In definitiv, exista o singura problema: cum sa razbati?!

vineri, 8 iunie 2007

Noi simptome


Am sunat-o vazand soarele de afara. Nu am mai vorbit de niste luni. Eram in autobuzul 96 mergand spre Porte de Montmartre. In ipod imi amintesc si acum canta "Aqualung - Strange and Beautiful". Mi-a ramas in cap imaginea asta de duminica ora 18. Ploua in draci si voiam sa ma plimb pe strazile din Paris singur. In statie o vad plouata, suvite de par blond in care se scurgeau fire de ploaie. Era in picioarele goale sau mai bine zis cu pantofii in mana. Avea niste pantofi asa delicati, toc decent, un rosu apropiat de cel al buzelor ei. Urca in autobuz, eu eram de o statie in spate. Se aseaza in fata mea si practic atat melodia cat si imaginea ei imi aminteau de Diane Kruger.

Am ignorat-o niste secunde, destul de multe, pana cand am vazut ca de fapt fata ei nu era doar uda de la ploaie ci si de la lacrimi. Isi stergea lacrimile cu un servetel de la HardRock Caffe. Avea niste maini asa delicate cu unghii atat de delicate. Ma zareste ca o privesc si incepe mai rau sa lacrimeze.

Era totusi vara si nu pot sa zic ca aveam o geaca..dar i-am intins bluza ce o purtam pe umeri, mai mult ca sa se stearga. I-am compostat si un bilet din setul meu de 10. I-am aratat pe Ipod poza din Wicker Park, poza in care o regaseam. A zambit, s-a regasit si ea. Instant au disparut si lacrimile. O cheama Ana, sau asa vrea sa o cheme. Vorbeste cu o engleza perfecta...imi spune ca este din Statele Unite si a venit singura in Europa. Are un job foarte stresant si nu accepta ca pentru o luna sa nu ii faca nimeni program. Nici macar agentia de turism sau iubitul ei. Este singura in lumea asta...pentru o luna. Peste o zi pleaca din Franta spre Europa de est.

Ploaia s-a oprit, am mers la cafeneaua de pe scarile Louvre-ului si dupa ce eram perfect refacuti de la o fierbinte cafea am plecat spre malul Seinei. Amandoi trecusem de etapa plimbarii cu vaporul sau de a vizita nu stiu ce tampenii. Am stat pana in miez de noapte in sanul unei echipe ce invata sa danseze tango. Am dansat, am ras, ne-am luat niste sticlute de tarie si ne-am ametit.

Am mers pe jos vreo ora pana la Louvre sa luam un autobuz de noapte. L-am abandonat si am intrat intr-o taverna cu 4 mese, am mai baut niste tarie si iar la plimbare. Inainte de Rue de Rivoli cu greu am tinut-o sa nu se arunce in nu stiu ce fantana. In final am luat un taxi si am mers la apartamentul unde eram eu cazat. In fata baietii de culoare ne intreaba "quelque chose ". Luam o tigare de la ei.

Un apartament mic, 40 m cred ca avea, dar o imagine superba, geamuri mari, si un imens pat fara lemn...doar burete si puf. Fumam tigarea si ne povestim de planuri de viitor.Eu am atipit putin. Ne-am trezit in cateva secunde cum rupem hainele de pe noi, cum ne devoram ca doi nebuni. Ma hraneam cu sanii ei, atat de bine ascunsi. Era ca o rasplata, fiind un element foarte important al femeii de langa mine, la ea chiar nu am remarcat perfectiunea. Nu ma mai saturam de sarutari. O simteam cum tremura in clipele in care ii sarut tot corpul. Ma lasa ca un sclav sa ii produc placere. Tipetele ei ma stimulau si mai mult. La un moment dat ma imobilizeaza sau mai bine zis ma las imobilizat si schimba rolul. Ii place si ei sa produca placere. Pentru prima data simteam aceasta chestie. Nu era acel fuck and that's it. Pot spune ca actul sexual a durat minute...dar jocul nostru ore.

Dimineata ne gaseste mahmuri, goi, intinsi pe jos. Ii pregatesc ceva rapid de mancare cat timp isi face un dus. Foloseste gelul de dus probabil al partenerei de viata a amicului ce mi-a lasat cheile. La intrarea mea in dus aroma de Givenchy imi produce exctitare maxima. Poate simte ca stau prea mult in dus, sau poate ca s-a plictisit singura, sau cine stie ce e in minte ea in timpul in care intra peste mine in dus. Nu am auzit-o pe ea...ci muzica de la M6 ce se difuza dimineata. Nu am apucat sa reactionez fiind cu spatele la usa ca in doua secunde o simt langa mine. Dorinta ei de a produce placere continua. Nu pot descrie ce a urmat fiind practic orb pentru cateva minute.

Ceasul era deja aproape de ora 12, si am inteles ca la 18 lua tgv-ul de Bruxelles. Ne-am grabit catre hotelul ei. Am incheiat sejurul in acea camera cu inca o partida de amor si plecam spre Garre du Nord. Tot drumul ma apasa momentul despartirii. Deja nu voiam sa vad clipa in care ne uram una si alta... Asta ma tampea si cobor rapid din metrou pe langa Sainte-Chapelle. O las acolo singura. O vad lipita de geam...nici un gest nu a schitat. M-am speriat crezand ca a lesinat sau cine stie...mai rau. Urcam pe scara rulanta si nu stiu daca am vazut-o mai mult de 10 secunde. Tragica imagine am avut.

Credeam ca totul se termina aici. Credeam ca mi-a fost prea mult, am trait prea frumos si prea mult in ultimile 20 de ore. Era prea mult pentru mine sa stau asa mult cu o femeie impreuna. Ma urc la nimereala in primul bus ce imi iese in fata...scria ca ajunge si la Garre du Nord. Nu stiam pe ce sens ma aflu si daca ajung sau am trecut de gara. Ma gandeam la multe dar cel mai important era daca destinul vrea ca acest autobuz sa ajunga la gara. Evident, ajunge.

Fug de nebun, nici nu stiam cat este ceasul si daca mai e sau a plecat. Ajung si la linia de unde m-au dus indicatoarele. Alergam de nebun prin tgv, nu ma uitam la lume dar alergam stiind ca ea o sa ma remarce. Aud mesajul de plecare exact cand eram in celalat capat gandindu-ma ca in cazul in care nu e poate s-a intamplat ceva rau. Sar pe peron si raman cu ochii la geamuri. Ma vede ea, eu nu o puteam recunoaste. Parca parul nu mai era asa blond, mainile asa delicate, buzele asa de vii. Lacrimile ei udau geamul trenului. O insotesc si eu cat pot pana ma retin niste angajati ai statiei. Devenea periculos daca alergam pe langa sine.

Aici s-a terminat tot, pasiune pentru o viata in cateva ore. Iubiri fara viitor in prezent.

Azi m-a sunat, sunt exact 5 luni de cand ne-am trait episodul. Mi-a zis ca era destul de ametita de alcool si fum dar prin minte i-a dar sa isi trimita un sms de pe nr meu de mobil. Nici nu am remarcat ca are mobil. Oricum in SUA este alt standard, dar asta e povestea ei si o cred. A vizitat apoi Croatia, Ungaria si Bulgaria. Din Franta a plecat in SUA. Mi-a zis ca mi-a lasat ceva la adresa unde am stat. L-am sunat pe Gaby...care luat de probleme a uitat sa imi zica de plic. Il rog sa il deschida si gaseste un sim SFR cu doua numere..al meu si al ei.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu