plec in ultimile noastre ore din acel an. Am stat in bucatarie ore intregi gandindu-ma cum sa fac sa nu mai sufar dar cum sa fac sa nu mai sufere nici ea. Am adormit sprijinit de calorifer...pe jos. Asa m-a gasit pe la 7 si m-a luat in pat cu ea. M-am refugiat intr-un fotoliu pana la iesirea soarelui.

Am dus-o la gara. Fiecare km ma facea sa o urasc si mai tare si sunt sigur ca ea se ura de 5 ori mai mult. A fost singura data in care nu i-am luat trandafirii aia ce ii prefera la plecare. A fost singura daca in care nu m-am uitat inapoi si singura data in care nu am urmarit cu masina microbuzul pana la iesirea din oras. Era prima noastra despartire dureroasa.

Acum inca nu e sigura daca ramane la mine...inca mai gandeste. Sigur o sa ramana, sigur ii e dor de mine, sigur o doare si pe ea cum ma doare si pe mine.

Sigur ma iubeste mai mult decat o fac eu acum sa sufere.

song of love

2007-06-08T04:13:00.001-07:00

Iubirea naste trairi ciudate. Asta o stim inca de pe vremea cand ieseam la un suc cu colega de clasa. Si faptul ca iubind te transformi in cele mai neinchipuite forme umane o stim.

Traim mai intens aceste zile si realizam ca tot din iubire putem sa ranim cu iubirea noastra. Iubirea iti ia mintile, iubirea este un lucru atat de scump incat absenta sau excesul ei provoaca dureri la fel ca excesul sau lipsa unei "doze" vitale.

Astazi am avut un sentiment ciudat. Veneam spre serviciu si am realizat ce am trait aseara. Este perioada cadourilor si toti o stim...mai mult sau mai putin toti suntem implicati in asta fie ca vrem sau nu sa recunoastem ca ne everveaza sau iubim aceste zile.

Ma inghesuiam prin multime, chestie pe care o urasc, in cautarea cadoului ideal. Pentru cei apropiati decizia a fost simpla...dar si pentru ele decizia a fost uimitor de simpla.

Faptul ca postez atatea povesti aici trebuie sa va dea de gandit ca am de facut multe cadouri. Simpla mea complicare a vietii printre femei naste si acest spirit civic de oferit cadouri. Am acel "talent" de a nu indeparta o femeie. Eu nu sunt un dusman al lor, eu le sunt acel "ceva" vital. Toate fostele mele iubiri sau aventuri sunt inca langa mine, se cunosc, schimba impresii, frecventeaza aceleasi locuri si chiar le invit cu capul sus cand fac vreun party. Nici o secunda una din ele nu a gandit despre mine ca sunt un "rau" al vietii ei...si asta mi se pare mie cel mai potrivit cadou de la ele.

M-am hotarat sa merg la un vechi prieten ce detine un magazin cu "specific". M-am hotarat sa cumpar celor mai importante 3 femei din viata mea acelasi timp de cadou cu variatiuni pe tema culorii si evident a formei si modelului. Amicul meu radea de mine... om insurat mereu ma intreapa in putinele ocazii in care ne vedem"TU NU TE MAI INSORI?".

I-am zis pe scurt in 5 cuvinte care e viata mea si ma intreaba sec: "dar ele ce zic, daca afla una de alta". Ce sa afle, " sunt" cu niciuna? Ca nu iubesc nici una dintre ele, ca imi place la una zambetul, la una modul in care face sex si la alta inocenta, toate fiind legate de aceasta dorinta a mea de a cuceri femei ce nu sunt cucerite de altii si dupa ce o fac ma strecor in mediocritate. Sunt cu toate si cu nici una si mai dureros este ca si ele stiu acest lucru.

Bucuria adusa de alegerea unui cadou este umbrita de acest aspect. Oricum cat timp ai la cine sa te gandesti iti genereaza un sentiment de siguranta. Simt ca vine si clipa in care cumpar un singur cadou si cu siguranta nu este pentru una din ele...

Refuz sa cred ca provoc durere, prefer sa cred ca produc zambete, asta cel putin cand le vad langa mine, le simt parfumul, le deschid usa la masina si le las sa aleaga locul in care ne petrecem seara.

Pentru voi...toate ce imi colorati viata, femei pe care le iubesc, femei dupa care intorc capul, femei pe care le admir la semafor sau in trafic, femei cu care am dispute si femei pe care le dezamagesc, pentru voi toate va urez sa primiti cadouri neinsemnate dar oferite din iubire sincera. Pentru voi

Lets Fall In Love

2007-06-08T04:12:00.001-07:00

6 grade de Ceslisus arata pe bord. Stau in trafic si ascult o noua achizitie: .

In orice colt ma uit vad numai masini. Toti plini de draci, altii adormiti, altii indragostiti, altii... Acest spatiu sacru numit masina imi da multe idei dar si imi trezeste amintiri. Vad in fata mea un nr. de inmatriculare... 44-vvv. Acelasi A4 Cabrio, aceeasi culoare, dar cu siguranta alta persoana.

Daca stau bine sa ma gandesc nici nu au trecut mai mult de 4 luni de la aceasta poveste. Eram cu vechea mea prietena pe la mare si intr-o seara imi prezita veriosara ei. "Ea este G., de mult voiam sa ti-o prezint dar tu cum esti cu gandul dus in alte parti am zis ca acum e momentul"

O prezenta miniona, bruneta, imbracata in verde, cu o rochie lunga foarte clasica dar cu un decolteu atragator. Am remarcat bunul gust pentru un moment, ulterior am remarcat dorinta ei de distractie fiind ultimile zile in Romania.

Eram obosit dupa drumul de la Bucuresti, am bantuit prin localuri dar nu ne puteam distra, muzica de rahat, lumea plictisita, aglomeratie, etc. Ne retragem catre casa si prin nu stiu ce combinatii ale prietenei mele o duc eu acasa pe G. Am vb 40 de minute in fata casei ei. Sarutul plutea in aer dar m-am retras cu un simplu pup pe obraz.

Ajung acasa si citesc mesajul de la ea. In 30 de minute eram in apa marii la 5 dimineata, da...eu si ea. Apoi ne-am inghesuit pe singulul meu prosop ce-l uitasem in masina. A iesit soarele si colectia "Cafe del Mar" era pe repeat de ore. Am aflat chestii care m-au uluit la o femeie. Lucra in armata americana de 3 ani si isi petrecea de 2 luni vacanta in tara. Am un regret imens ca nu puteti admira zambetul ei. Nu este poza in care sa nu zambeasca mai rau ca un actor american. O femeie atat de delicata, atat fragila, atat de ...femeie, lucra intr-un mediu atat de strict.

Au urmat ultimile ei 2 zile. Cuvintele mele nu pot descrie orele petrecute impreuna. Totul se baza pe respect, vorbe directe, trairea ultimelor clipe si gustul amar plecarii ei. Ultima noapte am petrecut-o in Balcic. Balcicul este un orasel mic si romantic din Bulgaria, situat pe coasta Marii Negre. Aceasta asezare, veche de 2600 de ani, isi pastreaza si astazi autenticitatea multiculturala, in ciuda marii afluente de turisti. Era locul ce reprezenta cel mai bine legatura dintre noi. Nu auzeai manele, nu vedeai masini cabrio (decat a ei :)), nu te simteai amenintat de nimic. 24 de ore de "alta lume" au facut sa credem ca este un vis.

Am dus-o la aeroport, nu am vorbit nimic pe drum. Inainte de check in am putut sa ne spunem ultimile cuvinte. Putine dar cu multe imbratisari. M-am retras lasand familia sa o imbratiseze.

Ne-am dat 2 emailuri. Nu ne-am propus sa ne uitam ci asa a fost sa fie. Mi-a trimis ultimile ei poze din Caraibe. Nu mai avea acelasi zambet, dar totusi ii simteam bucuria in suflet. Ma bucur ca am putut sa zambim cateva ore, ma bucur ca nu ne-am mintit, inselat sau alte rautati au stat departe de noi. Ma bucur ca amintirea acelor zile nu e manjita cu nimic. Ma bucur ca am trait o iubire de cateva ore.

A universe to come

2007-06-08T04:11:00.001-07:00

Ieri vorbeam pe messenger. Eram la birou si i-am dat webcam-ul pentru cateva minute. Mi-a spus ca m-am ingrasat, ca incep sa chelesc, ca am gusa de parlamentar si toate chestiile urate legate de look-ul meu. Evident nimic nu era adevarat, erau vorbele rele. Ii era dor de mine si stiam ca webcamul o va termina. Mi-a spus ca asculta Dupa 5 minute i-am inchis webcamul si i-am spus ca am treaba. Dupa o ora imi trimite un mail in care imi spune ca o doare. Imi spune ca o doare absenta mea, si gesturile mele o dor, si ignoranta mea o doare si stie ca o mai iubesc. "ma doare fiecare por de pe pielea mea, pe care tu in trecut mi-l descantai cu sarutul tau indiferent".

In 3 ore era in Bucuresti. A venit la birou sa ma vada, a venit sa isi aline poate din durere. Am stat la mine in birou minute intregi inbratisati. Parfumurile noastre se combinau si traiau alaturi de noi pasiunea regasirii. Era deja ora 20. Eram amandoi morti de foame dar ne placea asa mult linistea asta in care doar bataile inimilor noastre se auzea. Am mers sa mancam, la locul in care i-am spus prima data ca o iubesc. Am baut vinul ei preferat si am dansat intr-o sala goala. Privirile chelnerilor si ploaia de afara era tot ce ne inconjura. Nu trecea minut sa nu impartim un sarut. Nu treceau cateva secunde fara sa nu ne tinem de mana. Pana si puiul avea alt gust cand ma tinea ea de mana.

Se facuse tarziu si la prima ora trebuia sa intre in instanta. Mai avea si cateva sute de km de facut dar parca cea mai mare problema era ca ne desparteam. I-am luat florile ei preferate intr-o fuga disperata, i-am dat sa din saruturile mele cat are nevoie pentru cat mai multe zambete.

A plecat. Azi 01.11.2005 sunt la fel de gol, la fel de disperat, la fel de singur. Nu mai ploua, dar e la fel de rece. A castigat procesul clientului ei dar si procesul cu constiinta ei. Mi-a spus ca m-a uitat....pentru cateva zile.

"Numar secundele pana in clipa in care o sa ma indragostesc iar de tine, numar secundele pana cand o sa fac iar gesturi nebunesti pentru a te scoate din nebunia ta".

Have You Forgotten?

2007-06-08T04:10:00.003-07:00

Am vorbit si azi, mai mult ca ultima data. Poate ca a simtit ca ascultam , sau poate ca a simtit ca am probleme. Inca o data ne-am dovedit ca sutele de kilometri nu au nici o legatura cu simtirile din mintea noastra.

Era o zi de vineri. Am venit sa o vad de joi si tot atunci am aflat ca vineri trebuie sa plece din localitate pentru 4 zile. Nu avea nici o vina pentru aceasta situatie dar mie mereu imi place sa caut vinovati...si mai ales sa o invinovatesc. Toata ziua de vineri nu am dat nici un semn, nici ea. Amandoi explodam de tensiuni dar evitam sa ne contactam.

Diavolul din mine m-a facut sa ajung la autogara, anticipand plecarea ei. Nu stiam ora, dar inima mea nu ma putea insela. Ajung acolo si intreb de microbuzele pt ... si de rezervare pe numele ei. Imi spune care este autobuzul si plec in cautarea aceluiasi trandafir alb. Aveam in plan sa il pun pe scaunul ei. La intoarcere o vad. Era asa de frumoasa, era atat de trista. Se aseaza la locul ei si imi trimite un mesaj. Nu a mai rezistat. Voia sa ma anunte ca paraste orasul si ca se gandea la mine.

Ma duc catre ea, venind discret ma ascund sub geamul microbuzului si ii ridic trandafirul la nivelul privirii ei. O aud cum sare de pe scaun si vine sa ma imbratiseze. Mai erau 3 minute pana la plecare si auzeam iarasi acelasi "esti nebun" ce ma facea sa ma simt multumit.

S-a urcat in microbuz si o priveam prin geam. Am suflat sa il aburesc...si i-am desenat o inima prin exterior. A plecat....am urmarit-o cu masina pana la iesirea din oras. Am vorbit tot drumul la telefon si la intrare in orasul de destinatie geamurile s-au aburit si inima desenata de mine a reaparut.

Inca o misiune dusa la final de nebunul si inima lui...fara nici un indiciu, poate cu indiciul dragostei pentru ea.

Mad about you

2007-06-08T04:10:00.002-07:00

Ascultam . Ce iti spune clipul? Da....stiu si mie cam aceeasi imagine mi se formeaza.

Imi aduc aminte cum vorbeam cu una din femeile de care va mai ziceam prin aceste pagini. Vorbeam ore intregi la telefon. Fie ca factura aduna peste 1000 de minute si cateva sute de sms-uri lunar tot nu ne saturam de vorbe. Nu era un mod de a sta aproape, era modul in care ne certam. Cand totul era bine vorbeam 2,3 minute...cand ieseau scantei ore intregi la telefon rezolvau problemele. Totul se termina cu un mesaj scurt..."ma termini...te iubesc" si alte chestii de genul asta.

Nu prea stiam eu pe la inceput unde ajung certurile astea si primele chiar ma marcau. Eram crud in tot ce spuneam si apoi din senin deveneam "dragalas" cum imi spunea ea. Intr-o seara de toamna, sa tot fie acum vreo 2 ani, imi tot dezvoltam pasiunea mea pentru ea si i-am trimis flori. Evident nu stiam adresa...doar blocul si scara unde o conduceam in fiecare seara. Am aflat si apartamentul si in clipele in care am simtit ca are nevoie a primit cateva "vegetale". Raspunsul ei a fost transant. Desi ma asteptam ca in momentul in care un barbat trimite flori de la sute de km sa aiba ceva puncte pozitive in mintea ei...a fost invers.

Mi-a spus cu o voce infundata in lacrimi ca e mai bine sa ramanem prieteni ca ma place foarte mult pentru ceea ce sunt si bla bla-uri. Am vorbit iar niste ore intregi... ore in care am intors problema si pe o parte si pe alta, ore in care treceam de la lacrimi la zambete, zambete inlacrimate. In tot acest timp cu celalalt telefon dirijam via sms un prieten spre casa ei cu un trandafir, unul doar unul. Intr-un final a ajuns...am primit ok-ul ca este pe presul ei, la usa de la intrare. In acel moment o trimit sa verifice presul.

Iti dai seama ce task absurd i-am dat dupa minute intregi de lacrimi si zambete sa isi verifice presul de la intrare. Mi-a zis ca daca se da jos din pat degeaba si nu e nimic ma omoara. Deja simtea...incepuse sa ma cunoasca desi trecuse doar o luna. A iesit si l-a luat. Nu imi ami amintesc reactia...oricum la surprizele mele nu reactiona niciodata.

Oricum, ce m-a marcat la aceasta amintire a fost calmul cu care am putut gestiona situatia, fiind foarte atent la ce vorbesc cu ea, o persoana pe care si o virgula o pune pe ganduri si mai ales fiind in stare sa dau in informatiile necesare via sms trimisului meu. A fost inca un gest de nimic pe care simt ca acum nu mai pot sa il fac pentru nimeni dar nici nu trezeste regrete. Nu eram romantic ci doaream sa o surprind, iar ea stia prea bine ce vreau si nu se lasa impresionata.

How can I go on

2007-06-08T04:09:00.001-07:00

Ascultam in timp ce vine un sms pe tel. Era pe cel de serviciu, culmea am acel numar de putin timp si practic doar colegii ma sunau...dar nu sms. Era semnat D.T. (reproduc doar initialele). Numele asta imi suna atat de cunoscut...de fapt era prima femeie ce a facut sa tremure ceva in mine.

Eram in jurul celor 18 ani si ma bucuram de libertatea primei evadari la munte cu gasca. In gasca erau si fete de la alt liceu. Asteptam in Busteni, pe treptele vilei Soimu. O remarc si ii spun colegei mele de banca (o prietena f. buna cu care ma destainuiam in povestiri amoroase) "uite ce seama cu C.B. Remarca si ea asemanarea teribila si ne vedem de ale noastre. Dupa cateva ore eram la masa si nu stiu cum prin minuni ne-am asezat aproape. Nu sunt un mare cuceritor si nici un tip care agata rapid, dar cu ea am intrat foarte usor in vorba. Toata lumea pleca la Diham si noi am decis sa ramanem in zona, eu , ea, prietena ei si amicul meu.

In foarte scurt timp eram nedespartiti. Si in foarte scurt timp a venit Craciunul. Luam masa intr-o sala foarte intima si joasa. Fiind ajun am pregatit o seara dansanta dar inainte s-au cantat si niste colinde. Ne obseda Genius- Unde esti (singura de Craciun), o melodie ce o ascultam in draci prin camere. Dupa colinde, lumea se apuca de mancat, dar se aude piesa ce ne obseda. Ma duc la masa ei, ii intind un bullshit de cadou si o invit la dans. Am surprins-o in clipa in care isi bea caiul dintr-o cana de inox. Cam tot ceaiul a curs de bluza ei din lipsa de control. S-a ridicat si am inceput sa dansam in mijlocul salii de mese. S-au mai stins din lumini, s-au aprins niste lumari, si noi dansam. Doar noi. Nimeni nu manca, toti se uitau la noi si zambeau. Vedeam tot felul de semne de incantare si chiar citesc pe buzele prieteni ei "Ai terminat-o". Ne-au aplaudat toti si ne-am sarutat minute in sir. Nimic nu a fost regizat, poate doar cadoul, in rest ideea mi-a venit in timpul plictisului datorat de colinde.

Ne-am petrecut Craciunul impreuna prin orasul de munte. Ore intregi eram nedespartiti. Nu erau tensiuni si totul era ok pana la plecarea spre casa. In tren imi vine o intrebare in minte..."de maine cum ramane cu noi" o intrebare idioata la care si ea da un raspuns idiot. Vrea sa ne despartim. Nu i-am ascultat motivele si m-am retras, departe de toti, ascuns prin trenul in cele mai intunecate locuri. Dupa 6 ore eram in gara. Ne asteptau parintii. Lumea noastra s-a terminat in clipa in care am pasit pe peron. O vedeam cum ma cauta din priviri...nu ma gasea. Toti imi spuneau ca ma cauta disperata D.t. Ma durea dar nu ma interesa. Nici nu stiu ce am vorbit cu ai mei, ce mi-au zis, ce le-am zis. M-am oprit direct in cada. Ma dureau toate, imi aminteam chipui ei de pe peronul garii si parca ii simteam chiar si durerea ei. Mereu reactile mele te transforma, asa a fost si la ea.

Am facut revelionul impreuna, dupa inca o saptamana ne-am desparit. M-am gandit la ea multe luni, chiar ani. A trecut ceva pana i-a luat locul alta femeie, dar ramane in imima mea ca o prima femeie cu care mi-am petrecut Craciunul, o prima femeie cu care am dansat intr-o sala unde toti stateau jos, o prima femeie ce in a 3-a zi de Craciun s-a despartit de mine, chiar de ziua numelui meu.

Ne-am revazut in vara, la Cucaracha. Era la fel de frumoasa, acum este designer vestimentar de succes. O mai vedeam frecvent la televizor dar regasirea ne-a facut sa tresarim. Eu eram cu alta femeie ce ii poarta numele iar ea era proaspat divortata. Ne-am urmarit din priviri toata seara si la plecare mi-a spus ca sunt un norocos ca am o femeie atat de frumoasa langa mine.

Femeia din tel nu am aflat cine e, poate era chiar ea, poate o coincidenta ce a produs inca un post in acest blog.

It's no Good

2007-06-08T04:08:00.001-07:00

Sunt intr-o cadere de conexiune la internet. Profit de pauza sa postez ceva pe muzica lui Depeche - "It's no Good" No good!

Daca ieri mi-am amintit de o prima cucerire azi imi amintesc de un prim gest facut pentru o ultima cucerire. Dupa noapte de clubbin' in drum spre casa motivez pofta de ceva dulce. Opresc, iau la repezeala un croissant si palmez un trandafir de la florarii de dupa colt. Nu a vazut nimeni gestul meu, masina fiind bine parcata. Tineam trandafirul in maneca si chiar in timp ce conduceam ma ranea. Noroc ca eram ajutat de o cutie de viteze automata, dar totusi intepaturile erau destul de dureroase.

Ajungem in fata blocului si ne spunem bla, bla uri de final de seara. Nu mai suportam durerea...dar auzind melodia din masina zic: dansezi? Ma priveste direct in ochi si imi zice pe numele de familie: "Dle. M, dansez cu dvs doar in mijlocul strazii" . Am dat de inteles ca refuz propunerea spusa in gluma. Dar in scurt timp deschid si trapa si toate cele 4 geamuri ale masinii, evident ajutat de comenzile electrice.

Era o dimineata de toamna, octombrie. Destul de racoare dar nu mai conta. Era liniste desi eram pe un mare bulevard ca importanta, cu numar minim de benzi de circulatie si marginit de blocuri comuniste. Era liniste de parca eram doar noi si stelele prin zona. Ne indreptam spre mijlocul strazii si dansam. Nu trecea nici o masina...eram doar noi la 4 dimineata. Era un dans amical, nu se consumase nimic intre noi. Era doar atractie greu de stapanit. Melodia se termina si ii cer politicos sa eliberam strada. Ramanem imbratisati pe capota masinii in muzici din setul Hotel Costes. Vorbim putin si ponderat.

-Ce dorinte mai ai?

-Multe....dar cu siguranta Dl M nu le poate satisface.

-Nu pot satisface multe dorinte, dar pot incepe cu asta....(simulam un dans de cateva secunde dupa care iese la iveala trandafirul din maneca)

A urmat primul sarut. Pur si simplu am simtit-o cum ma invada. Sarutarile ei ma sufocau dar imi faceau placere divina. Dintr-o femeie indiferenta si deshisa jocului se transormase intr-o femeie cucerita ce isi iubeste acest rol. Am condus-o pana la scara, ne-am sarutat....m-a condus inapoi la masina....ne-am sarutat, am condus-o iar la scara si iar ne-am sarutat....si tot asa de vreo 5,6 ori.

Ne-am despartit cu greu. Am adormit cu j'adore-le ei pe gatul meu. M-am trezit tot cu el pe perna mea. A fost cred ca prima noapte in care m-am gandit la cineva in continuu...si in semn.

De aici au inceput lucrurile frumoase dar si cele dureroase. De aici a inceput nebunia unor oameni insetati de iubire.

Forever not yours

2007-06-08T04:07:00.003-07:00

: Ziua asta ploioasa ma termina. Ma uit pe geam si vad cartierul asta de vilute inconjurate de copaci cu frunze din ce in ce mai putine. Se aude "Forever not yours-Ah-a" si ma apuca pofta de un blog. Iar fumeaza presedintele in draci de se simte fumul pana aici. Apropo de fum... cand ma gandesc la fum de tigare, sau mai bine zis la aceasta aroma de fum imi amintesc de o "D". Una din lungul sir al femeilor din viata mea ce poarta acelasi nume.

Eram in vizita la un amic ce avea o sala de internet prin Eforie. Noi pusi mereu pe mistouri legate de pustoaicele care astepta la coada sa intre pe mirc remarc o femeie blonda impacata doar in alb. Am remarcat-o de mai multe ori. Era de o frumusete unica. Evident toate femeile pe care le remarc eu sunt deosebit de frumoase, dar de ea pot sa spun ca a fost cea mai frumoasa. Nu trecea om, femeie sau barbat pe langa ea sa nu o priveasca cu mare atentie.

Nu ma remarcase nici dupa a 3-a zi. Desi eram din ce in ce mai des pe acolo nu trezeam nici un interes. Intre timp am remarcat ca sta pe mirc (deh...anii 2000), canalele din afara tarii si mai ales are un copilas mereu langa ea. Stiam mai mult ca ea este mama lui. Singurul mod in care puteam sa o abordez era evident on line. Cu greu mi-a raspuns, si discutiile erau destul de platonice chiar enervante. I-am zis ca sunt belgian iar dupa 30 de minute ma roaga sa imi spun adevarata identitate. "Nu ma cunosti, eu te vad de cateva zile....tot ce pot sa spun este ca asta e cea mai proasta idee de a aborda o femeie ce imi retine atat de multa atentie" . De aici a crescut interesul si mi-a scazut mie. Ma simteam jalnic, eram acasa, nu in sala cu ea. Chiar insista sa ne vedem...eu evit si dau sa ma retrag. Pana la urma accept sa apar in 30 de minute in fata salii, unde ma asteapta ea si cu fratele ei si evident micutul.

Ne-am cunoscut, am baut cate o bere Bergenbier, preferata ei, ne-am dat cu micutul in masinute, am vizitat niste discoteci, niste mal-uri de mare si ne retragem catre casa. Toata statiunea o stia, toti barmanii, vanzatorii si alte persoane ce stau in calea ei o salutau. Remarc faptul ca sta la 3 strazi mai sus de locul unde stateam eu. Ii cer sa mai ramana cateva minute dupa ce o conduc iar ea imi spune ca dupa ce il adoarme pe micut si il lasa cu fratele ei putem sa stam de vorba.

Ne-a apucat rasaritul pe malul marii. Pescarusii se hraneau cu resturile adunate in ziua trecuta. Lumea plecase catre plaja si noi eram intinsi pe nisip, motaiam unul langa altul inghesuiti pe un sezlong.

Ne-am despartit spunandu-mi: "Sunt sigur ca micutul meu mai vrea sa mearga cu tine la masinute si diseara". Ne-am revazult in penultima ei zi de sedere. Am aflat ca este casatorita si ca a fugit de viata ei oribila din Bucuresti...la mare. Dupa 3 saptamani pleca peste 2 zile.

Ultima seara mi-a adus poate cel mai intens moment in acel an. Eram student, banii nu erau o problema dar oricum nu ajungeau sa cuceresti o femeie casatorita cu un diplomat tiran. Dupa tipica iesire si condus spre casa mai lenevim putin in masina. Nu poteam sa cred ca visul de 3 zile se termina maine. Plecam spre mare...ii cer 5 minute sa fac un comision. Cobor la prietenii mei de pe plaja ce aveau un mic chef la o terasa de pe mal. Arunc o vorba si ma duc sa o iau.

Coboram scarile cu ea de mana si incepe "Forever not yours-Ah-a" Era melodia ce ne obseda de 3 zile. Imi zice ca nu suporta nisipul in sandale ...tocmai de aceea o iau in brate si mergem aproape de apa. Acolo era o masa cu fata de masa neagra, scaune din piele negre, doua pahare cu picior inalt si doua lumanari. Ne asezam fara sa realizeze mare lucru, dar in clipa in care scot sampania din nisip, sau mai bine zis dopul sticlei realizeaza prin ce trece.

Eram la 50 de cm de apa, destul de putina lume se plimba pe malul marii si ne admira. Am inceput sa dansam, dansul s-a transformat in lungi imbratisari pe nisip. Am stat o ora si am privit stelele si la plecare mi-a zis: "Am cunoscut multi barbati, altii mai bogati, altii mai frumosi, dar esti singurul ce m-a impresionat pana acum". Vorbele ei imi faceau si mai rau, dar asta o simteam dupa plecarea ei.

Am condus-o la gara, a plecat cu un microbuz, simteam deja lipsa ei. Stiam ca o se ne vedem in Bucuresti, sau poate nu. Pe Europa fm era "Forever not yours-Ah-a". Ii dau si ei sms fiind sigur ca asculta. Asa a fost, chiar a am auzit o voce "mami de ce plangi"

La intrare in Bucuresti microbuzul a fost oprit de un agent de circulatie. Dna D.F. a fost chemata in masina de politie si a primit un imens buchet de trandafiri. Sunt sigur ca si-a dat seama ca sunt de la mine, chiar daca nu erau semnati.

Si asa a murit aventura de 3 zile. Ne-am revazut si am trait secunde mult mai intense, cu siguranta o sa va mai povestesc si voua, si acum imi tine subconstientul treaz desi ne-am despartit tragic prin schimbari radicale de adrese si numere de telefon. Doar asta ne-a tinut departe, faptul ca nu stiam cum sa dam unul de altul.

Love is stronger than pride

2007-06-08T04:07:00.002-07:00

: Afara este din ce in ce mai frig, desi e soare simt frigul ca-mi provoaca dureri. imi alina din ele.

Fiind omul care nu a facut niciodata o injectie, nu a avut nici o zi de spitalizare si mai mult nici macar o zi de stat acasa motivat fiind de probleme de sanatate imi dau seama ce imi provoaca dureri. Singura durere ce o mai simt este cea de dupa noptile stinse in alcool cu ea sau poate herpesul rebel ca imi apare dupa excese.

Este tragic sa nu ai dureri. Sunt adeptul vietii in care suferinta si viata grea te face sa zambesti fericit povestind din durerile tale celor plini de puritate ce nu au gustat din dureri.

Astazi o sa va zic ce inseamna pentru mine durerea.

O prima durere a aparut in liceu cand mi-am luat un prim ignore de la C. Acum e maritata cu un politai si are o viata de cacat. Cu siguranta are dureri mai mari ca ale mele.

Ulterior a venit prima D. Ce-a care m-a parasit de ziua mea. Acum e divortata, o femeie de succes, dar cu siguranta are dureri mai mari ca ale mele.

A venit a doua D. Era din Bacau. Ne scriam scrisori, vorbeam la telefon, asteptam luni de zile sa ne vedem. M-a parasit pentru fostul ei prieten, unul din prietenii mei. Ma gandeam ca toata relatia cu mine a fost pentru impacarea ei cu el. Acum e si ea in Bucuresti si joaca acelasi jocuri de 2 lei. Cu siguranta are dureri mai mari ca ale mele.

A urmat a treia D. Tot la mare am cunoscut-o. Ne-am despartit indurerati prin miscari fortate. Schimbari definitive de adrese, gasca de prieteni, locuri frecventate si numere de telefon schimbate fie ca sunt fixe sau mobile. Acum are 2 copilasi si cu siguranta are dureri mai mari ca ale mele.

A urmat a patra D. Tot la mare ne-am cunoscut. Ea si acum ocupa un loc in inima mea. Este singura pe care destinul mi-o aduce in fata fie ca suntem la sute de km distanta. A fost o relatie supra-omeneasca. Despartirea s-a facut la fel de dur. Ea s-a mutat din orasul in care ne-am petrecut peste un an. Nici asta nu a facut-o mai fericita. Cu siguranta are dureri mai mari ca ale mele dar inca le mai impartim.

Nu am multe dureri, dar de la prima la ultima intensitatea cu care le-am trait a evoluat. Nu v-am spus intentionat nimic despre durerile pe care le-am generat, oare pentru ca imi lipseste o noua durere.?

N'oubliez Jamais

2007-06-08T04:06:00.001-07:00

Soare de mori, trafic lejer, stau la Victoriei intr-o mica coada si ascultam Joe Cocker - N'oubliez Jamais cand ma gandeam ca e timpul sa imi iau cand ajung la birou niste Joe Cocker de pe net.

Joe Cocker imi aminteste de parintii mei. Mari ascultatori de pe vremea comunismului de muzici pe care eu acum fara sa imi dau seama le ador. Imi aduc aminte de viata lor si imi dau seama ca din doza lor de nebunie am preluat si eu. De multe ori este suficient sa privesti parintii si sa iti dai seama cum este viitorul unui om. Sunt mai mult ca sigur ca peste 30 de ani o sa fiu cum sunt si ei, o singura casatorie ce tine o viata, o singura iubire ce tine o viata, mici discutii si certuri ce fac impreuna cu respectul iubirea sa tina o viata.

Azi m-a apelat OD pe messenger. Parea mai calda ca niciodata. Ieri m-am gandit foarte mult la ea si mai mult ca sigur a simtit asta. Iubirea noastra din multe puncte de vedere este "paranormala" sau oare a fost? Imi amintesc de ea in fiecare zi de 1 sau mai rau in fiecare duminica. De ce duminica...va zic acum.

Eram la inceput si venisem in orasul ei la o prietena ...special sa imi fac drum sa o vad. Fixez si cu ea o iesire insotiti de gasca. Incerc sa o sun la ora programata dar tel inchis. Revin din 10 in 10 minute si pana in miez de noapte nu dau de ea. Am renuntat la ideea de a o cauta. Pe la ora 3 amica mea, in club fiind, imi intinde telefonul sa vorbesc cu OD. Nu ma mai interesa ce motive are, eram deja scarbit de gest. Imi spune ca a adormit la care eu ii zic ca e galagie si ca nu o aud si vorbim alta data.

La prima ora imi da mesaj si ma invita in oras ca scuza pentru seara precedenta in care a adormit. Evident mi-a placut gestul ei si am hotarat sa iesim. Ajung mai devreme si vizitand magazinele gasesc o mascota de plus foarte potrivita ei. Avea ochii mici (de somn) si o pijama. La cateva minute o zaresc si vin din spate si ii intind cadoul. Am ras toata ziua pe seama lui...sau a ei, spunandu-i Tzetze. De aici au trecut ore intregi in care ne-am plimbat pe malul marii, ne-am tavalit prin nisipul tomnatic si cu greu ne-am despartit pentru cateva ore. Joaca noastra devenea din ce in ce mai serioasa si atractia destul de greu de evitat.

Week-endurile urmatoare au adus aceeasi pasiune la mal de mare si aceleasi mici greseli facute. In momentele in care ea gresea, ca iertare ma invita la masa. In fiecare duminica, fie ca gresea sau nu, mergeam la On Plonge si devoram fructele de mare, evident la invitatia ei. A fost singura perioada din viata mea in care o femeie ma invita si mai mult platea ea. Gestul asta minor dadea atata naturalete relatiei incat pe parcurs ce se consuma imi placea si mai mult. Am renuntat la el prin primavara in urma unei despartiri temporare. Ne-am impacat prin invitatia mea, tot acolo. Marea era cea care mereu ne impaca, marea de multe ori era chiar ea, DO.

Acum sunt amintirile. Ea nu mai este la mare, eu nu mai ma duc sa vad marea asa des. Si la ON Plonge mananc rar, si o fac duminica, dar o fac fara ea. Nu imi este dor de ea, sau poate imi e....imi este dor de mica noastra obisnuinta de duminica. Imi este dor de despartirile temporare cand ma conducea la gara sau ne sarutam minute intregi inainte de a ma urca in masina. Poate imi e dor de un sms dat pe drum in care sa imi spuna de dorul ei, sau dorul meu. Imi este dor de lacrimile de revedere si de florile pe care le cumparam de langa gara Constanta. Toate lipsesc si sunt satul de toate. Oare la anul ce imi lipseste? Sper sa nu ii spun tot ei

Dor in vise

2007-06-08T04:05:00.001-07:00

Intr-o zi nebunia iubirii m-a adus pe coasta Siciliei. Am venit sa o vad. Eram dupa 6 luni de despartiri si parca nu mai aveam oxigen nici eu si nici ea. La plecarea ei ne-am promis sa trecem prin chinurile iubirii fara sa ne cautam, fara sa ne scriem, fara sa ne telefonam.

Dupa cateva zile ma refugiam in iesiri cu prezente sterse, pahare de alcool la mine acasa si multe aventuri. Eu si bunul meu prieten ajunsesem in scurt timp sa nu le mai stim numarul celor cu care ne petreceam noptile. Fie ca era la mare, la munte, in tara sau afara in 2 luni mi-am impus sa uit de trecut, sa uit de ea, sa uit de durerea noastra. Faceam cele mai josnice lucruri, faceam sex in locul in care faceam si cu ea, mai mult chiar si in pozitia pe care o prefera sau chiar strigandu-i numele. Alegeam doar femei ce ii poarta numele, culoarea parului sau chiar si jobul. Eram nebun si nu stiam ca asta din lipsa ei. Mergeam in aceleasi locuri unde mergeam si cu ea, le faceam aceleasi mici cadouri si chiar le trimiteam mesajele primite de la ea pe vremea cand eram impreuna. Pe toate le puteam schimba in "EA".

Ma durea in cur de tot. Viata profesionala era in ascensiune. Detineam un post destul de bun sa imi permit orice de la viata si mai mult orice de la orice femeie, dar ce nu stiam era ca eu nu voiam orice femeie. Ma sunau diferite muieri, imi dadeau mailuri, unele chiar ma cautau pe la birou. Nu eram un macho dar ignoranta mea trezea semne de intrebare si chiar dorinte maxime. Eu voiam doar sa ma imbat cu placerile sexuale provocate de o ea...ea ce are aceleasi nume, varsta, zodie , culoare de par. Le spuneam tuturor ca nu primesc decat nimicul pe care il ofer, ca totul e la EA, departe...departe.

Dupa cateva luni eram ca un mar mare si gustos introdus intr-un storcator. Devenisem neglijent cu mine, cu familia mea...cu prietenii mei. Toate relele adunate m-au trezit intr-o zi de 3 ianuarie. De la Craciun nu ma mai trezisem, mai bine zis de la Sf Stefan. Eram la Amsterdam si ma tot invarteam prin zona aia...Bruxelles, Kohln, Paris, Maastrich. Tot ce era pe raza de 200-500 km nu se rata. Traiam nebunia unui om normal. Amicul meu G imi propunea tot felul de tampenii de la mers ilegal cu TGV-ul pana la ne urca in TGV-ul de Anglia si sa emigram acolo. Visul nostru a fost sa mergem gratis cu avionul si era cat pe ce sa il punem in aplicare. Au fost multe nebunii, limite nu existau, nu trecea o idee prin cap sa nu o punem in aplicare. Ma gandeam la ea in fiecare secunda, la ce face, cu cine e...cine o saruta si daca si ea face sex in aceeasi pozitie cu un tip ca mine ,...oare ii striga numele???

Intr-o noapte eram intr-un cigar bar prin Anvers cand am lasat tot si pe toti si am plecat spre ea. Nu stiam nimic...decat atat ...Sicilia. Cauta o romanca in Sicilia. Nu stiam unde sunt si nici cum dracu ajung. Am dormit dreapta unui sofer de tir ce m-a dus pana la o conexiune cu un tren ce ducea spre Italia. In 7 ore eram la Milano. In alte multe ore am ajuns si acolo dupa ce m-am trezit din toate si am inchiriat o masina. Autostrada 18 m-a dus in Catania. Este tot ce imi aminteam din povestile ei, Catania. Aveam o singura seansa, sa o caut la spitalul din zona sau la cele de langa. Italiana mea nu e prea buna de cautari dar in spital am aflat ca a lucrat si ca acum e tot in zona dar nu imi pot spune. Mita este ceva ce nu a ajutat in obtinerea unei informatii confidentiale. Am mers pana in Palermo, pe unde vedeam oras mai mare opream la orice spital. Nimeni nu ma ajuta, aceeasi oameni reci si indiferenti la cautarea mea. Mergeam pe A20 si m-am hotarat sa abandonez aici cautarea sau sa fac tot posibilul sa aflu de la cunoscutii ei. Asta nu voiam, era prea importanta imaginea mea ca sa fac asta si totusi o fac. Nu aflu prea multe informatii dar totusi in drumul meu era si Messina, ultimul loc de unde s-a auzit de ea. Imi vine ideea geniala sa aflu ceva de la un birou de evidenta populatiei sau primarie. Ajung acolo dar programul s-a terminat...deh EU. Nu puteam sa inchid un ochi, nu aveam stare si apropierea de apa ma apropia si de ea. Am petrecut pana la inchidere ore intregi pe tarm. Am cunoscut oameni, mi-ai facut cinste si i-am cinstit. Am cunoscut femei, nu mai stiu cum aratau dar parca toti imi simteau setea de EA.

Nu poti sa iti dai seama ce este in mintea unui om ce lasa tot si pleaca de nebun mii de km. Ajunge acolo, e langa ea si ea nu e...acolo. Ma uitam la geamuri si ma gandeam la care din ele sta ea acum. Si daca stiu, oare cu cine e. Primesc un sms...un numar cu prefix 39. Nesemnat, fara text, atat. Cu mainile ce tremura sun. Era un fix cu robot si o voce...da, era a ei. Vorbele ei dulci in italiana ma excitau teribil. O si vedeam facand sex cu vreun macho italian. Sunam din ce in ce mai des si mereu aceeasi voce. Nu indrazneam sa las mesaj. Singurul loc ce mai era deschis era un internet cafe. Acolo intru si incerc sa ma rup de situatia in care sunt. Nimeni din cunoscutii mei nu stiu nici acum prin ce am trecut si unde am fost. Toti stiu ce mi-am facut de cap in sudul Frantei cu una. Pe messenger singurul contact on line era un amic de-al meu mai bolnav ca mine. E genul de om ce nu are limite cand ii dai taskuri imposibile. Da...imposibil i-am zis. In 3 ore dupa numarul de telefon aveam adresa ei. Am zburat catre casa ei...o mansarda cu miros de lemn vechi. De afara se vedea vag o lumina, ma gandeam ca era de control sau poate citea...dar daca citea de ce nu raspunde la telefon. Eram foarte sigur ca nu e acasa. Am asteptat in fata inca 2 ore pana totusi zic sa urc, sa sun la usa.

Urc...sun...deschide. Plangea, era roscata, unghii rosii, imbracata cu un halat de casa pe care never ever nu cred ca l-a purtat in tara. Ore intregi nu ne-am spus nimic. ORE INTREGI. Am stat imbratisati pe jos. Nu se auzea nimic, nu tv, nu radio...nimic, poate doar durerea noastra si lacrimile ei cum se scurg. Pentru prima data am simtit ca langa o femeie imi vine sa plang. Mi-am mascat gestul in gantul ei. Au scapat 2 lacrimi ce s-au unit cu ale ei. Eram muti...ore intregi am stat si nu ne-am putut spune nimic. Isi facea bagaje. Nu stiu de ce...o ajutam si eu. Afara se luminase. O intreb dupa ore de tacere...mergi cu mine? Nu zice nimic...deschide usa, o urmez...deschid masina si isi arunca cele doua genti cu toale in punto-ul alb. Dispare la parter, arunca niste bani la o baba si se arunca in masina mea. Nu mai stiu cat sa fie ceasul...dimineata, sa fie 7, 8. Cand am intrat pe A3 imi spune..."S, ma doare, ai simtit cum ma doare, ai simtit ca daca nu veneai muream". Indiferenta mea o face sa imi spuna vorbe pe care inca femeile nu se spuneau pentru unul ca mine. Ma ridica in cer si apor spala cu mine pe jos spunandu-mi ca stie de dezmatul meu. Simtea ca in curand moare daca mai aude ceva de mine.

Era o femeie prea matura in gandire sa nu inteleaga evadarile mele cu gandul de a o uita. O pot numi nebunia vietii mele sau poate momentul in care am inteles ce inseamna iubirea si cum te poate ruina. Si-a abandonat tot acolo, haine, amintiri, accesorii, cariera. A venit in tara cu mine. Au urmat 2 luni de vis. Si acum vreo luna imi spunea ca un barbat nu a facut-o inca sa simta ce a simtit la intoarcerea in tara. Ma depaseam pe mine in tot ce faceam. Viata mea era la fel de frumoasa si plina de iubire...cu ea. Toate astea pana in clipa in care m-a parasit. A plecat...mi-a zis ca e sigura ca o sa sufere langa mine sau daca nu o fac sa sufere sunt prea bun pentru ea. Nu ma roaga sa o iert ca imi rupe inima, ma roaga sa o iert ca isi rupe inima singura. Nu am cautat-o ani buni. M-a durut atat de tare incat am uitat tot in secunda 2, m-a durut ca decis ea in locul meu.

Ne-am vazut dupa ani....si imi dau seama ca timpul a trecut, am iubit femei, mi-au cerut sa nu le uit...le-am promis ca nu le uit, dar singura pe care nu am uitat-o a fost cea care nu mi-a cerut-o niciodata...O.

lust for life

2007-06-08T04:04:00.001-07:00

What's sexy? It's often the most ordinary moments, glimpsed on the streets, that reveal the allure in all of us.

It’s hot. A motor scooter buzzes up ahead on the footpath. The rider stops and plants her feet on the ground. Her tanned back is criss-crossed with the wanton, lacy straps of a tiny black top. Stretching her arms, she lifts off her helmet, shaking out thick, wavy hair that bounces down her back. This may be the sexiest thing I’ve even seen. Girl astride scooter in a molten Roman summer.

What’s sexy? Most people automatically think of movies — Brad Pitt, Cameron Diaz, or something fetishistic like Gladiator. But in truth, it’s often the most ordinary moments, glimpsed on the streets, that reveal the allure in all of us.

A long-lashed barman leaning across the counter to ask for your order. A couple on a bus smiling smugly and leaning into each other as the vehicle bumps and sways. A woman’s long, languid yawn, bangles skittering down her arm. A policeman with muscular forearms and a chunky gold watch who catches your eye as you cross the road. Or is that just me?

If filmmakers could capture just one second of the smiles, pouts and preening ordinary people perform every day, they’d have the hottest movies on record. So many nations claim the crown for sexiest men and women: Australians at the beach, French on yachts, Brazilians just about anywhere; but just when it can all look a bit forced, Italians step out into summer with all their native style and enviable genes.

There’s so much flesh on display in Rome, the population’s natural beauty and vivacity fills the mind. Maybe Scandinavians and Canadians would disagree, preferring a tumble in the tundra to a sweaty snog in the sun; but surely it’s the heat that really brings out the flirt in us, as we hitch our skirts up above our knees and fan sweat-slick faces.

Everywhere in the city, girls on scooters turn Audrey Hepburn’s mousy Roman Holiday on its head. Dismounting, they lift the Piaggio onto its stand with a practised shove, then stride purposefully into ancient palazzi, no doubt returning to the embrace of godlike boyfriends living in groovy apartments, who pull them down onto the sofa as they lounge beneath a breezy fan, with one eye on Totti scoring for Roma.

But somehow you expect that. What you don’t prepare for is the magnificent retail assistants looking beautifully bored as they staff the shop over summer.

Passing the all-night chemist shop, I saw the pharmacist relaxing in the back room, a tall brunette leaning back in a chair, her professional white coat pulled off her shoulders to reveal a skimpy black top underneath. Trying to cool down, she arched her back, her long hair falling across bare brown shoulders; mouth open, long legs taut, the woman behind the aspirin order was truly revealed.

As a heterosexual, not married foreigner, I can still say with some authority that men in Rome don’t even come close to women in the sexy stakes — with some exceptions. There’s Ezzio in the cafe downstairs who looks you right in the eye as though you’re the only person who’s ever ordered coffee in his life, and his whole mission is to make you happy. When his girlfriend turns up with her friends — all brown tummies and proud noses — he nuzzles her unselfconsciously, and we blush and look away.

Fighting crime with charm, a crisp uniform and a neat little beard, a carabinieri officer patrols our neighbourhood by embracing the women he passes, whether young, or friends of his mama’s.

In the same street, a swarthy, well-groomed waiter rushes out to kiss your child, and exclaim: che bello! — the surest way to a mama’s heart.

Somehow, they don’t lose it with age. At the many beach clubs along the coast, middle-aged Romans keep bronzed and fit. Men wear chic togs and classy sunglasses. Women keep their bikini tops on, unlike many Europeans, modesty making them sexier than ever. And the much older set still cuts a dash, grey-haired and in black, like Armani.

You have to feel for nuns and priests in the Mediterranean — blasphemous beauty is everywhere. On a recent flight from Rome to Madrid, two priests boarded the plane, sober in black. Both were immaculate, remarkably handsome and so, so young they might have been Italian or Spanish. As one read a newspaper in front of me, I watched, vaguely interested, until he came to a full-page advertisement, with a large photograph of a woman in a G-string bikini. Turning to read the political article on the left-hand page, the priest actually folded down the right-hand page, to hide the near-naked image from his view.

What thoughts could have passed through his mind? Anger, contempt, sadness at the lack of respect towards women or declining moral standards? While the moment quickly passed, and the offending buttocks were despatched, he’d have a harder time, I thought, averting his gaze in every street in every town where his compatriots blessed their bodies under the sun.

Be tender with me baby

2007-06-08T04:03:00.003-07:00

Ultimile ore din saptamana se scurg. La fel si "TINA TURNER-Be tender with me baby". Azi eram la masa, la un restaurant de prin Dorobanti. Stateam cu A. la o poveste. Simt un parfum de Gucci Rush si intorc capul. Venea spre mine ea...D. Nu o mai vazusem de vreo 3 ani. Tatal ei nu mai era ambasadorul statului X la Bucuresti, dar ea inca mai era prin metropola. Ne pupam discret si nu evita sa imi fac vesnicul compliment pe care mi-l face o femeie ce nu ma vede in costum.

O invit la masa si refuza, era in graba, trebuia sa plece...ma pupa, imi lasa parfum Rush in glande si dispare. Cam asa am disparut si eu din viata ei acum 3 ani...cu urme active in glande. Imi aduc aminte ca ne cunoscusem la mare...apoi am vorbit in Bucuresti. Ma ducea pe la toate evenimentele mondene ce pe vremea aia ma atrageau. Cunosteam toti snobii pe care ii surpindeam cu intrebari simple la problemele loc complicate.

Eram prieteni...o mai imprumutam cu bani, mai dormea pe la mine, cacaturi de amici. Intr-o seara trec pe la ea cu un prieten si imi zice ca vine cu mine acasa la mine sa doarma cu mine....dar vine in pijamale. Asa am plecat...fara prea multe detalii a urmat o noapte de sex. Good sex.

Joaca noastra devenea din ce in ce mai serioasa, ne vedeam din ce in ce mai des si incepuse sa ma deranjeze apropierea asta ce depasea limitele sexului. Isi inchiriaza un apartament si ne mai faceam veacul pe la ea...pana intr-o zi de duminica in care am spus ce simteam. I-am zis ca nu ma atrage mai mult decat inainte si ne amagim aiurea pentru o partida de sex.

Era o femeie frumoasa, cu o viata activa, cu multi barbati in jur, obisnuita sa primeasca ce voia. La un moment dat am crezut ca si ea simte la fel. Dar tot ce a putut face dupa ce mi-am terminat predica a fost sa ma ia in brate si sa imi sarute urechea dreapta. Am stat imbratisati cateva minute, nu ne-am spus nimic, se auzea pana si apa cum circula pe conducte. O aud cum isi trage nasul si apoi ii simt lacrimile. O singura chestie a spus "de ce tu" . Nu am inteles pana acum ce a vrut sa zica, dar in acel moment ne-am prabusit pe gresia holului. Eram cu geaca pe mine pregatit sa plec, am stat cred ca peste 30 de minute inghesuiti in coltul holului si imbratisati. Nu imi spunea nimic, incerca sa isi ascunda lacrimile si la cateva minute rabufnea in plans. M-am ridicat sa plec si m-a urmat pana la lift unda a stat minute in sir agatata de gatul meu. De minute bune nu imi zicea nimic....ii auzeam respiratie si ii simteam fata uda. Tricoul meu era ud in jurul gatului si imbibat cu Rush. In taxi ...spre casa parca aveam o durere ce nu stiam de unde vine. Ii simteam parfumul si chiar lacrimile. Nu intelegeam de unde atata durere si acum a putut sa apara ea intre doi prieteni.

Nici acum nu am inteles exteriorizarea ei, poate ca nu era obisnuita sa piarda, sau poate chiar ma placea. Cine stie...dar am invatat ceva. E foarte greu sa te pastrezi asa cum esti, si cand esti prea asa cum esti tu risti ca cei din jur sa fie atrasi de "tine" si tu esti dificil, ursuz si uricios si ei tocmai de asta nu au avut parte...si tocmai asta ii raneste si in acelasi timp tot asta le lipseste.

Am ajuns la birou...imi da mesaj. "Esti la fel de nesferit ba chiar acum serios si rece. Daca iti spun ca te urasc o sa zambesti asa ca iti spun ca imi lipsesti...sa zambesti"

Someone Like You

2007-06-08T04:03:00.002-07:00

E luni, ploua, destul de racoare in birou si ascult S-a dus si acest week-end. Ma simt ca dupa o interventie chirurgicala...trezit din anestezie. Dupa ani de zile mi-am petrecut o duminica in pat. Mi-a fost rau de am zis ca mor...si sunt sigur ca asta nu e intamplator, este o pedeapsa pentru una din faptele mele din ultimile zile.

Melodia asta ma duce iar cu gandul la o amintire. Someone like you era si melodia pe care i-o trimiteam respectivei pe mail, ii trimiteam versuri din piesa chiar bucati in filmul in care piesa constituia soundtack. Ma uitam la niste poze, am gasit una care e facuta chiar la momentul intamplarilor povestite. In vara ne-am vazut fugitiv 2 zile. A venit cu prietena ei la mare si m-a sunat. Nu aveau cazare si am rezolvat ceva pe langa locul unde eram si eu cazat. Ea nu stia nimic de mine...eu stiam ca ea este implicata intr-o relatie de ceva timp, nu ezita sa imi spuna asta destul de discret. Dupa o zi de plaja in care sezlongul meu a stat gol si noi ne-am inghesuit pe al ei, dupa o zi in care ne atingeam destul de rar la inceput iar seara devenind de nedespartit, dupa o zi in care ne-am dezlipit unul de altul doar in scurtele vizite la toaleta, a venit seara. Am iesit in lume...pe aceeasi plaja se mixa si noaptea destul de bine. Apoi am mers ca de obicei la Cucaracha, zic ca de obicei ca acolo mergeam pe vremea cand imparteam si acelasi pat.

Prietena ei cu foarte mult chef de viata mi-o tot tara la "socializat" cum le placea lor sa spuna. Incerca cu tot sa faca tot posibilul sa ma faca gelos. Desi nu eram impreuna era singura chestie ce ma durea la ea. Am ignorat situatia si le-am anuntat ca eu si prietenul meu mergem la bar, langa Dj, locul unde stateam de ani de zile. Ele au dorit sa ramana prin zona. Evident mi-am pastrat calmul, am schimbat niste priviri si cateva impresii cu diferite personaje. Eram scarbit de ce faceam, imi era greata ca sunt atat de jalnic. Femeia ce imi lipsea de luni de zile o lasam sa stea in alt colt. Ma durea situatia asta si am plecat spre ea. Cand ajung acolo ele vorbeau cu 2 tipi...probabil "bagatori de seama" mai mult ca sigur. Le vad, spun 2, 3 vorbe si ma retrag catre locul meu. La cateva minute si vine si ea. Mintile noastre lucrau...ea cauta o solutie sa ma atinga si cautam o solutie sa o resping. A incercat diferite metode de a se apropia si de fiecare data o respingeam. Nu puteam sa accept ca o femeie ca ea, o femeie matura ce ma stia atat de bine face ceva ce ma scoate din minti. La un moment dat s-a enervat si ea si a luat-o spre plaja. Eu eram in urma ei...destul de departe, fara sa stie ca o urmez. A mers mult...pe nisip, pana aproapte de apa, chiar foarte aproape de apa. Se aseaza pe un sezlong si eu in spatele ei. O vad cum isi ia chipul in palme. Simtam cum ii dau incet incet lacrimile. Am stat cam 10 minute in spatele ei, admirand modul in care se chinuie. Tensiunea era maxima, atat pentru ea cat si pentru mine. Ma durea enorm sa o vad cum se chinuie dar nici nu puteam uita gestul ei din urma cu cateva minute.

M-am apropiat de ea si i-am sarutat obrajii uzi, am luat-o in brate si ne-am sarutat minute intregi. Nici nu a deschis ochii, stia ca sunt eu...ma astepta poate nu pe mine...poate ceva sa ii aduca zambet. Am lenevit ore intregi pe malul apei. M-a facut iar cum numai ea ma face, reprosuri printre saruturi. I-am adus zambetul pe buze si parca si eu ma simteam mai bine.

Mi-am uitat telefonul de serviciu la ea. La ora 9 i-am dat mesaj de pe numarul meu...pe numarul meu de serviciu. "Deja imi este dor de tine...bla bla". O iau de acasa si o rog sa imi verifice telefonul. Erau 2 mesaje...unul de la un prieten si la al doilea nu a recunoscut numarul...doar l-a citit. I-am vazut schimbarea la fata si supararea . Nu si-a dat seama ca era de la mine pentru ea via prin mine :). Am mers sa mancam...mintea ei era bulversata, nu se putea concentra, ma intreba discret diferite chestii care aveau legatura cu mesajul iar eu raspundeam acid, lucru ca o termna si mai rau. Dupa 3 ore ma intreaba "nr tau se termina cu 769". Ii raspund direct: "mesajul era de la mine pentu tine". Nimeni nu isi poate imagina cum se poate schimba chipul unui om in cateva secunde. Ii venea sa ma omoare dar si era fericita ca nu ii e dor altei femei de mine.

Au fost doua zile in care ne-am facut ore frumoase si ore amare. De la ura la pasiune, de la repros la zambet, de la apropiere la despartire...toate aste pentru ca nu mai era "Someone Like You"

azi

2007-06-08T04:01:00.003-07:00

Sigur nu mai e asa frumoasa, sigur plange mai des, sigur are un moral la pamant si sigur se gandeste la mine la fel de des precum o fac si eu. Sigur mai are nici o speranta de bine, se multimeste cu aerul pe care il mai are de respirat si astepta o minute. Sigur e atat de slabita incat nu o sa faca ea acea minune. Mai mult ca sigur ca el nu ii saruta lacrimile si nici nu o imbratiseaza asa de des. Daca o face oricum nu ii saruta pleoapele atat de des cum o faceam eu. Cu siguranta cand ii tine haina pentru a se imbraca nu ii ridica si parul blond si nici nu ii saruta nasul in somn. El poate face altele dar nu o aseapta la fel de des de la serviciu cu paste atat de bune, si poate toate aste ii lipsesc...sau poate nu.

Poate ii e mai bine sa stie ca scriu cateodata despre ea sau poate o irita faptul ca niste necunoscuti citesc despre ea. Cu siguranta orice idee de la mine e de cacat si imi va reprosa asta, chiar daca stie ca scriind despre ea imi hranesc si eu dorul si mai ales ma abtin in intentiile mele de a o cauta... de a o spulbera.

Oare isi mai aminteste ceva din niste momente frumoase, de singura ei durere de acum un an...de mine. Atunci era o durere, acum sunt multe si sigur se minte ca ii e mai bine. Mie clar imi e mai bine, mi-e perfect chiar si singur e asa de bine si mai ales nu ma mint.

People Ain't No Good

2007-06-08T04:01:00.002-07:00

Ascult

Incepusem post-ul cu niste reprosuri...adresate asa in general catre lume. Uitandu-ma la titlul piesei m-am gandit ca este mai util sa ies din randurile celor ce fac subiectul titlului decat sa fiu unul din multii "no good".

Iar nu am nimic de povestit...dar aceasta melodie imi da o idee. Mergeam prin Parc Royal, Bruxelles intr-o dimineata racoroasa de decembrie. Era deja iarna si o simteam din ce in ce mai puternic in hainele mele subtirele. Mi-am citit "The Economist" pe o banca, in timp ce ceata se ridica de la nivelul ierburilor inundate de roua orei 9. Nu prea sunt adeptul micului dejun preparat acasa, asa ca ochii imi cautau un bistro. Ajung la o cafenea ce avea o mare reclama la un delicios croissant si alte chestii rapid de infulecat la prima ora.

Era foarte cald, mirosea a cafea mai rau ca in depozitele braziliene. Cafea cruda, proaspat prajita te lovea la prima deschidere de usa a cafenelei. Am comandat meniul zilei fiind curios sau mai bine zis derutat de intimitatea locului. Eh da...acolo canta "Nick Cave -People Ain't No Good". Era pe repeat si dupa primele 3 repetitii m-am dus la bar sa intreb detalii despre piesa. O zaresc, o femeie ce nu imi spunea nimic...genul nordic sau mai bine zis olandez. Nu stia engleza dar nici eu nu visam flamanda...asa ca ne-am chinuit in franceza. Imi da detalii destul de vagi despre piesa si chiar se duce brusc sa o schimbe.

Probabil credea ca e o remarca dura, sau ceva care nu imi place in acel mediu, fara sa ii dea prin cap ca eu adoram deja de 10 minute piesa. O rog sa o mai puna si ma intorc la masa. O pune dupa care o vad venind spre mine. Era atat de clasic si bine imbracata incat am crezut ca este vreun functionar bancar sau poate chiar managerul cafenelei. Isi cere scuze pentru repetiriile precedente ale piesei si imi ureaza o dimineata placuta.

De dupa bar ma privea printre cafetiere si espresoare, imi mai arunca o privire cand traversa barul dintr-o parte in alte inventand diferite operatiuni. Ne-am privit destul de mult, fugitiv. Oare ma crezi un fustangiu ce se aprinde dupa fiecare zambet, dar fata aia chiar avea ceva ce te linistea precum laptele ce curge intr-o cana cu cafea.

Suna telefonul si in timp ce ma ridic arunc pe masa hartia de 10 euro ce o datoram pentru promotionalul consum. In acea clipa sa imi achit nota era tot ce mi-a venit in minte, fara sa o cer, sau fara sa schimb vreo privire cu partenera mea de la bar. Brusc frigul ma loveste si imi dau seama ca am uitat si fularul meu (noua achizitie ce ma facea sa ma cred mai atragator) si haina mea cea gri ce o purtam de an in paste. Intre timp am incheiat si conversatia telefonica si la iesire simt o bataie discreta pe umar. Era ea...imi intindea cd-ul cu o colectie de "Morning Music". Ne-am privit in ochi si i-am strans mana calda si i-am multumit pentru cadou. Eram prea surprins ca sa mai schitez si alte gesturi.

Imi petreceam ultima seara in Belgia si dupa o lunga zi shopping treceam prin Parc du Cinquantenaire. Ne vedeam cu prietenii belgieni la Amsterdam Cafe. Am rezervat o masa pentru ca stiam ca pana in vara, la vizita lor in Romania nu ne mai vedem. Am testat din cele 9 feluri de Absinth timp de 2 ore pana se elibera Dart's-ul unde aveam programat campionatul pe shoturi. Intre timp in grup au mai venit diferiti necunoscuti, prieteni cu noii mei cunoscuti. Vad un palton crem, un par blond si tenul deosebit de deschis...toate astea la femeia ce intra pe usa insotita de un tip cu multi cercei in urechi. Vine la masa si ne cunoastem... ea imi arunca un discret "je vous connais" si automat remarc tinuta business, privirea calda si imi vine in minte mirosul de cafe cruda.

S-a asezat langa mine, am stat toata seara la povesti despre UE, emigrare, inselat, sexul in grup si masturbare. Am vorbit multe, atat de multe ca era doar lumea noastra. Intre discutii mai testam un tip de Absinth. Ma ia de mana si ma trage afara...fara geci pe noi alergam pe stradutele micute si dupa 3 colturi ajungem intr-un loc intunecos, fara firma cu miros de mosc. Ne asezam la bar si disting ceva "Absinth Bar"....erau 25 de tipuri...toate pentru noi doi. In cazul in care ai gustat ai idee ca o bautura de 70 de grade te termina in cativa mililitri...dar de cateva shoturi ce sa zic. Barmanul mi-a pregatit un "dressage" (pansament) pentru stomac...o bautura racoritoare si am dat startul la Absinth. Dupa primele 2 shoturi discutia deja era perfecta.

La al 3-lea mi-a spus ca e in stare sa faca ce vreau eu...tot ce vreau, ce imi viseaza mintea, sa ii spun si face. I-am propus sa sarute prima femeie ce intra in local sau mai bine zis sa o seduca. Mi-a zis ca e prea usor...si s-a apucat de treaba. Nu a apucat sa intre o tipa ca s-a dus la o gasca mare, a luat o bruneta, cu fundul destul de mare, si au inceput sa danseze. Bruneta destul de timorata imi zambea, eu eram mut. Nu au trecut cateva secunde ca vad cum buzele amicei mele aluneca pe gatul ei si chiar mai mult vad un adevarat sarut.

Am zis ca e un vis...dar pe nimeni nu interesa. Se fuma si marijuana si mai ales se bea doar absinth si pansament. Lumea era in "lumea" ei. Puteai face o crima ca nu se deranja nimeni sa iti arunce o privire. Jocul lor devenea din ce in ce mai enervant mai ales cand bruneta ramane intr-o bustiera si mi-o trage in coltul prietenilor ei. Apoi le vad cum vin amandoua la mine, si imi propun Abskiss. Nu aveam idee ce e, dar eram si eu destul de putin lucid sa nu accept. Eram toti trei cu gura deschisa la bar si barmanul ne turna diferite licori in gura. Apoi noi 3 trebuia sa le amestecam, evident cu gurile noastre in diferite moduri, pentru a putea obtine un coktail. Totul s-a transformat intr-un sarut masiv imbibat cu alcool de multe grade. Am repetat figura de 3 ori si apoi blonda ma duce in "réservé lounge"- eu tinand noua mea amica bruneta de mana.

Era o camera ce nu avea podea...avea doar perne, fulgi naturali, lumina zero, miros puternic de opium si mai mult...pereti ce se miscau destul de lent in functie de lounge music ce venea din podea. Nu pot sa apreciez daca mai era cineva acolo dar stiu ca ce a urmat este greu de descris in randurile ce urmeaza. Desi aparent pare o aventura imputita si plina de sex pot spune cu mana pe inima ca momente de osenzualitate asa ridicata de putine ori mi-a fost dat sa traiesc.

Ne-am intors dupa escapada de 3 ore. Nimeni nu a simtit absenta noastra, lumea fiind concentrata pe panoul de dart's. Nu am mai vorbit cu ea de atunci, nu ii stiu numele desi puteam sa il aflu de la amicii mei. Nici ea presupun ca nu s-a interesat de mine. Asta ma face sa zambesc acum, sa fiu fericit ca am cunoscut mereu femei adevarate ce se diferentiaza de stadiul de curva ieftina asa cum materialul diferentiaza o haina scumpa de o simpla textila sintetica.

E un blog in care recunosc ca urasc femeile mediocre in asa masura in care le iubesc pe cele peste medie. Ele sunt drogul meu si fara ele nu sunt eu. Toate m-au facut sa ajung aici si sa fac alte si alte femei fericite. Pot chiar spune ca o femeie adevarata face o alta femeie adevarata fericita avand ca intermediar un ...barbat.

Tags: | Edit Tags

Un nou sindrom

2007-06-08T04:00:00.001-07:00

Imi petrec ultimile clipe din ziua de duminica in camera asta ...langa mare. Am ales sa stau in cada niste minute sa imi cante muzica si sa imi dau seama ca am de postat blogul in care am pus cele mai mari regrete. Ascult "Ain't gonna cry again - Joe Cocker".

Poate te gandesti de unde vin regretele si oare un tiran are regrete. La asta ma intreb si eu... cum ziceam imi place sa ma joc dar prin joc produc placere, aduc zambete cu o singura diferenta si anume... acestea apar dupa suferinte. Orasc sa fac oamenii sa sufere, sa ii chinui...urasc sa vad lacrimi, urasc durerea.

In acest weekend pot spune ca am aflat ce inseamna "victime colaterale" ale jocului. Am ajuns la mare si imi sun o veche prietena cu care ma vad destul de rar. Se iese cu gasca, se bea Finlandia intr-un club, se bea si in altul...se retrag unii cate unii spre casa. O conving si pe ea sa guste din licori..chiar mai mult descopar si un Absinth. Testam impreuna si uita pentru cateva secunde ca e cu masina...tocmai in parcare realizam amandoi cat de ametiti suntem. Ameteala continua intr-un after-hours unde se mixa in draci progressive. Nebunie pe intuneric, shoturi in continuare si multa tolaneala pe niste canapele generoase. Nu imi amintesc care a fost clipa si mai ales ce a generat debutul saruturilor noastre. Muzica era din ce in ce mai tare, in jur era din ce in ce mai putina lume si mai ales era din ce in ce mai intuneric.

In betia noastra avem curajul de a pleca spre casa. Simteam ca am gresit in clipa in care am vazut ca la un semafor ma ia de mana si ma priveste in ochi. Privirea ei ma arde, dar absinthul parca e atat de puternic incat anuleaza efectul. Parcheaza in fata locului unde trebuia sa cobor si seria de saruturi se continua in masina ei. Ne mutam in spate, ne lafaim pe bancheta, o simt atat de pasionala...cata pasiune statea ascunsa intr-o femeie pe care o stiu de ani de zile. Nici o secunda nu s-a pus problema sa ne atingem...si acum eram cu din ce in ce mai putine haine. Ies ca din tun cand am zarit ca afara se lumineaza. Probabil lumina mi-a adus si gandurile inapoi.

Pana aici o sa te intrebi care e problema, o aventura...mare cacat. Problema este ca simpla mea viata se deruleaza dupa niste principii la fel de simple. Unul dintre ele este clar dat de povestea asta cu alcoolul si inca una cu prietenele. Deci urasc fazele alea de om ametit care se da la orice femeie si asta doar din cauza unui pahar in plus. Sunt de parere ca daca vreau sa cuceresc o fac de 1000 de ori mai bine pe trezie si mai ales femeia va admira un om lucid decat un betiv. Daca pe langa astea mai punem si faptul ca pentru mine femeile care imi sunt prietene clar nu ma atrag. Nu ma atrage nici o femeie daca are iubit unul din prietenii mei, nu ma atrage nici o femeie maritata, nu ma atrage nici o femeie care imi face avansuri si repet o femeie care imi e apropiata nu ma atrage oricat de beat sunt.

Mi-am incalcat un concept. Ma urasc. Ma urasc ca o simt ca sufera. Ne-am vazut sa ii explic multe, sa imi cer scuze, sa repar totul. Aparent nu e afectata dar totusi recunoaste ca i-a placut (God....nu pot spune acelasi lucru) si ca daca nu e distanta asta ea vede un viitor. AAhhh, vorbele astea ma dureau, nu mai rezistam sa o aud. Am facut ce face orice barbat slab...se retrage.

Ea care niciodata nu foloseste messengerul de acasa..ci doar de la serviciu, ma apeleaza acum. Vorbim tampenii...si astea ma dor. Imi fac de lucru in cada si asta e scuza mea pentru a ma retrage. Micile ei eforturi de a comunica cu mine vin ca o sabie ca imi strabate corpul. De ce nu mai e totul ca inainte...de ce nu ne putem vorbi la fel de rar, de ce nu ii sunt asa de indiferent. Toate astea din cauza mea...si la nebuniei mele.

lifelines

2007-06-08T03:59:00.001-07:00

Se apropie de pranz...inca un task primit la birou ma face sa imi iau pauza dedicata overdozei. Mi-am schimbat sistemul audio din birou si acum devorez sunete cu mare arta si fidelitate, asta si datoria piesei "A-HA - Lifelines"

O zi noua, o saptamana noua si de azi am o noua colega. Presedintele ma roaga sa ii dau de lucru, "keep her busy" imi zice pe un ton imperativ. O chem la mine in birou si pentru a putea sa imi fac o parere despre ea o pun sa imi zica despre ea. O opresc si o intreb ce parfum foloseste...ramane surprinsa...imi spune ce natie de parfum e, nu am retinut ca nici nu ma interesa, voiam doar sa vad daca iti poate continua ideea de undea am intrerupt-o ...nu a putut. Ii urez bun venit si ii dau primul task.

Are o chestie foarte importanta...studiata in primele minute. Bun simt. Cand zic bun simt nu inseamna pt mine sa nu arunci sticla pe geam din masina ci pentru mine inseamna respect. In cele ce urmeaza imi amintesc o imagine de la o femeie care toata viata va primi de la mine si voi avea de la ea...RESPECT

Era toamna, doar ce schimbasem locul de munca si treburile ma tineau foarte legat cu o colega din Oradea. Vorbeam zilnic la telefon chestii de serviciu, vorbeam si pe mail si chiar mai nou pe messenger. Vorbeam din ce in ce mai des si chiar si dupa program ne lungeam la telefon in povesti.

Intr-o zi imi depun demisia dupa o discutie in care am fost calcat pe coada. Nu aveam alternativa altui job dar plecam cu capul sus. A urmat o perioada grea pentru mine, nu din punct de vedere financiar ci mai ales lipsa de ocupatie te termina. Ma suna foarte des, imi dadea suportul de care aveam nevoie zi de zi. Trebuia sa facem Revelionul impreuna dar la mine a intervenit altceva si pana a urma a hotarat sa vina ea sa ma vada in Bucuresti.

Dupa 3 luni ne vedeam si noi ochii. Vin o iau de acasa... mergem la o ciorba de facuta (preferata ei). Imi spune ca prietena ei pleaca, cu un tip cunoscut la Revelion, la Sinaia si daca vreau sa mergem impreuna. Ne stiam de cateva ore si parca nu imi dadeam seama daca ma atrage ea sau nebunia de moment. Am decis sa o lalaim prin Bucuresti, am mers la mine si am vazut un film...nu mai stiu ce film, dar stiu ca si-l dorea sa il vada de mult. Cred ca "Great Expecations". Ne-am petrecut cateva zile impreuna, zile frumoase, ea nu ma atragea prea mult, nu era o frumusete desavarsita dar avea multe altele care te faceau sa uiti de acest aspect.

Venea destul de des sa ma vada in Bucuresti. 12 ore de mers cu trenul pentru a sta 48 si apoi inca 12 la intoarcere. Nu ma atragea la nebunie dar totusi imi placea modul ei de abordare a problemelor. Avea ceva unic. Imi dadea siguranta in clipele in care vorbeam cu ea la sute de km. Nu stiam ce e aia gelozia pentru ca eram ca un sfant pentru ea. Toata viata ei se invartea in jurul meu. Ne trimiteam cadouri prin curier, mesaje pe fax, felicitari on line. Distanta era doar pe harta. A fost singura femeie ce a facut mai multe sacrificii pentru relatia noastra, decat faceam eu. Eu am ajuns la ea doar cateva ore intr-o noapte in treacat. Nu stia ce sa mai faca, ce sa imi mai aduca, cum sa ma impresioneze mai mult. Nu facea gesturi false ci chestii naturale. La plecare mi-a pus in bagaje bomboanele cu ciocolata preferate, 2 portocale, si alte chestii de nimic care aratau grija ei pentru mine. Nu se plangea niciodata de mine, nu imi reprosa nimic, poate doar ca eram prea rece cu ea, ca o sarutam prea rar si ca nu dormeam imbratisati.

Vorbeam de respect, din respect pentru respectul pe care il avea fata mine si tot ce insemnam eu am hotarat sa ii spun ce simt. Era februarie 14, Valentines day. Eram la mine in Bucuresti, sarbatoream noul meu job si intrarea in segmentul bancar. Toate erau la locul lor si dupa o partida de amor am hotarat ca e mai bine sa ii spun atunci. Mi-am gasit usor cuvintele, nu ma feresc niciodata sa spun realitati, chiar daca dor. I-am spus ca e cu adevarat deosebita si ca ma va rani lipsa ei dar poate nu asa mult cum o afecteaza pe ea. Ne-am spus multe vorbe, era Valentines si eu ma desparteam de o femeie unica. O femeie ce nu a varsat nici o lacrima, ne-am imbratisat, am facut ore intregi amor ca doi nebuni. Faceam pauze de alcool si tigari si iar intram in maratonul amorului. Ne-am trezit dimineata cu haine prin toata casa, cu miros de tutun, cu sticle sparte si cu o iubire in minus. Au urmat continuare a iubirii dar pe alt plan. Vorbeam la fel de des, cam 1 an de zile ne spuneam toate tampeniile posibile. Mereu ii faceam complimente si ii multumeam ca nu m-a ranit. O chemam des la mare, dar ii era mai comod sa plece in Europa. Mi-a ramas in minte ca singura femeie ce m-a respectat. Am ramas in mintea ei ca un tiran, evident cum poti sa numesti un barbat ce se desparte de tine in ziua indragostitilor, dar mai mult a contat sinceritatea mea si felul in care m-am comportat post-despartire.

So...inca o femeie unica despre care va scriu. In aceasta toamna se casatoreste. Vorbim din ce in ce mai rar dar imi este mereu in minte. Mi-a dovedit mie ca respectul naste respect.

Give Me Your Eyes

2007-06-08T03:57:00.003-07:00

Ascultam o mare chestie..."The Cardigans-Give Me Your Eyes".
Imi aduce aminte de atmosfera asta boema in care am trait ani de zile...poate inca mai traiesc. Dupa o pauza de vreo 5 ani, ani ce au marcat trecerea la maturitate, ma intalnesc cu o veche prietena. Era prima femeie cu care prin clasa a 5-a am impartit un sarut intr-o seara de toamna. Ne vedeam vara de vara si pana in acel moment nu am simtit nimic pt ea. Era mai mare cu vreo 3 ani ca mine...si era socant de frumoasa. Isi alegea o vestimentatie ce i se potrivea de minune mereu. Avea un stil foarte sexy, chiar mai mult decat sexy de a combina hainele si
accesoriile. Ani de zile ne-am tachinat, intepat sau cum vrei sa ii zici ...pana la acel sarut.
Am inceput sa ne vorbim si iarna, sa ne scriem, si eram dependenti de vara, perioada in care ne revedeam la mare.
A fost frumos...ani de zile 2,3 saptamani era un dulce calvar pentru noi. Certuri si impacari la minut.

Dupa ani de pauza ne revedem in Bucuresti. Afara ploua, era tot toamna. Nu se schimbase deloc. Avea aceeasi obsesie legata de cum arata incat nu am ezitat sa ii aranjez parul udat de ploaia usoara de toamna. Am mers in Cafeneaua Actorilor, e un loc intunecos si la acea ora chiar mai gol. Si-a comandat un ceai, eu...la fel. Am vorbit atat de multe de parca o viata nu ne ajungea sa terminam. Ne-am imbratisat, ne-am sarutat, si iar am stat la povesti. Eu eram intr-o pauza relationala si ea...singura, cu greu facea fata avansurilor unui coleg.

La un moment dat incepe sa vorbeasca despre mine. Imi spune cat de mult ma iubea, imi spune cum un an de zile numele meu era subiect de discutie zilnica in casa lor. Si eu imi amintesc cum imi plangea la telefon...evident motiva ca ii e dor de mare...nu de mine. Eu nu vorbeam nimic..o ascultam mereu..ca si acum.

Imi aduce in memorie tot felul de gesturi facute de mine ce i-au provocat placerea, imi spune numai lucruri bune despre legatura noastra...ca nu era o relatie. Nu evita sa ma faca "al dracu" sau "indiferent" , dau din cap si ascult in continuare. Mai beau o gura de ceai, ii simt mainile, la fel de reci ca si acum 5 ani, cum isi fac loc pe genunchiul meu. Imi mangaie obrajii si ma saruta.

Am vorbit multe, atat de multe ca nu am timp nici sa ma gandesc la ele. I-am spus si ei o chestie...de ce nu puteam sa comunicam ca acum. Ani de zile ne chinuiam, lacrimi, suferinte, vorbe in zadar pentru nimic. Pentru simplul fapt ca noi simteam amandoi acelasi lucru dar nu recunosteam asta.

Au trecut rapid orele, vreo 2, ore de povesti intr-o zi de marti...parca. Fac semn si vine nota. Platesc si la plecare observ lucrul care m-a socat. Un pliculet de ceai..neatins. Il vede si ea...zambeste. Ma uit in cana ei...goala. O intreb ce e cu acel pliculet...Pur si simplu a uitat sa il puna in cana. Avea apa fierbinte, a pus zaharul, lamaia si a uitat ceaiul. Am ras minute intregi prin ploaie in drum spre masina.

Peste 3 ore primesc un sms de la ea in care isi cere scuze ca a fost atat de "visatoare" in discutia cu mine incat a ajuns sa bea apa calda cu zahar.

Amintiri

2007-06-08T03:57:00.002-07:00

Ascultam niste "Yazoo-Don't go". Imi amintesc ca trupa asta se asculta acum multi ani...anii 84-85. Imi amintesc ca au numai melodii foarte sintetizate si imi mai amintesc ca au in special subiecte de iubire. Imi amintesc ca parintii mei dansau pe muzica asta si chiar imi mai amintesc ca aveam o banda de magnetofon cu melodia asta. Imi mai amintesc ca si eu dansam in Embryo exact acum un an melodia asta.

Imi vin in minte multe amintiri. Imi amintesc cum ma sarutam cu O. intr-o frizerie din Moldova in timp ce var-miu se tundea. Imi amintesc cum ne-am inghesuit si leneveam pe un fotoliu. Intr-un colt de frizerie comunista ne imbratisam noi. Am scos camera video si o filmam cum ma saruta. Imi amintesc ca o filmam cum ma saruta. Cei din jur nici nu au remarcat de coltul nostru de nebunii. Era totusi noiembrie , destul de frig afara dar destul de cald inside. Imi amintesc ca avea o fusta destul de sport si o bluza si mai sport. Imi amintesc ca si atunci ca si cum uram femeile ce se imbraca sport, dar inca imi mai amintesc cat de bine arata in una din putinele ei tinute sport.

Imi amintesc ca imi placeau foarte mult sanii ei. Parul ei ondulat, unghiile ei mereu ingrijite, fundul ei prea decent si sexy. Devenisem dependent de formele ei. Cum aveam ocazia o mangaiam. Sanii ei erau obiecte vitale pentru mine. Incep sa ii ating usor si chiar nu primesc nici o opozitie.

Eram in orasul ei natal, la o frizerie din centru si mai ales eram cu ea. O femeie pentru care imaginea este vitala. Imi amintesc ca a uitat de tot in acele momente. A uitat cum mainile mele explorau corpul ei, a uitat cum in jur poate ne priveau cei din jur si mai ales a uitat problema de imagine. Nici mainile ei nu aveau stare. Joaca noastra devenise un fel de stimulare sexuala mascata. Fiecare isi lua pozitia ce il avantaja pentru a nu iesi in evidente dar si pentru a putea sa se manifeste in voie.

Imi amintesc cum insotitoarea varului meu facea mare tam-tam pe acolo. Vorbea cu toata lumea, si parca toti uitau de noi in acel colt. Mai venea cate un batranel cu vedere slaba sa isi lase geaca in cuierul de langa noi. Se misca greu si avea miscari previzibile, de aceea nu ne lezau prea tare.

Imi amintesc ca in tot acest timp in care mainile noastre erau adevarate organe de produs placeri, parca pe nimeni nu interesa de noi. Repet aceasta idee fiind atat eu cat si ea persoane ce tinem foarte mult la imaginea noastra.

In nebunia mea ii spun ca vreau sa facem sex aici...cu toata lumea. Nici nu asteapta sa termin ideea si o vad cum se urca peste mine. Dintre noi in acele momente eu am fost persoana cu mai multa prezenta de spirit pentru a putea pune capat acestei idei.

Imi amintesc ca nu am discutat niciodata despre asta. Eu nu am spus nimic, nici ea nu a zis nimic. Ne-am vazut de jocurile noastre sexuale fara a aminti de cele petrecute la frizerie.

Imi amintesc multe...asta mi-am amintit acum in prima faza, mi-am mai amintit ce a urmat la plecarea mea de acolo. Evident au urmat lacrimi.

p.s.

Hazard sau nu azi m-a anuntat seful meu ca joi ajung in acel oras.

Believe

2007-06-08T03:55:00.001-07:00

Inca o ora si simt miros de pranz amestecat cu puternic miros de weekend. Ascult "Elton John - Believe". Port acel costum gri inchis ce ma face sa ma simt mult mai bine. Ma admir in oglinda liftului in fiecare dimineata iar azi chiar am fost multumit de imagine.

Ma gandeam la melodia asta...a lui Elton. Ce versuri are... cum numai un gay poate scrie. Ma intreb de ce lucruile care te "misca" sunt facute de oameni anormali. Nu ai sa vezi un inginer dintr-o fabrica autor a nu stiu ce minune. O sa vezi un dezaxat mintal ca scris o carte ce iti ravaseste viata cateva saptamani. O sa auzi o melodie ce provoaca lacrimi cantata de un gay si o sa vezi un sportiv amarat din Conco cum bate un record mondial.

Imi plac la nebunie nebunii. Sunt unul dintre ei...evident toti ne credem nebuni dar eu eclipsez multa lume. Cati dintre voi merg cu 160km/h pe constrasens...noaptea...cu farurile stinse...pe ceata???. Ma rog...e doar un exeplu scurt si ma opresc aici pentru a lasa departe de mine senzatia de lauda.

Legat de nebunia asta o sa va povestesc o chestie...Era in apropiere de Craciun. Ne-am despartit. Eu intr-un oras eu ...Craciun la mare. Simteam ca nu avem aer unul fara celalalt. Incercam pe cat putem sa nu ne scriem mesaje si mereu unul din noi incalca acest concept. Mereu veneau raspunsuri insetate de pasiune.

Isi propusese sa plece la prietena ei sa faca Revelionul acolo. In alta tara. Nu avea cum sa plece decat trecand prin Bucuresti sau mai exact sa ramana o noapte acolo...asa ca i-am trimis cheile prin curier, eu fiind plecat din Bucuresti. Pe pat o astepta un trandafir alb, era lucrul pe care il primea de fiecare daca cand interactionam. Cu lacrimi in ochi mi-a trimis un sms...ca ma uraste si ca promite sa ma uite...macar in avion.

Intra pe messenger de la prietena ei..pornim webcams si ne vedem. Discutam tampenii...ca amicii si ii spun prieteni "SA AI GRIJA DE EA...SA NU II FRANGA CINEVA INIMA" Mi-a reprosat ca sunt gelos, posesiv si alte cacaturi pe care femeile nu ezita sa le spuna frecvent. Simteam ceva..poate mai mult decat simteau ele, poate nici nu se intamplase.

De Revelion ii dau un mesaj in limba tarii in care se afla...la ora la care incepea noul an si o sun la 00.00 ora Romaniei. Am vorbit putin...si simteam ca ne facem rau...ne-am oprit dupa 3 minute.

Vin..o iau de la aeroport. Era superba...parul ei blond si un imens fular verde m-au facut sa o remarc din sutele de oameni. Mi-a sarit in brate si pana acasa am fost imbratisati tot drumul. Am si uitat ca noi nu mai eram impreuna. Ajungem la mine...desface bagajele...imi da un cadou si scunde in poseta o scrisoare...Simteam ca simturile mele nu au simtit gresit in zilele precedente. Ii multumesc pentru cadou si cad pe ganduri....de ce imi ascunde scrisoarea. O intreb ce e ...imi spune, o scrisoare dintr-un cadou. Cu stilul caracteristic...mi-a taie.."ce nu mai am voie sa primesc cadouri?"

Iesim in oras...stam la povesti, telefonul devine destul de stresant prin primirea de mesaje. Cam multe mesaje sambata seara la ora 22 pentru o persoana ce a lipsit 10 zile din tara. Raman la fel de indiferent...ne facem de cap prin lume...si ajungem acasa in zori. Am dormit mult...dar nu mai mult ca ea. O priveam in lenjeria rosie , cum era pe jumatate acoperita, purtandu-mi bluza, cu pielea ei fina...inca bronzata de la mare, cu parul ondulat...ravasit.

Ma duc sa iau de jos ceva ...nu stiu ce..ceva sa ii placa la trezire. I-am luat niste flori ...ciudatele, nu erau trandafiri, erau niste flori de iarna vandute de o batranica. I-am luat toate buchetele. I-am luat si ceva de prins parul..se plangea ca nu mai are nimic la ea..am luat si ceva dulce.

Asteptam sa se treseasca...povesteam pe messenger. Dar in mintea mea era o singura intrebare...ce e in acea scrisoare? Nu ma pot abtine sa nu o iau de unde a ascuns-o. Ma umileam umbland in poseta unei femei. Am preferat sa fiu umil si cu mintea clara decat un continuu on ce suspecteaza. Am luat-o...imi tremurau mainile citind-o, mai bine am scanat-o. Mintea clara de apoi m-am gandit ca ma ajuta.

Erau niste tampenii scrise de un admirator ...probabil omul a plimbat-o si el de cateva ori, si la plecare i-a facut un cadou. Un cacat...nu m-a deranjat deloc...dar simteam ca am cu ce sa o chinui. Ne-am trezit ...am lenevit prin pat si ii pun filmul "Unfaithful". In film pentru cine nu a vazut...se poate observa povestea uni femei..ce inseala, evident fara nici un motiv.

Dupa film...ramane muta cateva minute. Nu intelegea, sau poate intelegea...de ce eu i-am pus acest film. Au urmat zile intregi discutii via sms pe aceasta tema...Era in completa abramburela, nu intelegea daca stiu...sau nu de tipul ce i-a scris, sau daca stiu ce e in scrisoare. O manipulam in cel mai nesimtit mod, ii dadeam putin cate putin informatia la limital. Dupa 2 luni a cedat...mi-a zbierat in telefon ca sunt obsedat, gelos...etc.. Am tacut, din acea clipa nu i-am mai zis nimic.

Dupa luni de zile...vreo 4 ma roaga sa ii dau un nr de tel din tel ei. Caut la numele respectiv si vad prefixul tarii unde si-a petrecut revelionul. Il trecuse pe tip cu nume de fata schimband ultima litera a numelui. M-a scarbit...la 3 noaptea am plecat din casa ei. Imi venea sa mor stiind ca cea mai geloasa femeie din viata mea face cacaturi de adolescent. Am mers prin frig pana acasa ...am si uitat ca eram cu masina...am mers pe jos vreo 3 km dupa care m-am intors. Am urcat la ea...nu ma puteam abtine sa nu tip la ea. Mi-am iesit din minti, cearta noastra a durat putin..dar a fost intensa. A venit dupa mine pe scari...se agata de gatul meu, nu mai aveam inima sa ma opresc, era ca o bucata de carne. Nu imi inspira nimic, nici lacrimile ei, nici tipetele pe scara blocului la 5 dimineata nu ma faceau sa ma opresc. S-a oprit pe o scara in fata blocului si plangea. Era desculta, imbracata sumar, vantul ii batea prin parul deja ravasit. Asta e imaginea ce mi-a ramas in minte, e tot ce am vazut in cateva secunde cat am intors masina.

Durerea mea poate era mai mare ca a ei. Sau poate durerea ei era mai mare ca a mea..sau cine stie. Asta e iubirea, trebuie sa crezi in ea si sa suferi. In fiecare zi sufeream impreuna ...si asa am avut cea mai frumoasa poveste de dragoste.

Acum...suntem goi...avem relatii normale

The LOVE Is Not Enough

2007-06-08T03:53:00.001-07:00

Iar a plecat dl Presedinte din companie si cum dracu din toti angajatii de aici se aud numai voci de femei ce tot tipa. La mine in birou simt miros de Pronto de mobila si se aude "The World Is Not Enough". Profit de cele 5 minute pe care le acord in mare parte acestui blog.

Azi ma gandesc la despartiri. Oare asa a vrut destinul ca ultimele 4 relatii sa fie cu femei blonde ce poarta acelasi nume. Oare destinul a vrut ca mereu sa fie tensiuni si niciuna dintre ele sa nu aiba idee ce inseamna ponderare. Nu sunt atat de ipocrit incat sa dau vina pe ele, practic cand ceva nu merge singurul vinovat esti tu ca nu il faci sa mearga si daca tot nu ai solutii in continuare e vina ta pentru ca nu te retragi.

Si cum vorbeam de despartiri mi-am adus aminte de un episod. Eram destul de mic...si cand zic mic vreau sa zic mai putin de 14 ani..daca nu chiar vreo 12. Parintii mei ma tineau pe langa ei vara la malul marii. Ca domeniu de activitate aveam foarte multa lume in jurul meu, sa le zicem turisti. La noi veneau oameni de ani de zile...de generatii intregi dar si persoane noi. In acele vremuri tatal meu le oferea pe langa niste servicii unice si caldura pe care nu o gaseau in alta parte. Chiar si in vremea comunismului al meu tata facea un marketing destul de bazat pe sentimente. De multe ori cand statea la povesti cu vreo familie ce avea vreo fata ma introducea repede in discutie si chiar ne facea program comun.

Imi amintesc foarte mult de Finn din "Great expectations", dar povestea mea nu a fost atat de lunga cu o singura femeie. In acest mod, copil fiind am cunoscut-o pe ea. Nu imi mai amintesc numele pentru ca de atunci nu ne-am mai vazut. Era parca din Satul Mare. Mai erau 3 zile si plecau iar tata ma roaga sa o duc sa ii arat orasul dintr-o privire. Parintii ei nu au inteles, daca stiau ca urcam pe cel mai inalt hotel cu ea cred ca nici nu se punea problema sa iasa din camera. In acel hotel ma stiau toti, mama mea lucra acolo si eram destul de mic ca nici macar liftul nu pleca cu mine cand eram singur in el, puneam un stingator ca sa ating greutatea necesara.

Am ajuns sus, se vedea orasul dintr-o privire. Se vedea si locul unde stateam noi, se vedea si marea, si lacul din jur, si soarele cum apune. Apoi am mers pe jos pana in statiunea vecina pe malul marii. Nu mai stiu ce am povestit, dar timpul trecea foarte repede si s-a intunecat. Ne-am plimbat in larg cu o barca de salvamar...prietenii mei. Am facut baie in mare si am invatat-o sa pluteasca pe ala, evident destul de putin. A inceput muzica pe plaja la discoteca din jur. La ora 22-30 incepea concursul de dans cu specific din acea seara. Paradoxul a facut sa nu fie inscrieri si dansa cine voia. Am luat-o de mana si am dansat melodii bune, pana aprope de miezul noptii. Am castigal locul doi, acum nu imi amintesc cat de bine sau rau dansam noi doi, cert este ca cineva a apreciat asta. Am mers pe jos spre casa, am trecut prin fata teatrului de vara, spectacolul doar ce se terminase si scena era goala. Si-a manifestat curiozitatea de a vedea o scena, am urcat acolo si am aprins luminile....am simulat ca suntem artisti pentru cateva minute...chiar am dansat si am cantat. La anuntul administratorilor am parasit locul. Am ajuns prin piata, i-am arata cum se fura un pepene verde, ea prefera unul galben pe care l-am furat pentru ea. Ea mi-a furat un strugure dintr-o curte. Ne-am hotarat ca in drum spre casa sa deschidem toate portile de la curti. Astfel toata strada mea era plina de curti cu porti deschise.

Am ajuns acasa...la intrare si-a adus aminte cat este ceasul si cate ore a lipsit. Sincer si eu aveam emotii, parintii mei nu erau restrictivi cat timp nu faceam excese. Ajungem...la aceeasi masa parintii nostri. Tata parca a hipnotizat masa cu povestile lui din lume, cu vizitele sale in orice oras al lumii putea sa te tina treaz nopti intregi la povesti.

Ne-am retras toti fara nici un repros. A fost o seara unica pentru toti. La prima ora cand ma trezesc ea isi facea bagajele, ca si restul turistilor. Nu intelegeam ce s-a intamplat, de ce pleaca toti. Tatal meu total schimbat vine si imi vorbeste...Murise bunicul meu, tatal tatalui meu si tata i-a rugat pe toti cei cazati sa se mute in casa noastra din alta statiune. Ea si familia ei a plecat. Ne-am scris luni de zile, rememoram in zeci de pagini cele traite. Cred ca 2 sau 3 ani ne tot scriam. Nu vorbeam la telelefon decat destul de rar. Nu a mai ajuns la mare ceva timp...acum nici nu mai stiu de unde sa o iau, cum o cheama sau cine stie cati copii are.

A fost un episod din anii in care traiam fara absolut nici o grija, sunt anii care ma hranesc acum, sunt anii in care nimeni nu mintea pe nimeni...si asta pentru ca nu era nevoie de prea multe vorbe.

Noi simptome

2007-06-08T03:52:00.001-07:00

Am sunat-o vazand soarele de afara. Nu am mai vorbit de niste luni. Eram in autobuzul 96 mergand spre Porte de Montmartre. In ipod imi amintesc si acum canta "Aqualung - Strange and Beautiful". Mi-a ramas in cap imaginea asta de duminica ora 18. Ploua in draci si voiam sa ma plimb pe strazile din Paris singur. In statie o vad plouata, suvite de par blond in care se scurgeau fire de ploaie. Era in picioarele goale sau mai bine zis cu pantofii in mana. Avea niste pantofi asa delicati, toc decent, un rosu apropiat de cel al buzelor ei. Urca in autobuz, eu eram de o statie in spate. Se aseaza in fata mea si practic atat melodia cat si imaginea ei imi aminteau de Diane Kruger.

Am ignorat-o niste secunde, destul de multe, pana cand am vazut ca de fapt fata ei nu era doar uda de la ploaie ci si de la lacrimi. Isi stergea lacrimile cu un servetel de la HardRock Caffe. Avea niste maini asa delicate cu unghii atat de delicate. Ma zareste ca o privesc si incepe mai rau sa lacrimeze.

Era totusi vara si nu pot sa zic ca aveam o geaca..dar i-am intins bluza ce o purtam pe umeri, mai mult ca sa se stearga. I-am compostat si un bilet din setul meu de 10. I-am aratat pe Ipod poza din Wicker Park, poza in care o regaseam. A zambit, s-a regasit si ea. Instant au disparut si lacrimile. O cheama Ana, sau asa vrea sa o cheme. Vorbeste cu o engleza perfecta...imi spune ca este din Statele Unite si a venit singura in Europa. Are un job foarte stresant si nu accepta ca pentru o luna sa nu ii faca nimeni program. Nici macar agentia de turism sau iubitul ei. Este singura in lumea asta...pentru o luna. Peste o zi pleaca din Franta spre Europa de est.

Ploaia s-a oprit, am mers la cafeneaua de pe scarile Louvre-ului si dupa ce eram perfect refacuti de la o fierbinte cafea am plecat spre malul Seinei. Amandoi trecusem de etapa plimbarii cu vaporul sau de a vizita nu stiu ce tampenii. Am stat pana in miez de noapte in sanul unei echipe ce invata sa danseze tango. Am dansat, am ras, ne-am luat niste sticlute de tarie si ne-am ametit.

Am mers pe jos vreo ora pana la Louvre sa luam un autobuz de noapte. L-am abandonat si am intrat intr-o taverna cu 4 mese, am mai baut niste tarie si iar la plimbare. Inainte de Rue de Rivoli cu greu am tinut-o sa nu se arunce in nu stiu ce fantana. In final am luat un taxi si am mers la apartamentul unde eram eu cazat. In fata baietii de culoare ne intreaba "quelque chose ". Luam o tigare de la ei.

Un apartament mic, 40 m cred ca avea, dar o imagine superba, geamuri mari, si un imens pat fara lemn...doar burete si puf. Fumam tigarea si ne povestim de planuri de viitor.Eu am atipit putin. Ne-am trezit in cateva secunde cum rupem hainele de pe noi, cum ne devoram ca doi nebuni. Ma hraneam cu sanii ei, atat de bine ascunsi. Era ca o rasplata, fiind un element foarte important al femeii de langa mine, la ea chiar nu am remarcat perfectiunea. Nu ma mai saturam de sarutari. O simteam cum tremura in clipele in care ii sarut tot corpul. Ma lasa ca un sclav sa ii produc placere. Tipetele ei ma stimulau si mai mult. La un moment dat ma imobilizeaza sau mai bine zis ma las imobilizat si schimba rolul. Ii place si ei sa produca placere. Pentru prima data simteam aceasta chestie. Nu era acel fuck and that's it. Pot spune ca actul sexual a durat minute...dar jocul nostru ore.

Dimineata ne gaseste mahmuri, goi, intinsi pe jos. Ii pregatesc ceva rapid de mancare cat timp isi face un dus. Foloseste gelul de dus probabil al partenerei de viata a amicului ce mi-a lasat cheile. La intrarea mea in dus aroma de Givenchy imi produce exctitare maxima. Poate simte ca stau prea mult in dus, sau poate ca s-a plictisit singura, sau cine stie ce e in minte ea in timpul in care intra peste mine in dus. Nu am auzit-o pe ea...ci muzica de la M6 ce se difuza dimineata. Nu am apucat sa reactionez fiind cu spatele la usa ca in doua secunde o simt langa mine. Dorinta ei de a produce placere continua. Nu pot descrie ce a urmat fiind practic orb pentru cateva minute.

Ceasul era deja aproape de ora 12, si am inteles ca la 18 lua tgv-ul de Bruxelles. Ne-am grabit catre hotelul ei. Am incheiat sejurul in acea camera cu inca o partida de amor si plecam spre Garre du Nord. Tot drumul ma apasa momentul despartirii. Deja nu voiam sa vad clipa in care ne uram una si alta... Asta ma tampea si cobor rapid din metrou pe langa Sainte-Chapelle. O las acolo singura. O vad lipita de geam...nici un gest nu a schitat. M-am speriat crezand ca a lesinat sau cine stie...mai rau. Urcam pe scara rulanta si nu stiu daca am vazut-o mai mult de 10 secunde. Tragica imagine am avut.

Credeam ca totul se termina aici. Credeam ca mi-a fost prea mult, am trait prea frumos si prea mult in ultimile 20 de ore. Era prea mult pentru mine sa stau asa mult cu o femeie impreuna. Ma urc la nimereala in primul bus ce imi iese in fata...scria ca ajunge si la Garre du Nord. Nu stiam pe ce sens ma aflu si daca ajung sau am trecut de gara. Ma gandeam la multe dar cel mai important era daca destinul vrea ca acest autobuz sa ajunga la gara. Evident, ajunge.

Fug de nebun, nici nu stiam cat este ceasul si daca mai e sau a plecat. Ajung si la linia de unde m-au dus indicatoarele. Alergam de nebun prin tgv, nu ma uitam la lume dar alergam stiind ca ea o sa ma remarce. Aud mesajul de plecare exact cand eram in celalat capat gandindu-ma ca in cazul in care nu e poate s-a intamplat ceva rau. Sar pe peron si raman cu ochii la geamuri. Ma vede ea, eu nu o puteam recunoaste. Parca parul nu mai era asa blond, mainile asa delicate, buzele asa de vii. Lacrimile ei udau geamul trenului. O insotesc si eu cat pot pana ma retin niste angajati ai statiei. Devenea periculos daca alergam pe langa sine.

Aici s-a terminat tot, pasiune pentru o viata in cateva ore. Iubiri fara viitor in prezent.

Azi m-a sunat, sunt exact 5 luni de cand ne-am trait episodul. Mi-a zis ca era destul de ametita de alcool si fum dar prin minte i-a dar sa isi trimita un sms de pe nr meu de mobil. Nici nu am remarcat ca are mobil. Oricum in SUA este alt standard, dar asta e povestea ei si o cred. A vizitat apoi Croatia, Ungaria si Bulgaria. Din Franta a plecat in SUA. Mi-a zis ca mi-a lasat ceva la adresa unde am stat. L-am sunat pe Gaby...care luat de probleme a uitat sa imi zica de plic. Il rog sa il deschida si gaseste un sim SFR cu doua numere..al meu si al ei.

Un altra te

2007-06-08T03:51:00.001-07:00

Ma pregatesc de plecarea spre mare. Marea in octombrie mi se pare perfecta. Imbracat nici gros nici subtire, nici cald dar nici frig te intinzi pe nisip pe langa sticlele de Salitos ramase din timpul verii. Urechiile imi aud "Eros Ramazotti - Un altra te" . Am sunat o prezenta feminina din Constanta. Nu e nimic intre noi...o chestie ciudata, am vazut niste poze cu ea intr-un telefon, mi-a placut in draci, eu insotit...ea am inteles ca doar ce isi facuse un iubit. Dupa 3 ani ne-am cunoscut...pare interesanta dar nu ii dau mare viitor povestii.

In timp ce tastez cladirea parca se zguduie putin. In prima secunda ma gandesc ca e cutrmur. Poate nu este...dar imi amintesc acum doi ani cel mai frumos cutremur trait.

Ea avea treaba cu serviciul in Bucuresti, din provincie fiind era destul de greu sa ajungi la ora 9. M-am gandit ca este util sa ramana la mine cu o seara inainte. Incercam sa o conving in discutii pe messenger pana m-am enerveat si i-am inchis. Se comporta ca un copil, nu avea variante dar nici pe a mea nu o accepta egoul ei. Mi-am inchis si telefonul si mi-am vazut de ale mele. Verific inca o data ora plecarii ultimului tren si zic totusi sa imi redeschid telefonul. Primesc sms de la ea...la 22-30 sa o iau de la garA

Pe vremea aia nu intelegeam ca este genul "zic ca mine dar fac ca tine". O iau de la gara, era printre primele momente cand ii ofeream trandafirii albi, deveniti obisnuinta ulterior la orice revedere. Am ajuns acasa...nu mai aveam chef de iesiri nocturne. Melodiile mele i-au dat o stare ciudata. O tineam in brate si incepe sa se miste toata casa. Am strans-o in brate si am adapostit-o. Fusese un mic cutremur. Nu am stat prea mult la povesti si ne-am intins in pat.

Sarutarile noastre au durat ore intregi. Minut cu minut mai descopeream un centimetru din pielea ei. Avea aproape 30 de ani si remarcam un corp perfect, niciunul din defectele fizice tipice femeilor nu se regaseau la ea. Era mai mult decat admirase mintea mea si nu ochiul.

Ne-am amagit ore intregi, muzica parca acompania miscarile trupurilor noastre semi-dezbracate. Am adormit imbratisati fara sa mergem mai departe. Dimineata ne trezim...ea imi aranjeaza cravata eu o sarut si iesim. Am lasat-o la locul unde avea treaba...ulterior a plecat la gara. Pe drum o sun si ii simt vocea grava. Motiveaza dureri de picioare...eu simt ca e altceva...era. Faptul ca nu s-a intamplat nimic intre noi era o problema pentru ea. Ii spun...daca se intampla era afemeiat daca nu impotent ...so..cum ma vezi?

Nici ea nu stia ce sa creada si nici eu nu stiu de ce nu s-a intamplat, ideea este ca seara am incheiat-o cu un sms catre ea: "a fost ce mai frumos cutremur trait"

Loosing a friend

2007-06-08T03:50:00.001-07:00

Ascult "The Cardigans- Losing A Friend". Biroul e gol, vine miros de tutun din la birourile vecine. Deschid geamul larg...vine miros de ploaie, de aer, de proaspat. In fata biroului meu zac pe mansarda doua siluete. Disting tipa si tip...par cuplu, par impreuna.

Nu aud ce vorbesc, ma intorc in birou sa imi verific ceasul dar si mailul. Nu am stare si asa imi pun sacoul si ies iar pe balcon. Dau muzica mai tare sa se auda pana pe balcon. Sa simt prospetimea aerului si prospetimea suneteului "Radiohead - Everything In It's Right Place". Ii vad cum se amagesc, se imping si se saruta scurt, ea ii trage o palma destul de serios, el dispare, ea plange. Au in curte un copac cu fructe galbene...nu imi dau seama ce sunt ca totusi departe. El se intoarce si o saruta, ea il loveste, se zbate, il saruta si ea dar se zbate. Il loveste din ce in ce mai tare, il trage de par, ii rupe camasa. El ii rupe bluza. Ce imagine ciudata...un tip cu camasa rupta..dar totusi cu cravata si o tipa cu bluza sfasiata dar cu un sutien in culori de toamna. Ce lupta inversunata si plina de placere. Pasiunea lor cred ca a inundat toata cladirea mea de birouri. Suna fixul in draci, de ceva minute. Ma duc sa raspund, cacat...astia de la poarta ma intreaba daca mai raman...logic ca mai raman. Ma intorc...nu mai sunt.

Imi strang accesoriile si ma pregatesc de plecare. Mai dau o tura pe balcon...nimic. In parcare imi dau seama ca mi-am uitat cardul de la masina...ma intorc in birou. Evident il gasesc ianinte de plecare ies pe balcon...aceleasi doua siluete...ba nu altele. Adica el nu are camasa sfasiata...ea da. Stau imbratisati minute in sir. Suna iar fixul ...e paza...plec in graba cu speranta ca nu am mai uitat ceva.

In parcare intr-un Focus negru remarc geamurile aburite, camasa sfasiata, cravata dar si ochii plini de durere.

Ma intreb in aceasta poveste de apartament cine se incadreaza mai bine pentru titlul blogului....

....Losing A Friend

Choral dance

2007-06-08T03:48:00.001-07:00

E aproape pranz... doar ce m-am trezit. Cu siguranta inca o noapte de tarii. Marea este cum ma asteptam...superba. Sunt la cateva sute de metri de ea. Ascult "Alexander Borodin - Choral dance" cred ca este una din putinele melodii ce nu au semnificatie pentru mine...doar ma linistesc si simt ca merg cu mediul in care sunt.

Plaja e goala, e nor, nu ploua dar atmosfera sinistra. Azi o sa va scriu despre mine, despre cat de irational sunt...despre cat de mediocru actionez. Evident tot ce este scris pana acum este in proportie de 90 % real. Restul de 10 procente este dat de adaptari de moment pentru integrarea in mediu. Acum cu siguranta ma crezi in aventurier...ca mi se rupe cunosti dar pentru linistea cititului tau iti spun ca povestile prezente aici sunt traite in ani si eu intr-un an traiesc cat citesti tu in 10. Apropo ce ai citit ultima data? Da stiu..tampenii...ia de citeste Pascal Bruckner, poate chiar Luni de fiere, daca reusesti chiar varianta in franceza intelegi cam cum e treaba cu mine.

O sa te intrebi ce m-a apucat sa scriu despre mine...deh, sunt la mare, mereu ma transform cand sunt la mare. Pe la 18 ani o femeie mi-a zis in clipa in care am adus-o pe plaja noaptea ca nu a vazut o asa transformare la un om cum e la mine cand sunt langa plaja...eu nu am inteles exact care sunt schimbarile dar le vad in timp.

Ce fac aici in octombrie...corect? Beau, bantui prin noile cluburi de iarna, ma intalnesc cu tipele pe care le-am cunoscut in vara si mai mult schimbandu-ma marea, aseara intr-un after hours am schimbat fluide cu o amica. Ma urasc azi...nu las pe nimeni sa guste din mine, nu las pe nimeni sa se bucure de ce ofer eu...ma urasc ca trebuie sa vorbesc cu ea azi si sa ii explic ca nu sunt al ei.

Ma simt mahmur si cu greu vad tastele, mi-e lene sa postez mai mult ca ma asteapta jos ciorba de vacuta. E unul din putinele posturi in care nu am nimic de povestit...decat despre mine...foarte putin.

Despartiti functionale

2007-06-08T03:46:00.001-07:00

Astazi povesteam cu o prietena. Ma intreba ce mai fac...ce mai zic si din una in alta mi-am amintit o poveste de acum un an. Imi amintesc cum a venit la mine in Bucuresti intr-o zi de joi. I-am luat niste flori de toamna de care era foarte incantata. Tot drumul de la gara pana acasa le-a admirat. Era prima data cand renuntam la trandafirii albi. Scopul era de a pleca la munte doar noi 2...desi eram de luni de zile impreuna nu am ajuns la munte inca impreuna...nici pana acum de altfel. Programul s-a schimbat si din diverse motive am ramas in Bucuresti.

Se facuse sambata, si din discutii banale au aparut certurile. Eu imi vedeam calm de treaba mea la computer. Si-a facut bagajele in lacrimi. Chiar eu am verificat pe siteul SNCFR la ce ora are tren. Eram foarte cooperant cu ideea ei de a pleca din casa de la mine in plina noapte. Mi-a cerut cheile sa deschida usa, am ezitat sa le dau dar am renuntat. Am lasat-0 sa plece...sa traga de geanta ei plina cu haine parfumate. Eu o urmam fara sa stie ca sunt in spatele ei. Mergea pe strada si plangea, se mai oprea sa isi stearga lacrimile si iar se chinuia cu geanta aia. Batea un vant de iarna de te zbura de pe trotuar. Nu mai era nimeni pe strada ...desi culmea era sambata. Intra la metrou, cobor dupa ea si ma asez pe scaun langa ea sa asteptam metroul.

"Ce faci aici" m-a intrebat cu o voce ragusita. Ma uit la ea...arata ca dracu, plina de lacrimi si cu parul rebel. Astepta sa ii zic ca am venit sa o conduc sau chiar sa o opresc din drum"Am venit sa ma asigur ca pleci". Asta a generat inca o serie de lacrimi. In buzunarul gentii vad cartea pentru scoala de soferi. Pun mana pe ea o deschid si o intreb daca pot sa o ascult. O intreb ce inseamna semnul respectiv: Oprirea interzisa, cedeaza trecerea, etc...la toate am gasit comparatie cu episoade din iubirea noastra. In cateva secunde fata plina de lacrimi a inceput sa zambeasca. Vine si metroul care ne prinda imbratisati printre saruturi. Iti amintesti cum e sarutul ala printre lacrimi. Simti gustul lacrimilor pe buze. Simti cum cu greu si tu iti stapanesti lacrimile. Cred ca era printre ultimile garnituri si dupa semnalul de inchidere a usilor o las pe scaunul din statie si incep sa tip: "ALLLLOOOO nu pleca dom'le ca pierde fata asta trenu', alllooo stai dom'le....ai dracu cu metrourile voastre". Tipam si dadeam ca disperatul din maini pe peron, ea radea in hohote cu fata ei plina de lacrimi, metroul pleaca si se arunca in bratele mele. Minute intregi ne-am sarutat pe peronul din statia Iancului. I-am luat geanta si am plecat spre casa. Eram parca in alta viata. Din femeie aia care arata ca dracu acum s-a nascut o zana. Ochii ei erau plini de speranta si era toata un zambet. Strada era mai animata si parca mai luminata. In colt la Iancului e floraria aia, de acolo i-am luat un trandafir alb cu care i-am sters lacrimile, avea petalele negre de la rimelul ei. Era o combinatie tragi-comica. Ne-am petrecut seara divin. Ne-a apucat inca o dimineata ametiti cu sticle insirate prin casa, toale ravasite si multa pasiune.

Dimineata am dus-o la gara. Pe drum a zis ca trebuie sa vorbim despre noi. Ce e cu noi si ce facem. I-am zis ca nu mai mai atrage, ca nu ii mai pot da totul ca pana acum. Nu stiu ce era in mintea mea...dar simteam ca nu mai mai atrage, sau poate simteam ca o pierd si practic era mai bine sa o fac sa sufere. Luni de zile mi-a scos ochii cu afirmatia mea, pe care nu o regret. Totusi cum a zis si ea..sunt singurul barbat care nu e atras de ea.

Asta a fost o mica nebunie din clipele pe care le consum la maxim. Se schimba doar personajele, tirania mea e continua. Mi-am amitit povestea in care i-am facut unei prezente episodice cadou "codul bunelor maniere" poate daca dorm bine va povestes maine.

Reactii adverse

2007-06-08T03:44:00.001-07:00

Canta muzica asta in draci aici in birou...muzica de Guerilla fm. Fac o pauza si ma fac vizibil pe messenger, pun un status de atras intrebari si incepem discutiile. Am niste id-uri cu care orice vorbesti tot in sentimentalisme se duce discutia.

Ma fac iar invizibil si vorbesc cu ea. Nu am mai vorbit de cateva zile. Messengerul este acel loc unde am fost mereu legati. Aici ne-am spus vorbe bune, rele, ne-am ignorat, ne-am sters din lista si iar ne-am adaugat. Ne citeam blogurile pe furis unul altuia si lumea asta on line parca ne tine impreuna. Este departe de mine si totusi dupa 6 luni de pauza cand ne-am revazut parca trecuse o zi.

Astazi avea ceva impotriva mea, eu stiu ce dar ma fac ca nu stiu ce are. Iar un gest simplu pe care nu l-am facut a afectat-o. Pentru orice alta femeie asta era tampenie la care nici nu se gandea mai mult de o secunda, de afectat nici nu se pune problema. Am vorbit iar cateva ore. Pentru prima data am auzit niste vorbe pe care nu le-a spus alta femeie pana acum. Evident vorbe grele, vorbe urate. M-a insultat cum pana acum nu a mai facut-o. Si-a propus sa ma stearga din lista si sa nu mai vorbim niciodata ...nimic. Poate calmul cu care am lasat-o sa se exteriorizeze a facut ca la nici 5 minute sa isi ceara scuze. Vedeam pe ecran acea icoana cu lacrima ( ":(" ), icoana ce ma facea sa cred ca sunt lacrimi reale.

Era pentru a "n"-oara cand isi stergea lacrimile dar si rimelul de fata cu colega ei de birou. Nu am sunat-o pentru ca stiam ca ii fac mai rau. Eu nu am simtit nimic, un sentiment de multumire. Am tastat 10 randuri ea de 3 ori mai mult. Ea a ajuns de la ura la regrete. Simpla mea aparitie in orice mediu ii influenteaza starile. Daca stau bine sa ma gandesc nu stiu daca in ultimul an ne-am vazut de 10 ori. Si daca stau si mai bine sa ma gandesc mintile noastre traiesc cea mai incredibila poveste de iubire.

Astazi ne-am salutat, ca dupa orice pace te simti iar viu. Ii simt zambetul in fiecare tasta pe care mi-o scrie la fel cum ii simteam fiecare lacrima ce urma sa cada dupa ura cu care ma insulta.

Eruptii

2007-06-08T03:42:00.001-07:00

Stau de vreo 30 de minute in asteptarea unui posibil client. Deja am niste ani de cand sunt satul sa ii astept. Stau aici la Quatro Stagioni la televiziune. Ma uit la astia din jur de
oameni crispati. Ma intreb eu ...ce crispari am. Pun mana pe telefon si dau niste
mesaje. Nu multe..dau 3 sms-uri. Nu sunt femei importante sunt femei carora sa zic le fac curte
dar viata mea poate sa decurga si mai normal fara ele. Nu am mai vb cam cu toate trei de vreo
saptamana. Am un stil de a pastra distanta dar si atractie...la distanta.
Primesc primul mesaj de la cea mai importanta dintre ele, ca raspuns la simpla mea intrebare
"Ce faci tu ..fara mine?". Prima mi-a zis ca dormea si a visat ca a primit un sms de
la mine. Da stiu..si ea stie, ii scriu rar si cand o fac las urme. Nu va ganditi ca sunt
genul care le-o trage si se da la fund. Daca as face banalitatea asta cred ca m-ar vedea cu ochi
mult mai buni.
Instant vine si sms-ul nr doi. Imi spune bla bla bla-uri dar se remarca o idee.

----------------------------------------------

material sters intentionat ____________

---------------------------------------------

Prin mintea voastra isi fac loc diferite idei, poate ma credeti obsedat, poate cu cine stie ce probleme mentale,
dar sunt sigur ca nimeni, mai ales cei din jurul meu nu inteleg. Evident nu fac eu lamuriri, fiecare are dreptul sa decida
si sa traga concluzii.

Va povesteam acum cateva zile de noaptea in care acea veche prietena a petrecut-o la mine. Sunt in jur de 6 ani
de experiente acumulate impreuna. Si ea si mai ales nici a nu a regretat o clipa momentele prin care a trecut.
Placerea are alt gust cand o devorezi ca pe o prada decat cand o primesti ca un dar.
q.e.d.

Al 3-lea sms nu a raspuns si clientul ma astepta la alta terasa...

Anticorpi sau ANTIcorp

2007-06-08T03:39:00.003-07:00

Sunt la birou...presedintele doar ce m-a anuntat ca ultimul meu proiect a fost aprobat de partenerii nostri. Practic compania castiga niste milioane de euro si eu trebuie sa ma bucur ca am contribuit la asta. Cand ma uit in oglinda imi trec toate. Din baie se aude "U2- Hold Me, Thrill Me, Kiss Me, KILL ME". Se aude atat de tare incat nu imi aud telefonul cum zbiara in draci. Era a 7-a oara cand ma suna, ea.

Mi-am propus sa nu o mai vad. Mi-am propus ca tot ce se mai misca de prin interiorul meu sa fie cum era inainte. Stiu ca si ea e la serviciu..si ultima data cand nu ne-am vorbit mi-a spus ca seful ei a trimis-o acasa ca arata ca inainte de moarte. Imi aduc aminte cum dupa cateva zile ne-am vorbit pe messenger si vorbele mele au provocat lacrimi si durere atat pentru ea cat si pentru colegii ei ce o priveau cum fugea catre baie.

Poate ti se pare normal ca o femeie sa planga, fie ca o face mai des sau mai rar. Mie nu mi se pare normal sa planga ea. Ea este cea mai interiorizata persoana posibila. Cu zambetul pe buze trimite oameni in puscarie sau da sentinte ce aduc zambete sau dureri. Toti o considera puternica, se tem de ea. Este greu de abordat, si daca o faci uiti cum sa te retragi in intensitatea replicilor taioase pe care ti le da. Nu are decat un sef si ala se teme cand greseste in fata ei. Are un zambet divin, o vestimentatie impecabila, maini delicate si un par blond. Este plina de feminitate in tot ce face. E un vis sa adormi in bratele ei. Toate astea, spuse in cateva cuvinte, constituie acea doza..de nebunie ce zace in fiecare relatie. Gesturile mele ii provoaca zambete in aceeasi masura in care ii provoaca si lacrimi.

Nu mi-a zis niciodata ca eu sunt...altfel. Asta ma motiveaza sa fiu din zi in zi mai special. De aceea o ridic la cer si o cobor in lacrimi. Mult timp am vrut sa o cuceresc cu gesturile si comportamentul meu impecabil...acum in ultimile luni vreau sa vada cum ea m-a facut salbatic. Gandirea mea economica se regaseste si in sentimente. Nu pot sa ofer tot stiind ca cineva ce primeste acest tot nu se sacrifica. Lacrimile ei nu imi provoaca durere ci zambete. Despartirile sunt pentru mine o victorie. Mereu imi propun sa ne despartim din motivele pe care le propune ea si eu aleg termenul fara sa il comunic partenerei mele de despartire. Am stat la inceput 1 sapt, apoi2, apoi 1 luna si tot asa...despartiti. Acum as putea sta o viata despartit temporar de ea cu gandul ca intr-un final o sa fim impreuna.

Ma intreb de ce sunt antiCORP-ul ei. Oare daca era o femeie ce se topea dupa mine din prima clima o faceam mai putin sa sufere? Cred ca da...ne desparteam de Craciun si cu siguranta nu ne mai impacam pe 1 ianuarie.

Ma intreb de unde atata inversunare in a vedea cum se "consuma" pentru mine. Nu va ganditi ca fac chestii oribile, nici nu mi-a dat prin cap sa o insel, sau sa o mint, chestiile care ii provoaca suferinta sunt altele pe care cu siguranta orice alta femeie nu le observa.

Cu siguranta agonia si extazul ce le primeste de la mine i-ai dat o dependenta. De ceva timp este cu altcineva....imi zice ca nu il iubeste. Crede ca eu sufar ca este cu alt barbat, dar stiu ca indiferenta mea ii provoaca si mai multe dureri. Sunt sigur ca nimic din ce imi va face orice alta femeie nu va rani cum m-a ranit ea in trecut. Sunt sigur ca pentru a-mi provoca durere se va marita cu el in asteptarea unui gest care sa salveze ceva din iubirea noastra. Nu o sa fac nimic, o sa o las sa isi traisca viata, chiar daca ma contrazic cand am zis ca pot astepta oricat fara ea. Ii este bine asa cum e, chiar daca ma mai suna cateodata sau ne vedem cateva minute intr-un colt de tara -ca asa a vrut destinul, pentru fiecare secunda petrecuta impreuna ea varsa cate o lacrima.

De vreo saptamana am aflat ca este bolnava. O chestie tipic femeiasca ...de care m-am interesat si nu implica mari complicatii. Am incercat sa fiu langa ea...simteam ca avea nevoie de mine desi eram departe de ea. Cand mi-am propus sa o vizitez clar mi-a invocat motive ce ma faceau sa o evit, ulterior s-a aratat deranjata de dezmatul meu la munte amplificat si de niste poze vazute. Evident invitatia a fost si pentru ea dar a fost acelasi nu.

Din toate aceste aspecte cat timp un om nu stie sa isi exteriorizeze sentimentele trebuie educat si educatia daca nu se invata rapid se iau masuri extreme. Cam asta e una din masurile pe care vreau sa le iau. Vreau sa dispar din viata ei pana in clipa in care analiza asupra trecutului nostru o va schimba. Atunci poate eu sunt cu alta femeie pe care o sa o iubesc cu adevarat sau poate ea nu va face aceasta analiza niciodata... asta doar destinul o hotarasta si imi place la nebunie sa il las pe el sa decida.

Nu a inteles nimeni nimic din acest post, nici eu nu stiu ce am vrut sa zic...doar ca acest semn al ei la care eu am ramas indiferent necesita o exteriorizare.

last edit:

Azi mi-a comunicat ca s-a facut bruneta...cred ca ii sta oribil. Sper ca nu e plina de chestii ce ii afecteaza tenul si mai ales sper ca nu si-a schimbat parfumul, desi sunt sigur ca a facut-o. Sunt sigur ca e demoralizata si ca are nevoie de mine. Sunt sigur ca nu mai pot face nimic...

Afectiuni netratabile

2007-06-08T03:39:00.002-07:00

Poveste de prin iarna...

Stateam in cada si Hooverphonic zbiara in draci prin casa cand ma gandeam ce sa va mai povestesc. De 2 zile a inceput auditul de la BNR si va dati seama ce pozitii sexuale facem toti din banca (in our minds) cu cei de la Banca Centrala. Unul dintre cei care le mareste stocul de carne de bivol in congelator sunt si eu, dar nu asta cred ca e util sa va spun.

O sa va spun cum un vechi prieten de-al meu statea linistit pana sa ii prezint eu viitoarea prietena. Cupidon deja se antreneaza in padure vazand ce concurenta are in Stefan. Ei bine fata dupa ce i-a mancat 14 ani din viata asta doar in 5 luni mai avea de partea ei si destinul. Intr-o oarecare zi ea pleaca in vacanta pt 1 sapt in Austria (daaa culmea nu e Antalya ). Al meu baiat era cu serviciul tot pt 1 saptamana in Spania. Pana aici toate bune si miroase...ce??? Pai i se pare ei ca micutul isi face de cap pe acolo...desi a facut multe anunturi catre "dansa" in care specifica numarul ridicat de intalniri cu partenerii de afaceri. Omul exasperat ii da un ignore mic si zice sa isi faca de cap ca totusi la ce draci avea doar pozitiile sexuale aplicate in realitate (nu doar ca mine cu cei de la BNR) il puteau calma.

Aplica tehnica , prima venita, prima lovita (prima ...mai buna). Noapte de amor cu cea mai tare ospatarita din Spania. In timpul pauzei de tigara afla micutul meu ca dansa este romanca si sta chiar in Bucuresti...da...acolo f. aproape de jumatatea lui. Omul nu mai intra in amanunte ca deja tremura carnea pe el. Nu lasa si nu cere date de contact ci doar messenger id. La sosirea in tara dupa ceva luni o lalaia cu ospatarita pe messenger si afla ca in 2 zile vine in tara.Se vad si aici si la carciuma la care sorbeau din cesti apare nici mai mult nici mai putin decat prietena amicului meu. Surpriza nu era ca il vede cu o tipa ...ci ca il vede cu vecina ei de la et.1 care ii fura in copilarie toti vecinii pe care cu greu ii cucerea.

Povestea nu se termina aici cand radeam de cele intamplate in acordurile pianului de Cream Caffe la intrare o bruneta delicata cu par drept si sani unul "mai" superb ca altul. Parca stiam de undeva...evident o stiam ca era cea mai frumoasa din incapere dar de unde?Vine spre masa noastra...unde la 1 m era si masa la care s-a asezat.Aud o voce razand..."Vaaai Stefan...Stefan de la Constanta" cu greu ma intorc...desi ma gandeam ca nu sunt eu...ei bine oare cati Stefan de la Cta sunt in Cream Caffe???Eu eram, vine si ma pupa...i-am recunoscut parfumul strident, acelasi Amarige. Ei bine era o veche cucerire din vremea liceului...vremuri in care toata plaja era a mea. Dau sa fac prezentari...cand...ei cica se stiu...da da da...Dupa ce imi spune ca a fost 4ani in Spania incerc sa inteleg de unde se stiu...dar totusi nu ma linistesc bine cand le invit sa stea la masa la noi....si evident accepta si mi se prezinta, sau a avut intentia prietena ei.Nu termina fraza de introducere ca si o aud pe blondina.....aaa Stefan de la xxxx...Vai Stefan nu te-ai schimbat deloc". Evident brusc pupatura de complezenta si oja neagra imi amintesc rapid de o suceveanca careia i-am chinuit vacanta cu parintii la mare, pentru ca seara de seara o furam de la gazda si o aduceam la ziua.

Deja lovit le intreb de unde se stiu...la care scurt si direct aflu ca s-au intalnit pentru chestii ca intre fete...Glumind spun: "aha care cui i-a furat iubitul"...gluma inocenta , dar se pare ca blondina si bruneta eu fost plimbate de acelasi BMW si era prima lor intalnire in care puneau la care plan de razbunare.Daca va zic ca ulterior am aflat posesorul BMW-ului si al celor doua tinere, imi este amic, va taiati venele? Foarte bine! Cat timp cautati flexul prin garaj va spun ca a intrat si el in Cream Caffe cu alt prieten de-al meu care cica rupsese inima brunetei inainte de a pleca in Spania...ca cica asta a fost catalizatorul ce a trimis-o acolo sa il uite! Si vreau sa ma opresc aici ca oricum nu a inteles nimeni nimic, nici noi, nici voi!

Tu cu cine te mai vezi?

Noi diagnostice

2007-06-08T03:38:00.001-07:00

In playlist curge "le grand besoin d'amour". Afara ploua in draci. Cu greu m-am trezit din mahmureala si cu mai multa greutate am ajuns la birou. De pe geam se vad vilele din zona Primaverii, dar si asa plouate parca nu au nici un farmec. Nimic nu are farmec cand ploua si nici nu ma intreb de ce ploua.

Aseara m-a vizitat o veche prietena. O stiu de cand era un copil, eu fiind la varsta adolescentei. Mereu nu ezita sa imi spuna ca am fost un model pentru ea si ca orice barbat ce a trecut prin viata ei era comparat cu mine. O cred, pentru ca e atat de inocenta si tot ce spune e mai adevarat decat adevarul pur. O cred ca are un standard ce are legatura cu mine pentru ca in toti acesti ani nu am facut-o sa sufere niciodata. Si despartirea de mine a fost o placere. De fapt fac orice despartire frumoasa. Imi amintesc de o alta femeie care m-a divinizat si careia i-am spus ca nu simt nimic pentru ea ...si sa ne despartim chiar de Valentine's day.

Nu m-am vazut cu micuta de vreo noua luni. I-am vazut toata evolutia de la copil la adolescent si chiar am influentat multe in viata ei. Tot ce spuneam era ca un model pentru ea. Niciodata nu m-a contrazis si niciodata nu m-a mintit. Aseara am stat ore intregi la povesti desi venise sa ma ia un oras sa ne spunem multe si sa ne imbatam.

Am ramas acasa, discutiile curgeau fara nici o pauza. Si-a facut o tigare de "canepa" iar eu am acompaniat-o cu niste shot-uri de absinth. In toate discutiile ei...apaream eu si gesturile mele. Nu ezita sa imi spuna ca (nici ei) nu ii spun cat de frumoasa e. S-a facut foarte frumoasa, ca o lalea in plina primavara. Plina de prospetime. Imi tot spune cum profita barbatii de ea si de frumusetea ei, imi spune ca e o proasta, ca nu stie ce e ala respect din partea unui barbat. E dezamagita de ea. Stie ca am o obsesie cu femeile frumoase si ma pune sa o admir din ce in ce mai des. Stie ca am o obsesie cu sanii si ma pune sa ii admir. Nu purta sutien si in nebunia discutiei nu am remarcat sanii frumosi ce dadeau contur corpului ei . M-a pus sa ii iau in palme sa vad cat de frumosi sunt ca mereu ii reprosam ca are sanii mici (repros standard pentru fiecare femeie).

Am adormit imbratisati pe la 5 dimineata. Am ales , ca si acum, sa adormim pe muzica frantuzeasca. Paris fiind si orasul unde ne-am regasit dupa o pauza de 2 ani. A inceput sa ploua, cerul poate simtea ca am in brate alta femeie. Ea era insetata de imbratisarile mele si nu stia cum sa isi gaseasca un loc mai aproape de mine. Imi lua in somn mana si mi-o punea pe sanul ei, asta cred ca dadea o siguranta somnului ei. La 7 s-a trezit brusc si a plecat spre casa. Eram amandoi ametiti ca dupa coma profunda. Am condus-o pana la taxi si am imbratisat-o. Dupa secunde bune mi-a dat drumu si ma sarutat in fuga. " La revedere dragul meu...ai grija de lumea ta...si a mea" si s-a "imbarcat" in cutia galbena.

Mi-am pentrecut 1 ora in cada si acum dupa 4 ore inca mai simt parmului ei...E un Dior care nu imi vine acum in minte...un parfum tare de femeie, ca acum nu mai e un copil.

Vizita ei m-a ravasit, ma simt si in extaz dar si sufar. Mi-a spus atatea lucruri bune despre mine incat m-am speriat. Am un nod in gat acum cand tastez si simulez ca beau din cana cu apa de la "fantana" pentru a nu intra cineva in birou sa ma prinda pe ganduri. Ma intorc la mocirla asta si astept urmatorul eveniment ce ma face sa postez.

Alergii controlate

2007-06-08T03:33:00.001-07:00

Timpul isi numara ultimile minute pana la intrarea in week-end. Winamp-ul isi ia din lista ultimile melodii, acum "vaya con dios - for you" imi da niste idei. Pe blogul meu personal inca o persoana isi face de cap in comentarii...ca de obicei nu las nici un comentariu, sterg tot. Ca si pe acesta si pe ala spun niste chestii pentru care tanti Geta de la spalatorie isi face credit cu buletinul pentru indreptatul limbii materne in lipsa de tratate de psihologie. Ce dracu conteaza asa mult niste vorbe. Imi amintesc cum am facut sex cu o fosta sefa pe balcon, avea vedere spre o zona destul ce circulata. Era totusi tarziu in noapte dar cu siguranta daca imaginea unui cuplu facand amor nu atragea prea multe priviri, tipetele ei de placere te faceau sa intorci capul sau chiar mai mult sa stimuleze vreun timpan al unui vecin. Paradoxul este ca au trecut niste ani de atunci, ulterior am testat si liftul, scara blocului chiar si acoperisul.

Cu siguranta este imposibil ca cineva sa vada ceva. Sa nu auda ceva. Dar nimeni nu i-a reprosat nimic, nici acum dupa cativa ani. Pentru noi restul este mai important un cuvant decat o fapta.

Sincer si eu fac aceasta greseala. Relatiile mele se mentin perfect la distanta. Puterea cuvintelor de multe ori face mai mult decat o partida de amor "best fuck ever". Sunt sigur ca din 2 sms-uri iubita mea nu ma va insela mult tim. Mult timp mi-am propus sa spun cat mai multe, sa dau efecte cat mai devastatoare cu un numar cat mai putin de cuvinte. De foarte curand mi-am propus sa fac toate astea fara cuvinte. Daca in primele zile primei mele iubiri ii scriam pagini intregi pe caiet dictando acum ei ii las un trandafir in locul in care simt ca nu se astepta. Ma intreb dupa asta...unde ajung. Oare e nebun cel ce isi propune sa devoreze suflete fara a face nimic fizic. Puterea mintii poate duce o relatie. Sunt sigur ca da...si nu pentru de-o clasa mediocra si pentru cei ce s-au saturat de mirosul de piele din C-Klasse sau D&G reprezinta simple initiale.

Inca ma intreb de ce judecam vorbele sau faptele si nu luam totul asa cum e. Un citat pus pe toate blogurile de fete virgine spunea "....bucura-te sa s-a petrecut". Parca Marquez spunea...Eu as putea spune mai mult...bucura-te ca se petrece si fa ceva sa se petreaca in continuu.

Am ramas singur in cladirea asta...toti au rupt usa si cand parcam in masina imi canta "Ne-Yo - So Sick", asta e si acum in boxe. Ma retrag prin mediocritate, ma duc manat de turma la Paul Van Dyk. O sa ma imbat din Absinth-ul rezervat, o sa ies la o cafea cu tipa aia ce o amagesc de 3 saptamani ca ne vedem si mai mult poate este fuck of the year...dar toate astea intr-o editie viitoare.

...

2007-06-08T03:32:00.001-07:00

Nu-s eu mare fan Paul Van Dyk dar m-am lasat dus de majoritate la inca un eveniment sters. Nu pot sa fiu atat de ipocrit sa nu remarc show-ul de lumini si alte accesorii. Legat de ce mixeaza omul nu sunt cel mai mare fan, dar totusi o nota peste medie ii acordam.

Printre parteneri era si o celebra firma de motocilete ce avea impanzite animatoare peste tot. Un dintre ele am cunoscut-o la un targ la Romexpo acum vreo 4 ani. Firmele noastre erau expozante si ne-am tot intersectat. Am schimbat impresii si date de contact. Am iesit de cateva ori intr-o iarna, am avut niste aventuri cu prietena ei...asta pana sa se intample ceva intre noi. t

Arata la fel de bine si era cred ca cea mai sexy prezenta din jur. La capitolul comunicare este mai mult decat stearsa. Am ajuns pe acasa la mine de cateva ori si la dracu daca am putut sa ma dau la ea. Si acum revenim la titlul post-ului. De ce trebuie mereu sa te controlezi erectia cu concluziile pe care le trage creierul. Din ce in ce mai des patesc faza asta...si anume femei care in momentul in care le dezbraci raman goale si la propriu si la figurat. Recunosc ca s-au inmultit si partidele "best sex" si au disparut cele sterse. Dar mereu aud aceeasi poveste: "cum reusesti tu sa ramai asa bun prieten cu toate si mai ales sa nu le-o tragi". Culmea ca imaginea asta de baiat bun nu ma prinde, sunt un diavol ce bantuie dar probabil la vederea unei prade prea slabe si lipsita de importanta isi pierde interesul.

Mai era acum cativa ani o vanzatoare la supermarketul din colt. Avea ea o prietena pe care am cunoscut-o nu mai stiu pe unde...agatare ieftina gen Twice. Nu stiu cum dracu de pe vremea aia ajungeau asa repede la mine acasa, ca acum nici menajera nu mai calca pe aici. Vin cu ea, bem ceva, dansam si alte cacaturi pana cand ma apuca un "somn" subit. Ce sa zic...era sexoasa fata..intolita ca o vanzatoare de sapun din mall. Dar cand o vedeam cum statea pe canapeaua aia muream. Parca se astepta sa ii dau una in cap. Statea asa timorata si a tras de paharul ala vreo ora. La un final am rupt eu pisica in 3 si am dus-o catre casa. In scurt timp sa aflu de la unul care punctase la prietena ei vanzatoarea ca vorbeau ele ca fetele si m-a facut gay.

Eh macar ca mandrie de barbat si tot trebe sa actionezi...chiar daca e mai prost prestat taci si inghiti decat sa traga vreo concluzie eronata ca faza cu "nu ma atragi" la ea in berceni nu a ajuns

Fast love

2007-06-08T03:30:00.001-07:00

De luni de zile nu m-am mai trezit la ora 14, cred ca nici nu imi amintesc acea zi in care m-am trezit asa tarziu. Nu imi amintesc nici ultima zi in care m-am uitat la Mtv. O fac acum zi vad "George Michael- Fast Love" . Asta e piesa care nu imi aminteste de nimic si de nimeni...poate de perioada cand s-a lansat si ma jucam de-a DJ pe o plaja. Plictiseam lumea cu ea inainte de inceperea programului alert. De fapt postul meu cred ca o sa aiba legatura cu acea perioada.

Cred ca asa "fast love" ca atunci nu se mai poate simti ever. De mic mi-a placut sa controlez mase si ai mai parinti ma lasau in lumea mea. Aveam vreo 16 ani cand adunam peste 1000 de oameni la un spectacol unic pe plaja. Se lasa seara de seara cu baie in mare, dusuri cu bere sau udaturi cu furtunul...si multe alte tampenii. Pe vremea aia nu prea conta ce masina ai, ce lucrezi si cati bani ai. Contai tu... Anii 90 si ceva se remarcau printr-o chestie, cine spargea limita de normalitate era ridicat in slavi.

Pentru multe prezente feminine eram o imagine, eram ceva noi ce la ele in oras nu exista. Eram la mare locul unde se stie ca iti faci de cap. Nu era varsta pentru o femeie care sa nu vina direct sa imi spuna ca ma place. In acele momente fast love era cel mai bun titlu. Fiecare din noi stie ca dupa plecarea ei eu o sa fiu cu altcineva si ea poate la fel. Tocmai de aceea fiecare moment era trait la maxim. Nu imi amintesc un moment anume, sunt asa de multe...cred ca pot dedica pagini intregi de posturi si poate tot nu ajunge.

Ideea ce ma macina este...de ce acum nu putem avea fast love...evident nu este vara si nu e mare. Oare marea asta este acest stimul ca ne scoate din minti. De ce cand spui munte te gandesti la aventura si cand spui mare te gandesti la dragoste. Coincidenta sau nu pe MTV tot o melodie a acelor vremuri, melodie ce o citam si in blast "what is love"

Ma retrag din aceasta discutie fara sens. Totusi cred ca acele vremuri erau predestinate pentru acest sentiment de fast love. Nu plec inainte de a specifica ce inteleg prin fast love si anume puterea de a petrece o ora cu o persoana, ora ce iti hraneste sentimentele ani de zile.

Terapie extensiva

2007-06-08T03:29:00.001-07:00

Ascultam "Elvis - Devil in disguise" in timp ca ma intrebam cum stam cu imunologia. Cand ti-ai facut ultimul control imunologic? Aici nu ma refer cat de expus esti la tot felul de virusi ci la cat de imun esti tu la ce iti poate influenta viata de zi cu zi.

Era ora 9 dimineata si plictisit cum sunt de fel deschid unul din chaturile ce rezulta din cautarea pe google. Sincer nu am mai intrat pe un chat de pe vremea cand stateam noaptea pe dial-up si abuream fete. Aceasta experienta destul de fun pt mine la acea vreme s-a incheiat cu o intalnire de grup in fata la Dumars. Am chemat vreo 5 tipe din cele cu care vorbeam frecvent, le-am luat din fata discotecii, le-am adus la masa la noi si am socializat. Nu am avut nici o remuscare dar asta a insemnat ruperea totala de acel obicei...chatui-tul.

Acum ma simt destul de stingher. Mi-am ales vechiul nick care atragea multe intrebari din partea sexului feminin. Conform reclamei la Biborteni..."si atunci ca si acum" lucrurile merg la fel de bine. Lumea ma apeleaza, vorbim, radem, ne ironizam. Imi aleg 3 nickuri cu care continui discutia si pe messenger pe un id ce l-am facut pe moment. Am vorbit pe parcursul zilei si deja se apropia ora plecarii de la birou atat pentru mine cat si pentru ele. Discutia se termina cu un clasic ramas bun si cu intentia de a povesti mai multe in viata de zi cu zi, la o cafea.

Pana aici totul ok, dar mi-am amintit la final scopul pentru care am ajuns acolo. Nu caut nici o jumatate, nici o aventura ci eram curios cum mai este viata pe un chat. Ce m-a frapat este faptul ca majoritatea femeilor aveau un partener de viata...mai mult relatii stabile de ani de zile. Totusi dupa primele 15 minute incepeau sa se planga de relatiile lor. Toti ne plangem de relatiile noastre, de partenerii nostri, dar nu realizam ca doar noi ne putem face bine. Lucrurile nu se rezolva cu un amant sau cu o despartire. Lucrurile se rezolva acolo, in patul tau, in intimitatea ta, in teritoriul tau. Probabil vorbim de iubiri mediocre, de sentimente nesigure si de chestii trecatoare. Poate ne standardizam in tot ce facem si de ce nu si in iubire. Stam cu o persoana nu pt ca o iubim ci mai mult pentru faptul ca iti da siguranta si ca e langa tine.

Din punctul meu de vedere o relatie este o vanatoare continua, un joc continuu, o inima mereu agitata. Cat timp in fiecare secunda nu te vanezi unul pe celalalt apare monotonia si ne multumim si cu o evadare pe un chat si poate chiar mai departe. Cand vanatoarea se termina moare tot. Mori si tu, dar esti "hranit" si pregatit pen tru o "prada" mult mai mare.

Doza estetica

2007-06-08T03:28:00.001-07:00

Azi mi-am amintit de un repros frecvent intalnit la femeile din viata mea. Nu le spun niciodata ca sunt frumoase, sau ca arata bine sau nu stiu ce rahaturi gratuite. Evident cand le simt le spun, o spun rar, atat de rar incat devine o minune cand o fac. Nu ma ascund de cuvinte ci doar de simtiri.

Astazi mi-am luat lista la puricat si femeile pe care le consider frumoase au auzit de la mine aceste vorbe magice. Nu am spus-o ca o simteam ci ca era un adevar. E o crima sa nu recunosti frumusetea unei femei si e un pacat sa nu i-o spui. Acum ca am lamurit problema legata de afirmatii, ce facem cu persoana care primeste aceste cuvinte.

Multe dintre femei nu inteleg puterea acestor cuvinte. Simt ca e normal sa auda asta si o remarca "ce frumoasa esti" o lasa rece. Daca nu o lasa rece va trece cu usurinta peste ea ca si cum i-ai spune "ce bine iti vine aceasta bluza".

Cu siguranta pe multe dintre femei le lasa rece aceasta remarca, altele simt ca e vitala iar altele nici nu stiu ca e vitala, important este sa o primeasca.

Prescrieri on line

2007-06-08T03:27:00.001-07:00

De ceva timp la mine in birou e manie cu siteurile de matrimoniale. Fie ca dau sau nu nume o sa va ganditi la noi2.ro care se pare ca e cel mai cunoscut. Fie ca e maritata sau implicata intr-o relatie, fie ca e barbat sau femie, calare pe acest site. Este o adevarata manie. Recunosc ca si eu am testat pt cateva minute aplicatia mai ales ca aveam CV-ul activ pe Ejobs in legatura cu Neogen, proprietarul spatiului. Timpul nu mi-a permis decat sa admir decat niste profile...de remarcat unul:

idxxxxx:
SUPERPERSONALITATE ! Vreau sa gasesc un barbat pe care sa.l innebunesc de cap, sa.mi indeplineasca toate mofturile, sa.mi gateasca, sa aiba grija de copilul meu inca nenascut, sa ne plimbam prin marile metropole ale lumii ( eventual sa plateasca excursia doar pt. mine ), sa fie tot timpul langa mine, pentru mine, doar cu mine pana ma voi plictisi de EL!
Inscrierile trebuie sa fie insotite neaparat de o poza sau daca vi se pare prea banal de un C.V.!

Mi-e lene sa va mai dau alte exemple, dar ideea e ca majoritatea sunt la fel. Ma rog...problema nu e aici. Problema este ca una din colegele mele si-a depus demisia...si-a gasit alt job....dar cum. A cunoscut un tip pe noi2 si ala a recomandat-o..si bla bla bla. Intr-o seara ne facem de cap prin Kristal cu o alta colega. Amicul eu tot aducea la masa zeci de mujersite, care mai de care mai blonda, mai parfumata, mai datatoare de erectii...tipul il cunoscuse colega mea pe noi2. Evident m-am bucurat ca am schimbat niste impresii cu niste femei cu iq negativ si mai ales am reusit sa aud ce impresii schimba ei intre ei. O colega a plecat in Spania...cica ramane acolo cu unul de pe noi2. Aud aseara o barfa ca una din secretare...prezenta si ea pe noi2 l-a surprins pe dl Presedinte pe noi2. Nu e roman si ma intreb oare ce vorbeste cu ele si cum. Maine poimaine aud ca pleaca omu' cine stie in ce tara dupa vreo tavaleala on-line.

Teoretic te-ai distrat pana acum, asta nu e un blog scris in nota in care te-ai obisnuit si faza este ca e chiar foarte trist. Alllooo noi2, opriti asediul! Cred ca daca am putea vedea cati useri au cont acolo am vede poate si parintii, profesorii, medicii de familie sau cine stie ce personaj din mediul nostru ca are cine stie ce fetish-uri on line.

GOD cat de frumos este sa cunosti o persoana la inghesuiala in Cora, sau sa iti loveasca masina, sau sa ramai blocat in lift sau sa te cunosti la un examen sau cine stie ce chestii pt care depui ceva efort si esti tu...ala natural.

Voi incheia acest blog totusi cu partea buna a lucruilor. Mereu am fost deschis in a cunoaste noi oameni, de orice origine, sex si clasa sociala. Un contact in plus inseamna sanse mai multe de nu petrece sfarsitul lumii singur.

So...Bivolaru, where are you???

Nevoia de dependenta

2007-06-08T03:26:00.001-07:00

Ascultam niste "Placebo - Special Needs". Ulterior pe youtube am gasit si clipul. Sunt sigur ca si tu ai niste nevoi speciale si cand zic nevoi speciale care sunt alea...speciale?

Ma gandeam care sunt acelea...pentru ca toate nevoile mele sunt speciale, nevoile mai putin speciale sunt chestii cotidiene care mi se cuvin.

Am nevoie de vanatoarea aia in rezervatie. Mi-am dat seama ca de la ultima "batalie" chestiile astea de one night fucking sunt mai interesante ca o vanatoare, dar totusi sunt prea usor de obtinut si ulterior pentru unul din cei doi devine dependenta.

Acum nu imi dau seama unde e mai mare dependenta, sa ma duc la vanatoare sau evadez din rezervatie. Sincer cred ca o combinatie intre cele doua constituie nevoie speciala...mai exact o aventura ce se transforma in vanatoare continua sau o vanatoare continua ce se transforma intr-o aventura.

Cand spui nevoie speciala clar te gandesti si la sex. Inghetata aia de ma MC.D la promotie nu e o nevoie speciala cat timp nu o servesti de pe sanii ei. De aici totul evolueaza, de la un simplu "misionar" incet, incet ajungi sa nu mai ai limite. Poate ai langa tine partenera care duce si ea limitele destul de departe. Ajungi la nivelul la care orice pozitie sexuala pusa in practica in orice loc mai mult sau mai putin bizar sau public, devine o normalitate. Ajungi la nivelul la care mintea voastra controleaza tot ce e legat de voi, chiar daca sunteti la mii de km.

Ajungi pana la nivelul in care beti impreuna pana cadeti lati, luati droguri usoare, faceti sex cu o a 3-a persoana la birou si devine o obisnuinta cam tot ce pana acum parea tabu. Traiti fiecare secunda cu maxima intensitate si practic limite nu mai exista...existati doar voi.

Si...dupa astea ce urmeaza....Urmatoarea batalie cum o sa fie...? Ce te faci cand te lovesti de mediocritatea din jur, de chestiile sterse si inodore. Nimicuri care nu te hranesc si care iti cresc pofta de vanatoare.

Prescrieti tratamente si pentru?

2007-06-08T03:25:00.003-07:00

Da...tratam tot. Avem tratamentul complet pentru afectiuni grave ale inimii. Fie ca aceste afectiuni au aparut datorita faptului ca:

-Te trezeste telefonul iubitei in miez de noapte ...suna in draci si cu greu raspunde, iese pe balcon si da explicatii la 2 noaptea departe de urechea ta.

-Te trezeste cateodata ca amintirea ex-ului este din ce in ce mai prezenta, poate chiar o despartire crezi ca rezolva problema. Dupa 1 sapt cu el cica tot cu tine e mai bine ...si tot asa.

-Prietenii ii baga in cap tampenii pe care le crede instant.

-Isi inventeaza extra-joburi peste program si te trezesti cu ea in alte locuri si cu alte persoane.

-E superficiala relatia voastra, devine monotonie.

-Iti reproseaza ca nu esti in stare sa mentii o relatie, ca simte ca se va termina desi nici ea nu face nimic pentru a salva ceva.

-Iti ia masina si iese cu persoane de acelasi sex cu tine...la o cafea

-Se muta la tine si incepe sa isi impuna stilul in tot ceea ce este "spatiul tau intim"

-Tot ce faci tu o enerveaza...ce fac altii e perfect.

...si pentru simptomele asemanatoare recomandam "IGNORE TOTAL"

De maine in farmacii!!!

Loverdoze

2007-06-08T03:25:00.002-07:00

: Daca pana acum faceam diferenta intre diferite produse sau servicii prin caracteristicile clare ce le au, acum am ajuns la nivelul la care poti vinde NIMIC si asta doar prin marketing.

Nimeni nu mai sta sa guste 3 sortimente de iaurt ci cand e in fata vitrinei ia Danone. Ne luam masini nemtesti ca stim ca-s bune, dar acum si francezii fac masini...ce-i drept mult mai frumoase.

Banii se arunca pe orice, de la o taxa pentru satisfacerea nevoilor personale pana la taxa pe apa de ploaie. Avem bani, cumparam tot, cumparam tot platim taxe, platim taxe avem bani, si tot asa pana maine.

Chestia care nu se vinde si nu are inca marketing este iubirea. Eu ca persoana sincer sa va spun mi-o cam vand, sau mai bine zis mi-o impachetez dupa nevoile "clientului". Practic totul incepe cu o intalnire (de afaceri -unde cunosti oferta - film, teatru, terasa de fite ). Dupa aceea daca totul e ok semnezi contractul (un prim sarut). Ulterior faci acte aditionale (dupa mutatul impreuna, cumparatul mobilei si etc). Cand nu respecti regulile contractuale apar si pedepsele (lipsa sex, pupaturi, masaje si alte accesorii). Daca nici asa nu se rezolva tensiunile se poate ajunge pana la instanta sau chiar incetarea contractului.

Tot chestii de marketing sunt si lacrimile, tipetele, schimbarile de look sau vestimentatie, partidele de amor in locuri neconventionale. Parca dupa ce iti spui si una si alta, tipi unul la altul, mai bagi un repros iti scoti din maneca micile strategii de marketing.

Ce sa mai discutam, extra-doza de "love" nu trebuie neglijata, ba chiar mai mult trebuie mereu reactivata.

Real Station

2007-06-08T03:24:00.001-07:00

Instrumentul numit blog scoate din noi o importanta latura legata de comunicare. E divin ca frustrat fiind arunci niste idei pe tapet si cei din lista ta iti mai dau si sfaturi. Teoretic poate insemna inceputul falimentului pentru medicii psihologi sau dublarea numarului de pacienti.

Asta nu e un post despre iubire, dar stim cu totii ca iubirea vindeca si imbolnaveste multe minti. Imi amintesc si acum, aveam vreo 17 ani si ma pregateam de prima iubire. Eu mereu ma pregatesc de cate ceva si atunci cand apare ceva de moment eu oricum ma pregatesc...si sa revenim...Pierdeam vremea prin Busteni, ne plimbam prin zapada, beam un ceai cald ce ii incalzea pometii si tot felul de chestii nevinovate si pline de intentii pure. Ei ii placeau trenurile, garile, tot ce tinea de acest subiect. Nici acum nu pot uita gara din Busteni, de cate ori am vazut-o, aproape zilnic pierdeam cate o ora pe ultima banca ascunsa si lalaiam aiurea.

In ultima zi de vacanta am stat pana la asfintit. Zapada era rosie in lumina soarelui apus. Totul era rosu, pana si Intercityul ce gonea spre Constanta. Un tanar isi conducea iubita cine stie unde si pentru cat timp...Amandoi aveau lacrimi in ochi, se simtea durerea in despartirea lor, se simtea ca nu era o despartire de scurt timp. Trenul pleaca si el o insoteste pe peron lipit de geamurile blocate pe inchis. Nu se distingea chipul ei, cand a ajuns in dreptul locului in care o lalaiam noi am vazut o claie de par neagra si la fel, mult rimel ce se scurgea pe obraji in jos...pana pe gat. El inca fugea pe langa vagonul 5 si in aceasta nebunie uitase de trandafirul din mana. Trenul luase viteza si el nu mai putea sa il urmareasca, se impiedica si cazu in genunci. Lacrimile lui parca topeau zapada rosie, floarea cazuse pe jos si era purtata de vant pe sinele de cale ferata. Durerea o simteam toti din jur, pana si soferii de taxi ce erau la sute de metri sunt sigur ca nu s-au simtit prea bine in acele momente. Totul era rosu si parca el facea o ruga catre Dumnezeu. A stat minute in sir in genunchi pe peron. Spera inca la o minune, la un tren ce sa o aduca , spera...

S-a intunecat, am realizat ca de la plecarea trenului au trecut 15 minute si in acest timp nu am scos nici un cuvant nici eu, nici ea. Mult timp nu am scos nici un cuvant, am avut puterea sa ne petrecem ultima seara destul de frumos.

A 2-a zi era inca Craciun, plecam spre casa, in acelasi tren, la aproape aceeasi ora m-a parasit. Nu au fost motive, certuri, suparari...pur si simplu ne-am despartit. Treceam exact prin ce trecea tanarul ingenunchiat in gara Busteni, doar ca eu imi imploram soarta blocat intr-un wc langa vagonul restaurant.

Este oare gara, sau trenul cel mai sacru loc, locul despartirilor si al impacarii sau al regasirii?

Recomandari pentru vedere?

2007-06-08T03:22:00.001-07:00

Deschizi DC++ si cauti "The Cardigans - Couldn't Care Less". In timp ce iti faci pielea mai mult decat gaina si asta nu din cauza gripei aviare ci din cauza inceputului te apuci de citit.

Ma gandesc de ce pentru toate bolile mai devreme sau mai tarziu se descopera un tratament iar pentru starile astea in care iti tai venele mai ceva ca un taran ce da cu coasa-n iarba nu e nici un remediu. Poate vi se par frustrante posturile de aici, poate te intrebi ce ratat este si asta care tot scrie de inimi malaxate. Om normal ce poate il cunosti bine, sau iti e coleg de serviciu sau poate te injuri cu el in trafic, om normal ce trage de shot-uri prin cluburi sau cine stie ce tampenie. Revenind la titlu...vederea!

Vederea poate rezolva multe din probleme, poate daca nu vezi simti mai mult, iti dai mai mult interesul sa cuceresti ca nu vezi sau ce ai in mintea ta. As vrea sa fiu orb, sa fie acea femeie din fata mea asa cum mi-o inchipui, sa aiba buzele alea, ochii aia si sa nu ma sperie imaginea ei dimineata dupa o noapte de alcool si amor sau sa nu imi fie frica de imaginea aia de femeie terminata de viata, imagine tipica unei femei la menstruatie.

Mai cauta pe DC++ si "Will Young - All Time Love" ca sigur s-a terminat piesa precedenta si tot de vedere vorbim. Oamenii cu calitati mereu sunt complexati, cand ai un defect mereu dai ce e mai bun din tine ca sa iti atingi scopul. Eu ma uit mereu la trecutul meu...un om mediocru, poate putin mai mult sa zicem, si zambesc din simplul motiv ca am reusit sa tin mereu langa mine o femeie din alte motive decat cele pe care le au majoritatea. Sunt sigur ca daca as avea un defect important nici o femeie nu mi-ar rezista.

De la inceputul blogului poate te gandesti la "Parfum de femeie". Special pomenesc tocmai acum de acest film. Este o transpunere in imagini a vorbelor mele. Dar sa zicem ca nu suntem orbi...de ce nu trecem peste problemele minore care ne retin sa evoluam intr-o relatie? Oare faptul ca dimineata are o respiratie oribila, sau ca manichiura lui/ei nu e perfecta sau ca masina este din 2000 si exul avea cu 100 de cai putere mai mult si era mult mai noua si evident nemteasca, hranesc o relatie? Oare faptul ca are fundul mai mare decat acum 1 an cand ai cunoscut-o, sau faptul ca nu mai ai acelasi job bun ca la inceput poate distruge o relatie?

Cauta si "vaya con dios - pack your memories" si ascult-o pe final....cand ma gandesc cat de complexi suntem, cate putem face noi oamenii, prin cate trecem si nu putem trece peste superficialitati de acest gen. Nu putem trece peste toate rahatuile si preferam chinul in locul zambetului. Oare cu ce suntem superior daca nu putem sa ne facem noua bine si facem altora bine, construim poduri imposibile, plecam in spatiu, ne scufundam dar nu putem dormi imbratisati cu o singura persoana o viata.