De multe ori te invarti prin casa si vezi chestii care iti amintesc de x si de y. Cel mai bine le observi cand faci o curatenie generala dupa niste ani de zile.
Aseara am gasit o bluza ce nu pot spune ca imi apartine desi este a mea. Mi-am luat-o de la nu mai stiu ce targ cand o lalaiam prin studentie in capitale europene. Nu ratam nici un eveniment ce aparea postat pe undeva si mai ales nu ratam sa plec mereu cu cate o achizitie.
Bluza aceea nu am purtat-o niciodata si am catalogat-o ca "de casa". Nici in casa nu am purtat-o pana sa vina ea. A ramas la mine in prima noastra noapte de iubire si avea nevoie de o bluza. I-a placut pentru ca avea si culoarea ei preferata...poate.
Dupa plecarea ei bluza a mirosit zile intregi a Amarige... saptamani intregi chiar si dupa ce am spalat-o. A mai venit la mine de cateva ori si mereu imi lasa amintire acel parfum. Era atat de sexy sa vad iubita mea in hainele mele largi ce ii fac placere.
Intr-una din pauzele noastre relationale am ajuns pe acasa cu o tipa...sincer nu mai stiu cine e si unde am cunoscut-o ideea ce nu mi-a dat liniste luni de zile a fost data nu de faptul ca avusem o perfecta partida de amor cu alta femeie ci...ca dupa toate astea am rugat-o sa isi aleaga un tricou, fiindu-mi lene sa ma ridic din pat.
Dimineata shocul meu a fost major. Aveam langa mine tot o femeie blonda ce dormea intr-o pozitie identica cu femeia pe care o aveam atatea nopti in brate si paradoxal si-a ales aceeasi bluza.
Au trecut minute bune pana cand s-a trezit si ea. Era o zi de duminica insorita intr-o luna de iarna. Tacerea mea era cu atat mai mare cu cat ea se incapatana sa comunice cu mine. Imi doream sa plece, sa stau singur sa ma gandesc la ce ma doare mai tare...ca mi-am petrecut seara cu alta femeie sau ca aceasta a purtat aceasta bluza?
In scurt timp am ramas singur si cu greu m-am abtinut sa nu o sun pe posesoarea de drept a acestei bluze. Zile intregi m-am gandit sa ii spun ce s-a intamplat precum un pacatos asteapta spovedania pentru a duce iar o viata linistita si un somn fara de pacate.
Nu am reusit nici pana in ziua de astazi sa ii spun, sunt sigur ca o doare mai mult ca a purtat altcineva bluza ei preferata decat ca mi-am petrecut seara cu alta femeie intr-unul din momentele noastre de despartire.
Tot acum ma intreb de ce noi, muritorii, punem accent pe chestiile minore ale unui gest? De ce la 3 ani dupa acest eveniment inca mai am un regret si poate va ramane ani de zile in mintea mea. E o tampenie aparent, o chestie nefondata, o aberatie care cu siguranta poate afecta atat mintea ei cat si a mea.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu