In definitiv, exista o singura problema: cum sa razbati?!

vineri, 8 iunie 2007

Despartiti functionale

Astazi povesteam cu o prietena. Ma intreba ce mai fac...ce mai zic si din una in alta mi-am amintit o poveste de acum un an. Imi amintesc cum a venit la mine in Bucuresti intr-o zi de joi. I-am luat niste flori de toamna de care era foarte incantata. Tot drumul de la gara pana acasa le-a admirat. Era prima data cand renuntam la trandafirii albi. Scopul era de a pleca la munte doar noi 2...desi eram de luni de zile impreuna nu am ajuns la munte inca impreuna...nici pana acum de altfel. Programul s-a schimbat si din diverse motive am ramas in Bucuresti.

Se facuse sambata, si din discutii banale au aparut certurile. Eu imi vedeam calm de treaba mea la computer. Si-a facut bagajele in lacrimi. Chiar eu am verificat pe siteul SNCFR la ce ora are tren. Eram foarte cooperant cu ideea ei de a pleca din casa de la mine in plina noapte. Mi-a cerut cheile sa deschida usa, am ezitat sa le dau dar am renuntat. Am lasat-0 sa plece...sa traga de geanta ei plina cu haine parfumate. Eu o urmam fara sa stie ca sunt in spatele ei. Mergea pe strada si plangea, se mai oprea sa isi stearga lacrimile si iar se chinuia cu geanta aia. Batea un vant de iarna de te zbura de pe trotuar. Nu mai era nimeni pe strada ...desi culmea era sambata. Intra la metrou, cobor dupa ea si ma asez pe scaun langa ea sa asteptam metroul.

"Ce faci aici" m-a intrebat cu o voce ragusita. Ma uit la ea...arata ca dracu, plina de lacrimi si cu parul rebel. Astepta sa ii zic ca am venit sa o conduc sau chiar sa o opresc din drum"Am venit sa ma asigur ca pleci". Asta a generat inca o serie de lacrimi. In buzunarul gentii vad cartea pentru scoala de soferi. Pun mana pe ea o deschid si o intreb daca pot sa o ascult. O intreb ce inseamna semnul respectiv: Oprirea interzisa, cedeaza trecerea, etc...la toate am gasit comparatie cu episoade din iubirea noastra. In cateva secunde fata plina de lacrimi a inceput sa zambeasca. Vine si metroul care ne prinda imbratisati printre saruturi. Iti amintesti cum e sarutul ala printre lacrimi. Simti gustul lacrimilor pe buze. Simti cum cu greu si tu iti stapanesti lacrimile. Cred ca era printre ultimile garnituri si dupa semnalul de inchidere a usilor o las pe scaunul din statie si incep sa tip: "ALLLLOOOO nu pleca dom'le ca pierde fata asta trenu', alllooo stai dom'le....ai dracu cu metrourile voastre". Tipam si dadeam ca disperatul din maini pe peron, ea radea in hohote cu fata ei plina de lacrimi, metroul pleaca si se arunca in bratele mele. Minute intregi ne-am sarutat pe peronul din statia Iancului. I-am luat geanta si am plecat spre casa. Eram parca in alta viata. Din femeie aia care arata ca dracu acum s-a nascut o zana. Ochii ei erau plini de speranta si era toata un zambet. Strada era mai animata si parca mai luminata. In colt la Iancului e floraria aia, de acolo i-am luat un trandafir alb cu care i-am sters lacrimile, avea petalele negre de la rimelul ei. Era o combinatie tragi-comica. Ne-am petrecut seara divin. Ne-a apucat inca o dimineata ametiti cu sticle insirate prin casa, toale ravasite si multa pasiune.

Dimineata am dus-o la gara. Pe drum a zis ca trebuie sa vorbim despre noi. Ce e cu noi si ce facem. I-am zis ca nu mai mai atrage, ca nu ii mai pot da totul ca pana acum. Nu stiu ce era in mintea mea...dar simteam ca nu mai mai atrage, sau poate simteam ca o pierd si practic era mai bine sa o fac sa sufere. Luni de zile mi-a scos ochii cu afirmatia mea, pe care nu o regret. Totusi cum a zis si ea..sunt singurul barbat care nu e atras de ea.

Asta a fost o mica nebunie din clipele pe care le consum la maxim. Se schimba doar personajele, tirania mea e continua. Mi-am amitit povestea in care i-am facut unei prezente episodice cadou "codul bunelor maniere" poate daca dorm bine va povestes maine.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu