In definitiv, exista o singura problema: cum sa razbati?!

vineri, 8 iunie 2007

Reactii adverse


Canta muzica asta in draci aici in birou...muzica de Guerilla fm. Fac o pauza si ma fac vizibil pe messenger, pun un status de atras intrebari si incepem discutiile. Am niste id-uri cu care orice vorbesti tot in sentimentalisme se duce discutia.

Ma fac iar invizibil si vorbesc cu ea. Nu am mai vorbit de cateva zile. Messengerul este acel loc unde am fost mereu legati. Aici ne-am spus vorbe bune, rele, ne-am ignorat, ne-am sters din lista si iar ne-am adaugat. Ne citeam blogurile pe furis unul altuia si lumea asta on line parca ne tine impreuna. Este departe de mine si totusi dupa 6 luni de pauza cand ne-am revazut parca trecuse o zi.

Astazi avea ceva impotriva mea, eu stiu ce dar ma fac ca nu stiu ce are. Iar un gest simplu pe care nu l-am facut a afectat-o. Pentru orice alta femeie asta era tampenie la care nici nu se gandea mai mult de o secunda, de afectat nici nu se pune problema. Am vorbit iar cateva ore. Pentru prima data am auzit niste vorbe pe care nu le-a spus alta femeie pana acum. Evident vorbe grele, vorbe urate. M-a insultat cum pana acum nu a mai facut-o. Si-a propus sa ma stearga din lista si sa nu mai vorbim niciodata ...nimic. Poate calmul cu care am lasat-o sa se exteriorizeze a facut ca la nici 5 minute sa isi ceara scuze. Vedeam pe ecran acea icoana cu lacrima ( ":(" ), icoana ce ma facea sa cred ca sunt lacrimi reale.

Era pentru a "n"-oara cand isi stergea lacrimile dar si rimelul de fata cu colega ei de birou. Nu am sunat-o pentru ca stiam ca ii fac mai rau. Eu nu am simtit nimic, un sentiment de multumire. Am tastat 10 randuri ea de 3 ori mai mult. Ea a ajuns de la ura la regrete. Simpla mea aparitie in orice mediu ii influenteaza starile. Daca stau bine sa ma gandesc nu stiu daca in ultimul an ne-am vazut de 10 ori. Si daca stau si mai bine sa ma gandesc mintile noastre traiesc cea mai incredibila poveste de iubire.

Astazi ne-am salutat, ca dupa orice pace te simti iar viu. Ii simt zambetul in fiecare tasta pe care mi-o scrie la fel cum ii simteam fiecare lacrima ce urma sa cada dupa ura cu care ma insulta.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu