Penalty Fever

Mi-am declarat intelepciunea recapatata. Nu intelegeam niciodata de ce se spune ca varsta inaintata iti reda dublul indiferentei pe care nu o ai in primii ani de iubire.

Acum realizez ca iubirea este ca un gadget: dupa ce l-ai achizionat nu iti mai poti inchipui o zi fara el, desi viata ta era la fel de frumoasa inainte. In momentul in care reusesti sa te lasi de fumat, de baut, de sex cu tot ce iti pica in asternut si alte vicii tolerabile, iti dai seama ca poti renunta si la iubire.

Ma uit la ele, toate femeile despre care am scris in trecut. Ma uit la mine, la gandurile lor fata de mine, la lacrimile lor, la goliciunea mea. Oare se va termina vreodata?

De ce toate ies din relatiile lor mediocre tocmai in acelasi timp si mai ales de ce simt nevoia sa impletim clipe, fie si pentru o noapte. Nu vreau sa cred ca sunt cea mai rapida alternativa la singuratate si nici ca le-am oferit momente care nici acum nu dispar din mintea lor.

Este normal, printre miile de lacrimi isi amintesc de singurul barbat pentru care sertarul cu sosete atent asezate, camasile calcate, mirosul de mancare preparata si vizitele in centrele comerciale, erau mai putin importante decat orgasmul matinal.

Este anormal sa nu mai simt nimic pentru ele.