Forever not yours

Ziua asta ploioasa ma termina. Ma uit pe geam si vad cartierul asta de vilute inconjurate de copaci cu frunze din ce in ce mai putine. Se aude "Forever not yours-Ah-a" si ma apuca pofta de un blog. Iar fumeaza presedintele in draci de se simte fumul pana aici. Apropo de fum... cand ma gandesc la fum de tigare, sau mai bine zis la aceasta aroma de fum imi amintesc de o "D". Una din lungul sir al femeilor din viata mea ce poarta acelasi nume.

Eram in vizita la un amic ce avea o sala de internet prin Eforie. Noi pusi mereu pe mistouri legate de pustoaicele care astepta la coada sa intre pe mirc remarc o femeie blonda impacata doar in alb. Am remarcat-o de mai multe ori. Era de o frumusete unica. Evident toate femeile pe care le remarc eu sunt deosebit de frumoase, dar de ea pot sa spun ca a fost cea mai frumoasa. Nu trecea om, femeie sau barbat pe langa ea sa nu o priveasca cu mare atentie.

Nu ma remarcase nici dupa a 3-a zi. Desi eram din ce in ce mai des pe acolo nu trezeam nici un interes. Intre timp am remarcat ca sta pe mirc (deh...anii 2000), canalele din afara tarii si mai ales are un copilas mereu langa ea. Stiam mai mult ca ea este mama lui. Singurul mod in care puteam sa o abordez era evident on line. Cu greu mi-a raspuns, si discutiile erau destul de platonice chiar enervante. I-am zis ca sunt belgian iar dupa 30 de minute ma roaga sa imi spun adevarata identitate. "Nu ma cunosti, eu te vad de cateva zile....tot ce pot sa spun este ca asta e cea mai proasta idee de a aborda o femeie ce imi retine atat de multa atentie" . De aici a crescut interesul si mi-a scazut mie. Ma simteam jalnic, eram acasa, nu in sala cu ea. Chiar insista sa ne vedem...eu evit si dau sa ma retrag. Pana la urma accept sa apar in 30 de minute in fata salii, unde ma asteapta ea si cu fratele ei si evident micutul.

Ne-am cunoscut, am baut cate o bere Bergenbier, preferata ei, ne-am dat cu micutul in masinute, am vizitat niste discoteci, niste mal-uri de mare si ne retragem catre casa. Toata statiunea o stia, toti barmanii, vanzatorii si alte persoane ce stau in calea ei o salutau. Remarc faptul ca sta la 3 strazi mai sus de locul unde stateam eu. Ii cer sa mai ramana cateva minute dupa ce o conduc iar ea imi spune ca dupa ce il adoarme pe micut si il lasa cu fratele ei putem sa stam de vorba.

Ne-a apucat rasaritul pe malul marii. Pescarusii se hraneau cu resturile adunate in ziua trecuta. Lumea plecase catre plaja si noi eram intinsi pe nisip, motaiam unul langa altul inghesuiti pe un sezlong.

Ne-am despartit spunandu-mi: "Sunt sigur ca micutul meu mai vrea sa mearga cu tine la masinute si diseara". Ne-am revazult in penultima ei zi de sedere. Am aflat ca este casatorita si ca a fugit de viata ei oribila din Bucuresti...la mare. Dupa 3 saptamani pleca peste 2 zile.

Ultima seara mi-a adus poate cel mai intens moment in acel an. Eram student, banii nu erau o problema dar oricum nu ajungeau sa cuceresti o femeie casatorita cu un diplomat tiran. Dupa tipica iesire si condus spre casa mai lenevim putin in masina. Nu poteam sa cred ca visul de 3 zile se termina maine. Plecam spre mare...ii cer 5 minute sa fac un comision. Cobor la prietenii mei de pe plaja ce aveau un mic chef la o terasa de pe mal. Arunc o vorba si ma duc sa o iau.

Coboram scarile cu ea de mana si incepe "Forever not yours-Ah-a" Era melodia ce ne obseda de 3 zile. Imi zice ca nu suporta nisipul in sandale ...tocmai de aceea o iau in brate si mergem aproape de apa. Acolo era o masa cu fata de masa neagra, scaune din piele negre, doua pahare cu picior inalt si doua lumanari. Ne asezam fara sa realizeze mare lucru, dar in clipa in care scot sampania din nisip, sau mai bine zis dopul sticlei realizeaza prin ce trece.

Eram la 50 de cm de apa, destul de putina lume se plimba pe malul marii si ne admira. Am inceput sa dansam, dansul s-a transformat in lungi imbratisari pe nisip. Am stat o ora si am privit stelele si la plecare mi-a zis: "Am cunoscut multi barbati, altii mai bogati, altii mai frumosi, dar esti singurul ce m-a impresionat pana acum". Vorbele ei imi faceau si mai rau, dar asta o simteam dupa plecarea ei.

Am condus-o la gara, a plecat cu un microbuz, simteam deja lipsa ei. Stiam ca o se ne vedem in Bucuresti, sau poate nu. Pe Europa fm era "Forever not yours-Ah-a". Ii dau si ei sms fiind sigur ca asculta. Asa a fost, chiar a am auzit o voce "mami de ce plangi"

La intrare in Bucuresti microbuzul a fost oprit de un agent de circulatie. Dna D.F. a fost chemata in masina de politie si a primit un imens buchet de trandafiri. Sunt sigur ca si-a dat seama ca sunt de la mine, chiar daca nu erau semnati.

Si asa a murit aventura de 3 zile. Ne-am revazut si am trait secunde mult mai intense, cu siguranta o sa va mai povestesc si voua, si acum imi tine subconstientul treaz desi ne-am despartit tragic prin schimbari radicale de adrese si numere de telefon. Doar asta ne-a tinut departe, faptul ca nu stiam cum sa dam unul de altul.