In definitiv, exista o singura problema: cum sa razbati?!

vineri, 8 iunie 2007

Lets Fall In Love


6 grade de Ceslisus arata pe bord. Stau in trafic si ascult o noua achizitie: .

In orice colt ma uit vad numai masini. Toti plini de draci, altii adormiti, altii indragostiti, altii... Acest spatiu sacru numit masina imi da multe idei dar si imi trezeste amintiri. Vad in fata mea un nr. de inmatriculare... 44-vvv. Acelasi A4 Cabrio, aceeasi culoare, dar cu siguranta alta persoana.

Daca stau bine sa ma gandesc nici nu au trecut mai mult de 4 luni de la aceasta poveste. Eram cu vechea mea prietena pe la mare si intr-o seara imi prezita veriosara ei. "Ea este G., de mult voiam sa ti-o prezint dar tu cum esti cu gandul dus in alte parti am zis ca acum e momentul"

O prezenta miniona, bruneta, imbracata in verde, cu o rochie lunga foarte clasica dar cu un decolteu atragator. Am remarcat bunul gust pentru un moment, ulterior am remarcat dorinta ei de distractie fiind ultimile zile in Romania.

Eram obosit dupa drumul de la Bucuresti, am bantuit prin localuri dar nu ne puteam distra, muzica de rahat, lumea plictisita, aglomeratie, etc. Ne retragem catre casa si prin nu stiu ce combinatii ale prietenei mele o duc eu acasa pe G. Am vb 40 de minute in fata casei ei. Sarutul plutea in aer dar m-am retras cu un simplu pup pe obraz.

Ajung acasa si citesc mesajul de la ea. In 30 de minute eram in apa marii la 5 dimineata, da...eu si ea. Apoi ne-am inghesuit pe singulul meu prosop ce-l uitasem in masina. A iesit soarele si colectia "Cafe del Mar" era pe repeat de ore. Am aflat chestii care m-au uluit la o femeie. Lucra in armata americana de 3 ani si isi petrecea de 2 luni vacanta in tara. Am un regret imens ca nu puteti admira zambetul ei. Nu este poza in care sa nu zambeasca mai rau ca un actor american. O femeie atat de delicata, atat fragila, atat de ...femeie, lucra intr-un mediu atat de strict.

Au urmat ultimile ei 2 zile. Cuvintele mele nu pot descrie orele petrecute impreuna. Totul se baza pe respect, vorbe directe, trairea ultimelor clipe si gustul amar plecarii ei. Ultima noapte am petrecut-o in Balcic. Balcicul este un orasel mic si romantic din Bulgaria, situat pe coasta Marii Negre. Aceasta asezare, veche de 2600 de ani, isi pastreaza si astazi autenticitatea multiculturala, in ciuda marii afluente de turisti. Era locul ce reprezenta cel mai bine legatura dintre noi. Nu auzeai manele, nu vedeai masini cabrio (decat a ei :)), nu te simteai amenintat de nimic. 24 de ore de "alta lume" au facut sa credem ca este un vis.

Am dus-o la aeroport, nu am vorbit nimic pe drum. Inainte de check in am putut sa ne spunem ultimile cuvinte. Putine dar cu multe imbratisari. M-am retras lasand familia sa o imbratiseze.

Ne-am dat 2 emailuri. Nu ne-am propus sa ne uitam ci asa a fost sa fie. Mi-a trimis ultimile ei poze din Caraibe. Nu mai avea acelasi zambet, dar totusi ii simteam bucuria in suflet. Ma bucur ca am putut sa zambim cateva ore, ma bucur ca nu ne-am mintit, inselat sau alte rautati au stat departe de noi. Ma bucur ca amintirea acelor zile nu e manjita cu nimic. Ma bucur ca am trait o iubire de cateva ore.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu