lifelines

Se apropie de pranz...inca un task primit la birou ma face sa imi iau pauza dedicata overdozei. Mi-am schimbat sistemul audio din birou si acum devorez sunete cu mare arta si fidelitate, asta si datoria piesei "A-HA - Lifelines"

O zi noua, o saptamana noua si de azi am o noua colega. Presedintele ma roaga sa ii dau de lucru, "keep her busy" imi zice pe un ton imperativ. O chem la mine in birou si pentru a putea sa imi fac o parere despre ea o pun sa imi zica despre ea. O opresc si o intreb ce parfum foloseste...ramane surprinsa...imi spune ce natie de parfum e, nu am retinut ca nici nu ma interesa, voiam doar sa vad daca iti poate continua ideea de undea am intrerupt-o ...nu a putut. Ii urez bun venit si ii dau primul task.

Are o chestie foarte importanta...studiata in primele minute. Bun simt. Cand zic bun simt nu inseamna pt mine sa nu arunci sticla pe geam din masina ci pentru mine inseamna respect. In cele ce urmeaza imi amintesc o imagine de la o femeie care toata viata va primi de la mine si voi avea de la ea...RESPECT

Era toamna, doar ce schimbasem locul de munca si treburile ma tineau foarte legat cu o colega din Oradea. Vorbeam zilnic la telefon chestii de serviciu, vorbeam si pe mail si chiar mai nou pe messenger. Vorbeam din ce in ce mai des si chiar si dupa program ne lungeam la telefon in povesti.

Intr-o zi imi depun demisia dupa o discutie in care am fost calcat pe coada. Nu aveam alternativa altui job dar plecam cu capul sus. A urmat o perioada grea pentru mine, nu din punct de vedere financiar ci mai ales lipsa de ocupatie te termina. Ma suna foarte des, imi dadea suportul de care aveam nevoie zi de zi. Trebuia sa facem Revelionul impreuna dar la mine a intervenit altceva si pana a urma a hotarat sa vina ea sa ma vada in Bucuresti.

Dupa 3 luni ne vedeam si noi ochii. Vin o iau de acasa... mergem la o ciorba de facuta (preferata ei). Imi spune ca prietena ei pleaca, cu un tip cunoscut la Revelion, la Sinaia si daca vreau sa mergem impreuna. Ne stiam de cateva ore si parca nu imi dadeam seama daca ma atrage ea sau nebunia de moment. Am decis sa o lalaim prin Bucuresti, am mers la mine si am vazut un film...nu mai stiu ce film, dar stiu ca si-l dorea sa il vada de mult. Cred ca "Great Expecations". Ne-am petrecut cateva zile impreuna, zile frumoase, ea nu ma atragea prea mult, nu era o frumusete desavarsita dar avea multe altele care te faceau sa uiti de acest aspect.

Venea destul de des sa ma vada in Bucuresti. 12 ore de mers cu trenul pentru a sta 48 si apoi inca 12 la intoarcere. Nu ma atragea la nebunie dar totusi imi placea modul ei de abordare a problemelor. Avea ceva unic. Imi dadea siguranta in clipele in care vorbeam cu ea la sute de km. Nu stiam ce e aia gelozia pentru ca eram ca un sfant pentru ea. Toata viata ei se invartea in jurul meu. Ne trimiteam cadouri prin curier, mesaje pe fax, felicitari on line. Distanta era doar pe harta. A fost singura femeie ce a facut mai multe sacrificii pentru relatia noastra, decat faceam eu. Eu am ajuns la ea doar cateva ore intr-o noapte in treacat. Nu stia ce sa mai faca, ce sa imi mai aduca, cum sa ma impresioneze mai mult. Nu facea gesturi false ci chestii naturale. La plecare mi-a pus in bagaje bomboanele cu ciocolata preferate, 2 portocale, si alte chestii de nimic care aratau grija ei pentru mine. Nu se plangea niciodata de mine, nu imi reprosa nimic, poate doar ca eram prea rece cu ea, ca o sarutam prea rar si ca nu dormeam imbratisati.

Vorbeam de respect, din respect pentru respectul pe care il avea fata mine si tot ce insemnam eu am hotarat sa ii spun ce simt. Era februarie 14, Valentines day. Eram la mine in Bucuresti, sarbatoream noul meu job si intrarea in segmentul bancar. Toate erau la locul lor si dupa o partida de amor am hotarat ca e mai bine sa ii spun atunci. Mi-am gasit usor cuvintele, nu ma feresc niciodata sa spun realitati, chiar daca dor. I-am spus ca e cu adevarat deosebita si ca ma va rani lipsa ei dar poate nu asa mult cum o afecteaza pe ea. Ne-am spus multe vorbe, era Valentines si eu ma desparteam de o femeie unica. O femeie ce nu a varsat nici o lacrima, ne-am imbratisat, am facut ore intregi amor ca doi nebuni. Faceam pauze de alcool si tigari si iar intram in maratonul amorului. Ne-am trezit dimineata cu haine prin toata casa, cu miros de tutun, cu sticle sparte si cu o iubire in minus. Au urmat continuare a iubirii dar pe alt plan. Vorbeam la fel de des, cam 1 an de zile ne spuneam toate tampeniile posibile. Mereu ii faceam complimente si ii multumeam ca nu m-a ranit. O chemam des la mare, dar ii era mai comod sa plece in Europa. Mi-a ramas in minte ca singura femeie ce m-a respectat. Am ramas in mintea ei ca un tiran, evident cum poti sa numesti un barbat ce se desparte de tine in ziua indragostitilor, dar mai mult a contat sinceritatea mea si felul in care m-am comportat post-despartire.

So...inca o femeie unica despre care va scriu. In aceasta toamna se casatoreste. Vorbim din ce in ce mai rar dar imi este mereu in minte. Mi-a dovedit mie ca respectul naste respect.