In definitiv, exista o singura problema: cum sa razbati?!

luni, 28 septembrie 2009

N'oubliez Jamais



Azi vorbeam despre ea...mi-am amintit cat de greu ii este acum. Oare destinul s-a razbunat mai mult decat am putut eu sa o fac, sau poate asa e sa fie. Toretic ma bucur, practic ma doare, e departe de mine, nu vreau sa o ajut si oricum nu accepta ajutorul meu, mai ales ca e altcineva langa ea.

Sigur nu mai e asa frumoasa, sigur plange mai des, sigur are un moral la pamant si sigur se gandeste la mine la fel de des precum o fac si eu. Sigur nu mai are nicio speranta de bine, se multumeste cu aerul pe care il mai are de respirat si asteapta o minune. Sigur e atat de slabita incat nu o sa faca ea acea minune. Mai mult ca sigur ca el nu ii saruta lacrimile si nici nu o imbratiseaza asa de des. Daca o face, oricum nu ii saruta pleoapele atat de des cum o faceam eu. Cu siguranta cand ii tine haina pentru a se imbraca nu ii ridica si parul blond si nici nu ii saruta nasul in somn. El poate face altele dar nu o aseapta la fel de des de la serviciu cu paste atat de bune, si poate toate aste ii lipsesc...sau poate nu. Poate ii lipsesc florile pe care i le ascundeam in locuri absurde, la care invevitabil ajungea. Poate, sau sigur.

Poate ii e mai bine sa stie ca scriu cateodata despre ea sau poate o irita faptul ca niste necunoscuti citesc despre ea. Cu siguranta orice idee de la mine e de cacat si imi va reprosa asta, chiar daca stie ca scriind despre ea imi hranesc si eu dorul si mai ales ma abtin in intentiile mele de a o cauta... de a o spulbera.

Oare isi mai aminteste ceva din niste momente frumoase, de singura ei durere de acum un an...de mine. Atunci era o durere, acum sunt multe si sigur se minte ca ii e mai bine. Mie clar imi e mai bine, mi-e perfect chiar si singur e asa de bine si mai ales nu ma mint.

Mie atat de bine printre ele incat ma rascoleste suferinta ei.

Martie 2007

1 comentarii:

andee spunea...

trebuie neaparat sa le publici candva

Trimiteți un comentariu