Sunt la birou...presedintele doar ce m-a anuntat ca ultimul meu proiect a fost aprobat de partenerii nostri. Practic compania castiga niste milioane de euro si eu trebuie sa ma bucur ca am contribuit la asta. Cand ma uit in oglinda imi trec toate. Din baie se aude "U2- Hold Me, Thrill Me, Kiss Me, KILL ME". Se aude atat de tare incat nu imi aud telefonul cum zbiara in draci. Era a 7-a oara cand ma suna, ea.
Mi-am propus sa nu o mai vad. Mi-am propus ca tot ce se mai misca de prin interiorul meu sa fie cum era inainte. Stiu ca si ea e la serviciu..si ultima data cand nu ne-am vorbit mi-a spus ca seful ei a trimis-o acasa ca arata ca inainte de moarte. Imi aduc aminte cum dupa cateva zile ne-am vorbit pe messenger si vorbele mele au provocat lacrimi si durere atat pentru ea cat si pentru colegii ei ce o priveau cum fugea catre baie.
Poate ti se pare normal ca o femeie sa planga, fie ca o face mai des sau mai rar. Mie nu mi se pare normal sa planga ea. Ea este cea mai interiorizata persoana posibila. Cu zambetul pe buze trimite oameni in puscarie sau da sentinte ce aduc zambete sau dureri. Toti o considera puternica, se tem de ea. Este greu de abordat, si daca o faci uiti cum sa te retragi in intensitatea replicilor taioase pe care ti le da. Nu are decat un sef si ala se teme cand greseste in fata ei. Are un zambet divin, o vestimentatie impecabila, maini delicate si un par blond. Este plina de feminitate in tot ce face. E un vis sa adormi in bratele ei. Toate astea, spuse in cateva cuvinte, constituie acea doza..de nebunie ce zace in fiecare relatie. Gesturile mele ii provoaca zambete in aceeasi masura in care ii provoaca si lacrimi.
Nu mi-a zis niciodata ca eu sunt...altfel. Asta ma motiveaza sa fiu din zi in zi mai special. De aceea o ridic la cer si o cobor in lacrimi. Mult timp am vrut sa o cuceresc cu gesturile si comportamentul meu impecabil...acum in ultimile luni vreau sa vada cum ea m-a facut salbatic. Gandirea mea economica se regaseste si in sentimente. Nu pot sa ofer tot stiind ca cineva ce primeste acest tot nu se sacrifica. Lacrimile ei nu imi provoaca durere ci zambete. Despartirile sunt pentru mine o victorie. Mereu imi propun sa ne despartim din motivele pe care le propune ea si eu aleg termenul fara sa il comunic partenerei mele de despartire. Am stat la inceput 1 sapt, apoi2, apoi 1 luna si tot asa...despartiti. Acum as putea sta o viata despartit temporar de ea cu gandul ca intr-un final o sa fim impreuna.
Ma intreb de ce sunt antiCORP-ul ei. Oare daca era o femeie ce se topea dupa mine din prima clima o faceam mai putin sa sufere? Cred ca da...ne desparteam de Craciun si cu siguranta nu ne mai impacam pe 1 ianuarie.
Ma intreb de unde atata inversunare in a vedea cum se "consuma" pentru mine. Nu va ganditi ca fac chestii oribile, nici nu mi-a dat prin cap sa o insel, sau sa o mint, chestiile care ii provoaca suferinta sunt altele pe care cu siguranta orice alta femeie nu le observa.
Cu siguranta agonia si extazul ce le primeste de la mine i-ai dat o dependenta. De ceva timp este cu altcineva....imi zice ca nu il iubeste. Crede ca eu sufar ca este cu alt barbat, dar stiu ca indiferenta mea ii provoaca si mai multe dureri. Sunt sigur ca nimic din ce imi va face orice alta femeie nu va rani cum m-a ranit ea in trecut. Sunt sigur ca pentru a-mi provoca durere se va marita cu el in asteptarea unui gest care sa salveze ceva din iubirea noastra. Nu o sa fac nimic, o sa o las sa isi traisca viata, chiar daca ma contrazic cand am zis ca pot astepta oricat fara ea. Ii este bine asa cum e, chiar daca ma mai suna cateodata sau ne vedem cateva minute intr-un colt de tara -ca asa a vrut destinul, pentru fiecare secunda petrecuta impreuna ea varsa cate o lacrima.
De vreo saptamana am aflat ca este bolnava. O chestie tipic femeiasca ...de care m-am interesat si nu implica mari complicatii. Am incercat sa fiu langa ea...simteam ca avea nevoie de mine desi eram departe de ea. Cand mi-am propus sa o vizitez clar mi-a invocat motive ce ma faceau sa o evit, ulterior s-a aratat deranjata de dezmatul meu la munte amplificat si de niste poze vazute. Evident invitatia a fost si pentru ea dar a fost acelasi nu.
Din toate aceste aspecte cat timp un om nu stie sa isi exteriorizeze sentimentele trebuie educat si educatia daca nu se invata rapid se iau masuri extreme. Cam asta e una din masurile pe care vreau sa le iau. Vreau sa dispar din viata ei pana in clipa in care analiza asupra trecutului nostru o va schimba. Atunci poate eu sunt cu alta femeie pe care o sa o iubesc cu adevarat sau poate ea nu va face aceasta analiza niciodata... asta doar destinul o hotarasta si imi place la nebunie sa il las pe el sa decida.
Nu a inteles nimeni nimic din acest post, nici eu nu stiu ce am vrut sa zic...doar ca acest semn al ei la care eu am ramas indiferent necesita o exteriorizare.
last edit:
Azi mi-a comunicat ca s-a facut bruneta...cred ca ii sta oribil. Sper ca nu e plina de chestii ce ii afecteaza tenul si mai ales sper ca nu si-a schimbat parfumul, desi sunt sigur ca a facut-o. Sunt sigur ca e demoralizata si ca are nevoie de mine. Sunt sigur ca nu mai pot face nimic...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu