Choral dance

E aproape pranz... doar ce m-am trezit. Cu siguranta inca o noapte de tarii. Marea este cum ma asteptam...superba. Sunt la cateva sute de metri de ea. Ascult "Alexander Borodin - Choral dance" cred ca este una din putinele melodii ce nu au semnificatie pentru mine...doar ma linistesc si simt ca merg cu mediul in care sunt.

Plaja e goala, e nor, nu ploua dar atmosfera sinistra. Azi o sa va scriu despre mine, despre cat de irational sunt...despre cat de mediocru actionez. Evident tot ce este scris pana acum este in proportie de 90 % real. Restul de 10 procente este dat de adaptari de moment pentru integrarea in mediu. Acum cu siguranta ma crezi in aventurier...ca mi se rupe cunosti dar pentru linistea cititului tau iti spun ca povestile prezente aici sunt traite in ani si eu intr-un an traiesc cat citesti tu in 10. Apropo ce ai citit ultima data? Da stiu..tampenii...ia de citeste Pascal Bruckner, poate chiar Luni de fiere, daca reusesti chiar varianta in franceza intelegi cam cum e treaba cu mine.

O sa te intrebi ce m-a apucat sa scriu despre mine...deh, sunt la mare, mereu ma transform cand sunt la mare. Pe la 18 ani o femeie mi-a zis in clipa in care am adus-o pe plaja noaptea ca nu a vazut o asa transformare la un om cum e la mine cand sunt langa plaja...eu nu am inteles exact care sunt schimbarile dar le vad in timp.

Ce fac aici in octombrie...corect? Beau, bantui prin noile cluburi de iarna, ma intalnesc cu tipele pe care le-am cunoscut in vara si mai mult schimbandu-ma marea, aseara intr-un after hours am schimbat fluide cu o amica. Ma urasc azi...nu las pe nimeni sa guste din mine, nu las pe nimeni sa se bucure de ce ofer eu...ma urasc ca trebuie sa vorbesc cu ea azi si sa ii explic ca nu sunt al ei.

Ma simt mahmur si cu greu vad tastele, mi-e lene sa postez mai mult ca ma asteapta jos ciorba de vacuta. E unul din putinele posturi in care nu am nimic de povestit...decat despre mine...foarte putin.