In definitiv, exista o singura problema: cum sa razbati?!

luni, 15 octombrie 2007

O frumoasa marturie







Astazi prin biblioteca am dat peste o frumoasa declaratie de dragoste. De fiecare data cand o citest totul se prabuseste in jurul meu.

"Eu am iubit un singur barbat.

Il iubesc si acum. L-am iubit si inainte de-al cunoaste, ne-am iubit cand l-am cunoscut si-l voi iubi pana dincolo de sfarsit. El nu este al meu. Si ma intreb uneori, cine il are mai mult: sotia sau functia?

Mi-a darut candva un buchet de flori artificiale...pentru ca celebritatea nu-i da voie sa cumpere flori din coltul strazii...

Ne-am ascuns mereu si ne-am iubit la marginea Bucurestiului, departe de ochii lumii, dar mai ales de cei ai adversarilor sau ce ar fi ridicat iubirea noastra la rang de greseala nationala.

Nu suntem decat doi muritori...si chiar daca suntem cunoscuti si noi avem dreptul la dragoste. Totul ne desparte... oamenii, viata, functia lui si poate destinul. Si totusi...Dumnezeu ne-a unit de atatea ori!

Am spus candva ca mi-as da pentru el mana dreapta si as invata sa scriu cu stanga...Si apoi mi-am dat seama ca mi-as da pentru el nu numai viata, ci si moartea.

Mi-e dor de el... mi-e dor de el mereu...Si singura cruce la care ma inchin este cea din aur pe care el mi-a daruit-o candva de Florii.

Iubesc un singur barbat...si tocmai pentru ca-l iubesc prea mult, nu ma intrebati cine e.

Aceasta este propria mea marturisire in fata lui Dumnezeu."

Floriana Jucan - 16.04.1996

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu