Intr-o zi nebunia iubirii m-a adus pe coasta Siciliei. Am venit sa o vad. Eram dupa 6 luni de despartiri si parca nu mai aveam oxigen nici eu si nici ea. La plecarea ei ne-am promis sa trecem prin chinurile iubirii fara sa ne cautam, fara sa ne scriem, fara sa ne telefonam.
Dupa cateva zile ma refugiam in iesiri cu prezente sterse, pahare de alcool la mine acasa si multe aventuri. Eu si bunul meu prieten ajunsesem in scurt timp sa nu le mai stim numarul celor cu care ne petreceam noptile. Fie ca era la mare, la munte, in tara sau afara in 2 luni mi-am impus sa uit de trecut, sa uit de ea, sa uit de durerea noastra. Faceam cele mai josnice lucruri, faceam sex in locul in care faceam si cu ea, mai mult chiar si in pozitia pe care o prefera sau chiar strigandu-i numele. Alegeam doar femei ce ii poarta numele, culoarea parului sau chiar si jobul. Eram nebun si nu stiam ca asta din lipsa ei. Mergeam in aceleasi locuri unde mergeam si cu ea, le faceam aceleasi mici cadouri si chiar le trimiteam mesajele primite de la ea pe vremea cand eram impreuna. Pe toate le puteam schimba in "EA".
Ma durea in cur de tot. Viata profesionala era in ascensiune. Detineam un post destul de bun sa imi permit orice de la viata si mai mult orice de la orice femeie, dar ce nu stiam era ca eu nu voiam orice femeie. Ma sunau diferite muieri, imi dadeau mailuri, unele chiar ma cautau pe la birou. Nu eram un macho dar ignoranta mea trezea semne de intrebare si chiar dorinte maxime. Eu voiam doar sa ma imbat cu placerile sexuale provocate de o ea...ea ce are aceleasi nume, varsta, zodie , culoare de par. Le spuneam tuturor ca nu primesc decat nimicul pe care il ofer, ca totul e la EA, departe...departe.
Dupa cateva luni eram ca un mar mare si gustos introdus intr-un storcator. Devenisem neglijent cu mine, cu familia mea...cu prietenii mei. Toate relele adunate m-au trezit intr-o zi de 3 ianuarie. De la Craciun nu ma mai trezisem, mai bine zis de la Sf Stefan. Eram la Amsterdam si ma tot invarteam prin zona aia...Bruxelles, Kohln, Paris, Maastrich. Tot ce era pe raza de 200-500 km nu se rata. Traiam nebunia unui om normal. Amicul meu G imi propunea tot felul de tampenii de la mers ilegal cu TGV-ul pana la ne urca in TGV-ul de Anglia si sa emigram acolo. Visul nostru a fost sa mergem gratis cu avionul si era cat pe ce sa il punem in aplicare. Au fost multe nebunii, limite nu existau, nu trecea o idee prin cap sa nu o punem in aplicare. Ma gandeam la ea in fiecare secunda, la ce face, cu cine e...cine o saruta si daca si ea face sex in aceeasi pozitie cu un tip ca mine ,...oare ii striga numele???
Intr-o noapte eram intr-un cigar bar prin Anvers cand am lasat tot si pe toti si am plecat spre ea. Nu stiam nimic...decat atat ...Sicilia. Cauta o romanca in Sicilia. Nu stiam unde sunt si nici cum dracu ajung. Am dormit dreapta unui sofer de tir ce m-a dus pana la o conexiune cu un tren ce ducea spre Italia. In 7 ore eram la Milano. In alte multe ore am ajuns si acolo dupa ce m-am trezit din toate si am inchiriat o masina. Autostrada 18 m-a dus in Catania. Este tot ce imi aminteam din povestile ei, Catania. Aveam o singura seansa, sa o caut la spitalul din zona sau la cele de langa. Italiana mea nu e prea buna de cautari dar in spital am aflat ca a lucrat si ca acum e tot in zona dar nu imi pot spune. Mita este ceva ce nu a ajutat in obtinerea unei informatii confidentiale. Am mers pana in Palermo, pe unde vedeam oras mai mare opream la orice spital. Nimeni nu ma ajuta, aceeasi oameni reci si indiferenti la cautarea mea. Mergeam pe A20 si m-am hotarat sa abandonez aici cautarea sau sa fac tot posibilul sa aflu de la cunoscutii ei. Asta nu voiam, era prea importanta imaginea mea ca sa fac asta si totusi o fac. Nu aflu prea multe informatii dar totusi in drumul meu era si Messina, ultimul loc de unde s-a auzit de ea. Imi vine ideea geniala sa aflu ceva de la un birou de evidenta populatiei sau primarie. Ajung acolo dar programul s-a terminat...deh EU. Nu puteam sa inchid un ochi, nu aveam stare si apropierea de apa ma apropia si de ea. Am petrecut pana la inchidere ore intregi pe tarm. Am cunoscut oameni, mi-ai facut cinste si i-am cinstit. Am cunoscut femei, nu mai stiu cum aratau dar parca toti imi simteau setea de EA.
Nu poti sa iti dai seama ce este in mintea unui om ce lasa tot si pleaca de nebun mii de km. Ajunge acolo, e langa ea si ea nu e...acolo. Ma uitam la geamuri si ma gandeam la care din ele sta ea acum. Si daca stiu, oare cu cine e. Primesc un sms...un numar cu prefix 39. Nesemnat, fara text, atat. Cu mainile ce tremura sun. Era un fix cu robot si o voce...da, era a ei. Vorbele ei dulci in italiana ma excitau teribil. O si vedeam facand sex cu vreun macho italian. Sunam din ce in ce mai des si mereu aceeasi voce. Nu indrazneam sa las mesaj. Singurul loc ce mai era deschis era un internet cafe. Acolo intru si incerc sa ma rup de situatia in care sunt. Nimeni din cunoscutii mei nu stiu nici acum prin ce am trecut si unde am fost. Toti stiu ce mi-am facut de cap in sudul Frantei cu una. Pe messenger singurul contact on line era un amic de-al meu mai bolnav ca mine. E genul de om ce nu are limite cand ii dai taskuri imposibile. Da...imposibil i-am zis. In 3 ore dupa numarul de telefon aveam adresa ei. Am zburat catre casa ei...o mansarda cu miros de lemn vechi. De afara se vedea vag o lumina, ma gandeam ca era de control sau poate citea...dar daca citea de ce nu raspunde la telefon. Eram foarte sigur ca nu e acasa. Am asteptat in fata inca 2 ore pana totusi zic sa urc, sa sun la usa.
Urc...sun...deschide. Plangea, era roscata, unghii rosii, imbracata cu un halat de casa pe care never ever nu cred ca l-a purtat in tara. Ore intregi nu ne-am spus nimic. ORE INTREGI. Am stat imbratisati pe jos. Nu se auzea nimic, nu tv, nu radio...nimic, poate doar durerea noastra si lacrimile ei cum se scurg. Pentru prima data am simtit ca langa o femeie imi vine sa plang. Mi-am mascat gestul in gantul ei. Au scapat 2 lacrimi ce s-au unit cu ale ei. Eram muti...ore intregi am stat si nu ne-am putut spune nimic. Isi facea bagaje. Nu stiu de ce...o ajutam si eu. Afara se luminase. O intreb dupa ore de tacere...mergi cu mine? Nu zice nimic...deschide usa, o urmez...deschid masina si isi arunca cele doua genti cu toale in punto-ul alb. Dispare la parter, arunca niste bani la o baba si se arunca in masina mea. Nu mai stiu cat sa fie ceasul...dimineata, sa fie 7, 8. Cand am intrat pe A3 imi spune..."S, ma doare, ai simtit cum ma doare, ai simtit ca daca nu veneai muream". Indiferenta mea o face sa imi spuna vorbe pe care inca femeile nu se spuneau pentru unul ca mine. Ma ridica in cer si apor spala cu mine pe jos spunandu-mi ca stie de dezmatul meu. Simtea ca in curand moare daca mai aude ceva de mine.
Era o femeie prea matura in gandire sa nu inteleaga evadarile mele cu gandul de a o uita. O pot numi nebunia vietii mele sau poate momentul in care am inteles ce inseamna iubirea si cum te poate ruina. Si-a abandonat tot acolo, haine, amintiri, accesorii, cariera. A venit in tara cu mine. Au urmat 2 luni de vis. Si acum vreo luna imi spunea ca un barbat nu a facut-o inca sa simta ce a simtit la intoarcerea in tara. Ma depaseam pe mine in tot ce faceam. Viata mea era la fel de frumoasa si plina de iubire...cu ea. Toate astea pana in clipa in care m-a parasit. A plecat...mi-a zis ca e sigura ca o sa sufere langa mine sau daca nu o fac sa sufere sunt prea bun pentru ea. Nu ma roaga sa o iert ca imi rupe inima, ma roaga sa o iert ca isi rupe inima singura. Nu am cautat-o ani buni. M-a durut atat de tare incat am uitat tot in secunda 2, m-a durut ca decis ea in locul meu.
Ne-am vazut dupa ani....si imi dau seama ca timpul a trecut, am iubit femei, mi-au cerut sa nu le uit...le-am promis ca nu le uit, dar singura pe care nu am uitat-o a fost cea care nu mi-a cerut-o niciodata...O.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu