In definitiv, exista o singura problema: cum sa razbati?!

luni, 28 septembrie 2009

Via sms



Ascultam "Tori Amos - Cruel". Ce iti spune "cruel"? Da....stiu si mie cam aceeasi imagine mi se formeaza.

Imi aduc aminte cum vorbeam cu una din femeile de care va mai ziceam prin aceste pagini. Vorbeam ore intregi, la telefon. Fie ca factura aduna peste 1 000 de minute si cateva sute de sms-uri lunar, tot nu ne saturam de vorbe. Nu era un mod de a sta aproape, era modul in care ne certam. Cand totul era bine vorbeam 2,3 minute ...cand ieseau scantei, ore intregi la telefon rezolvau problemele. Totul se termina cu un mesaj scurt..."ma termini...te iubesc" si chestii de genul asta.

Nu prea stiam eu pe la inceput unde ajung certurile astea si primele chiar ma marcau. Eram crud in tot ce spuneam si apoi din senin deveneam "dragalas" cum imi spunea ea. Intr-o seara de toamna, sa tot fie acum vreo 2 ani, imi tot dezvoltam pasiunea mea pentru ea si i-am trimis flori. Evident, nu stiam adresa...doar blocul si scara unde o conduceam in fiecare seara. Am aflat numarul apartamentului si in clipele in care am simtit ca are nevoie a primit cateva "vegetale".

Raspunsul ei a fost transant. Desi ma asteptam ca in momentul in care un barbat trimite flori de la sute de km sa aiba ceva puncte pozitive in mintea ei... a fost invers. Mi-a spus cu o voce infundata in lacrimi ca e mai bine sa ramanem prieteni, ca ma place foarte mult pentru ceea ce sunt si alte bla bla-uri tipic sexului frumos. Am vorbit iar niste ore intregi... ore in care am intors problema si pe o parte si pe alta, ore in care treceam de la lacrimi la zambete, zambete inlacrimate. In tot acest timp cu celalalt telefon dirijam via sms un prieten spre casa ei cu un trandafir, unul doar unul. Intr-un final a ajuns...am primit ok-ul ca este pe presul eu, la usa de la intrare. In acel moment o trimit sa verifice presul.

Iti dai seama ce task absurd i-am dat dupa minute intregi de lacrimi si zambete sa isi verifice presul. Mi-a zis ca daca se da jos din pat degeaba si nu e nimic ma omoara. Deja simtea...incepuse sa ma cunoasca, desi trecuse doar o luna. A iesit si l-a luat. Nu imi ami amintesc reactia...oricum la surprizele mele nu reactiona niciodata.

Ce m-a marcat la aceasta amintire a fost calmul cu care am putut gestiona situatia, fiind foarte atent la ce vorbesc cu ea, o persoana pe care si o virgula o pune pe ganduri, si, mai ales fiind in stare sa dau in informatiile necesare via sms trimisului meu. A fost inca un gest de nimic pe care simt ca acum nu mai pot sa il fac pentru nimeni, dar nici nu trezeste regrete. Nu eram romantic ci doaream sa o surprind, iar ea stia prea bine toate acestea.

Stia ca sunt gol si ca asa o sa raman pe vecie.

Octombrie 2006

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu